Cronica Viseuana

La 30 iulie 2015 în Monitorul Oficial al României era publicată Legea nr. 217 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului, nr. 31/2002, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea...

La începutul anilor 90 am fost întrebat –la o discuție amicală cu un funcționr de stat din cabinetul de atunci de la Budapesta, ...”când vom intra și noi, românii, în rândul lumii”? Am fost prins într-un soi de contre-pied (picior greșit), în primul rând pentru...

Dragă domnule profesor! Despre cât de important sunteți pentru mine în viața de până acum aș putea scrie până la sfânta Vineri, dar eu trebuie să termin această scrisoare cât mai repede căci, Miron și spațiul dedicat de ”CERTITUDINEA” o așteaptă. Cu mulți ani în urmă...

Frate al meu, întru suferință! Cât timp te (încă) bucuri de această demnitate locală –probabil, ești tentat să crezi, că timpul stă pe loc! Este numai iluzia ta, alesule local căci, dacă nu ai ști, timpul zboară și bine a scris ”Luceafărul României”: ...”nu e păcat,...

În România viața nu este deloc românească întrucât, cu fiecare clipă ce se leapădă se pierde ceva ce dă românitate vieții: mămăliga (pâinea), limba, credința în ortodoxie, tradițiile! Populația ce încă mai trăiește pe aceste meleaguri nici nu mai gândește românește; puțini, cine opun rezistență...

Trec anii, iar personajele ce își împart puterea lasă a se înțelege tot mai clar faptul că în capul și inima lor nu exista decât 2 elemente: banul și aservirea țării la un preț negociat cât mai scump adică, trădarea și prețul acesteia! Complicitatea...

Anul 1992 este un an excepțional atât în ce privește cariera mea de gazetar, dar și pentru istoria României și a Europei! Eram deja în grupul corespondenților de presă pe care postul de radio Europa Liberă îi plătea în regim de ”free lance” și de...

Stimate dle. Președinte al Academiei române, Ioan Aurel POP! Înainte de toate, îmi permit să vă felicit și pe această cale pentru demnitatea pe care o ocupați și nutresc speranța, că în sfârșit Academia României se va ridica din cenușa rezultată în urma cumplitului...

Călătoriile ascund nu doar tălcul văzutelor lumii acesteia ci, ne învață a vedea cât de inutile sunt multe obiecte din bagaj! Cu cât călătoria va fi mai lungă –atât în spațiu dar, mai ales în timp căci, celui vârstnic îi este dat să descopere binele...

Dacă foamea face din cea mai proastă și uscată pâine una albă și moale, setea neostoită de minciună a celor ce sunt cocoțați în vârful piramidei puterii și sfidează rațiunea și libertatea, ce să o poată ostoi astfel, încât oamenii să își păstreze condiția...