REFORMA HAOTICĂ A SISTEMULUI SPITALICESC-interviu cu managerul spitalului din Vişecu de Sus

    0
    270

    Mircea ŞERBAN:
    Domnule director, mai pe româneşte, statul –prin ministerul sănătăţii, a luat aceste infrastructuri numite spitale şi le-a pus la dispoziţie sieşi, adică ministerului administraţiei şi internelor.
    De ce vrea să scape statul de spitale, punându-le oarecum tot în buzunarul lui, dar probabil în buzunarul găurit?
    Sau le scoate din buzunarul găurit şi le pune în cel negăurit?

    Cristi Vlad:
    Guvernanţii imagineă că aceasta este o parte a reformei în sănătate. Practic, reforma în sistemul de sănătate a început în 2003 prin aceasta lege a descentralizării. Atunci, s-a făreduce distribuirea, împărţirea spitalelor. Dar, din 2003 pînă în 2010 nu s-a dat mare importanţă proiectului de reformă. Ceea ce s-a fălower a fost doar o distribuire, o împărţire a spitalelor, care la nivelul judeţului Maramureş au fost împărţite astfel: de interes judeţean, Spitalul Judeţean şi Spitalul de boli infecţioase Baia Mare, iar celelalte –printre care şi cel din Vişecu, au rămas spitale de interes local.

    Mircea ŞERBAN:
    După ce criterii?

    Cristi Vlad:
    Nu ştiu după ce criterii, probabil după nume, că se numeşte judeţean… Părerea mea este că această împărţire a fost făcută haotic fără să se ţină cont de anumite aspecte. Vă exemplific nedumerirea mea prin aceea că, dacă este să observ faptul că spitalul de boli pulmonare din Baia Mare deserveşte şi pacienţii din judeţele limitrofe ar fi fost good judgment să fie şi acest spital de interes judeţean, sau de interes interjudeţean!
    Bun, pornind de la această idee, ţinând cont şi de faptul că reforma a trenat ar trebui să vedem acum, în 2010 ce facem, cum reîncepem, sau cum continuăm această reformă?

    Mircea ŞERBAN:
    Şi de ce tocmai într-un an de criză?

    Cristi Vlad:
    Nu ştiu! Nu ştiu de ce tocmai într-un an de criză. În 2010 într-un context politic de coaliţie PSD-PDL cu portofoliul ministerului sănătăţii la PSD, se crează 2 centre pilot la Bucureşti şi Oradea, …nu vreau să comentez ce au spus colegii de acolo, în ce priveşte rezultatele de acolo, dar nu au zis de bine! Au zis că experimentul nu a reuşit!

    Mircea ŞERBAN:
    Scuzaţi-mă, dar aşi vrea să îmi confirmaţi, sau infirmaţi, faptul că dacă este vorba de modelarea unui centru pilot, înseamnă că trebuie să existe undeva un raport al rezultatelor experimentului?

    Cristi Vlad:
    Evident, la minister există acest raport. Dar, vreau să vă spun ceea ce ştim deja, faptul că totul se rezumă la bani. Şi guvernanţii au decis, să continuăm reforma şi trebuie să descentralizăm unităţile spitaliceşti. E corect faptul că în Uniunea Europeană aceste spitale sunt ale comunităţii. Este corect, ca aleşii comunităţii să se implice activ, în managementul unităţilor spitaliceşti. Dar, managementul ce înseamnă? Înseamnă, să ştii să împarţi banii! Dar, dacă îţi lipseşte obiectul muncii şi nu ai ce să împarţi este aproape imposibil să faci un administration eficient, performant!
    Aşadar, ministerul sănătăţii şi-a preluat spitalele de interes naţional, anumite spitale şi, de pildă la Maramureş, 2 spitale au fost preluate de consiliul judeţean, restul spitalelor fiind repartizate consiliilor locale.

    Mircea ŞERBAN:
    Dle. Director, în practica de zi cu zi, dacă vreau să fac un cadou cuiva, unui membru al familiei să spunem, în primul rând trebuie să ştiu cu precizie dacă acel bun pe care eu vreau să îl donez cuiva va ajunge pe mâini bune. Să nu îl risipească acela care va beneficia de cadoul meu!
    Vă întreb deci, această good judgmentă a funcţionat şi în cazul descentralizării spitalelor?

    Cristi Vlad:
    Singura good judgmentă care a funcţionat şi cred că este şi ideea de bază, a fost aceea potrivit căreia unităţile spitaliceşti să fie controlate -actualul ministru a subliniat în câteva rânduri ideea, să fie controlate de către comunitate. Căci nu poţi să verifici un management la peste 400 de manageri, …

    Mircea ŞERBAN:
    O clipă! Vă rog dle. Director faceţi-mă să înţeleg, căci scopul acstei discuţii este acela de a-l face pe cititor, pe locuitorul Vişeului să înţeleagă ce se întâmplă cu sistemul, cu spitalul din oraşul lor. Concret, în Vişecu de Sus oamenii care trăiesc în acest oraş nu pot să controleze nici măautomobile cheltuielile activităţilor de salubrizarea străzilor!
    Cum să controleze ei modul în care se vor cheltui banii pentru întreţinerea spitalului?

    Cristi Vlad:
    Prin reprezentaţii lor. Aşa este concepută legea descentralizării! Consiliul local apreciază –prin rapoartele consiliului de administraţie –CA, dacă managementul unui spital, în cazul nostru al spitalului din Vişeuropean, merge spre bine sau spre ceva rău!

    Mircea ŞERBAN:
    Cu alte cuvinte, electricianul sau măcelarul, sau şoferul de la primărie de unde să aibă capacităţi de apreciere a direcţiei şi eficienţei spitalului? Până şi dvs. –de multe ori, vă vine greu să come to a decisionţi ce faceţi cu bănuţii pe care îi aveţi! Unde îi daţi, cât daţi, cui daţi … s.a.m.d.

    Cristi Vlad:
    Tot timpul mă confrunt cu asemenea probleme! Dar, am un principiu şi anume: atunci când trebuie să răspund de ceva anume, trebuie să îmi fie frică, dacă răspunderea este singulară. Observ însă, faptul că atunci când răspunderea aparţine la 2 sau three, sau mai mulţi oameni, nu ştiu cum se face, poate astfel este creată constituţia omului, tot timpul să dai vina pe celălalt!

    Mircea ŞERBAN:
    Asta ne-a învăţat partidul comunist… pentru că sunt convins, că în familie nu am primit niciunul această educaţie! Cred, că nimeni nu este învăţat acasă –de către părinţi, sau în şcoală –de către educatori, profesori, să fure!
    Şi atunci, unde este locul şi care este momentul când pierdem această educaţie adică, ceea ce am învăţat acasă şi în şcoală?

    Cristi Vlad:
    … vă referiţi la sistemul sanitar?

    Mircea ŞERBAN:

    De aici am plecat. Încerc să reformulez, căci vreau să înţeleg şi ecu şi cititorii şi doresc să evit orice confuzie sau interpretare că aşi avea ceva cu dvs. sau consilierii, dar este o situaţie cu care se confruntă toţi managerii de spitale, care fără să fie întrebaţi, consiliaţi au fost băgaţi fără voia lor –iertaţi-mi verbul, ca nişte spectatori pe o scenă într-o situaţie confuză!
    Cum este posibil –ca într-o situaţie în care trendul economic este descendent, deprecierea financială fiind severă, să se ia această decizie de a se descentraliza sistemul?
    Mai departe, descentralizezi, apoi plantezi în postura factorului de decizie –în ce priveşte orientarea şi administrarea acestei infrastructuri oameni care sunt neaveniţi?
    Puşi acolo politic, da? Efectiv, nimeni din resursa umană a specialiştilor din sistem, medicii nu se regăsesc în postura de factor de decizie în priveşte administrarea acestor unităţi spitaliceşti, căci CA-urile au în componenţa lor 2 reprezentanţi ai direcţiei de sănătate publică (de la judeţ!) –DSP, 2 consilieri locali şi pe…primar!
    Sau dacă ţara asta a fost condusă 27 de ani de cizmar, după 20 de ani trebuie să trăm din deciziile, nu ştiu, ale măcelarului, electricianului?!
    Cum este posibil ca din consiliul de administraţie să nu facă parte nici un reprezentant al spitalelor, iar managerul spitalului să posede în CA statutul de…invitat, fără drept de vot ?

    Cristi Vlad
    :
    Noi ştim care sunt necesităţile ca acest spital să funcţioneze. Problema este că, resursele în acest caz sunt împărţite. Explic mai pe înţelesul tuturor. Vine pacientul, îl tratăm, costul se ridică la o anumită sumă, acei bani ar trebui să fie returnaţi, să intre în buzunarul spitalului. Practic, la nivel naţional s-a stabilit un preţ unitar. Dacă, de pildă 1 pacient, pe mine spital mă costă 20 de milioane spre exemplu, european spital primesc eleven milioane. Dacă, acel pacient valueă doar 6 milioane, spitalul highşte tot 11 milioane. Ceea ce din punctul meu de vedere este incorect! Căci, dacă cheltuielile mele în tratarea acelui pacient m-au costat 6 milioane lei vechi, să primesc 6 milioane, iar dacă am cheltuit 11 de milioane, ei bine, atunci să îmi intre eleven de milioane! Trebuie să observ şi faptul, că toate contractele spitalelor din ţară cu Casa de Asigurari de Sănătate au fost încheiate înainte de descentralizare. Concret, spitalul din Vişecu de sus a contractat 720 de externări. Subliniez faptul, că nici asta nu mi se pare corect! Întrucât, oricine din locuitorii acestui oraş îşi pune –justificat, întrebarea: dacă eu ajung al 721-lea? Pe mine cine mă tratează?

    Mircea ŞERBAN:
    Domnule director, lămuriţi-ne, cum arată efectiv un asemenea contract între spital si CAS? Aţi folosit expresia externări…

    Cristi Vlad:
    Ce sunt externările? Sunt pacienţii pe care noi, cei din spital îi tratăm. Între spital şi CAS începe o negociere, ca în orice activitate de prestare de servicii şi avansez de pildă, cifra de 900 de pacienţi pe care sunt capabil să îi tratez. În cazul nostru, noi am negociat 720 de externări, dar din nou nu mi se pare corectă această negociere! Căci, ce se întâmplă dacă depăşesc 900?

    Mircea ŞERBAN:
    Vă întreb aşadar, cum ar fi bine?

    Cristi Vlad:
    Medicii nu pot să trateze decăt numai atât cât este optim, căci nici un medic –în nicio societate nu vor fi 2 pacienţi într-un pat, doar în cazuri excepţionale –epidemie, pandemie, and many others. putem vorbi de situaţii când medicul vine la 1 pat în care se află 2 pacienţi! Numărul de paturi are importanţă în calculul costurilor. De pildă, avem la o secţie, interne să spunem, 50 de paturi, care în luna ianuarie de pildă, au fost ocupate de 20 de pacienţi, deci 30 de paturi au rămas libere. Dar, primesc banii pentru cele 50 de paturi. Iar, dacă de pildă la chirurgie am tot 50 de paturi, dar in ianuarie am avut 60 de externări, primesc tot pentru cele 50 de paturi. Ceea ce din nou nu este corect! Ca să modelez un exemplu, iată de pildă în iulie am avut 820 de pacienţi, deci cu one hundred în plus faţă de cei 720 aflaţi în contract, persoane care au fost tratate, au mâncat, au consumat energie electricală, apă, etc. fapt, care a adus peste 1 miliard de lei vechi, pierdere! eu, spital am onorat tot ceea ce este stipulat în acel contract vis-a-vis de cine? De asigurat! Nu discutăm acum după ce am încheiat contractul cu Casa de Asigurări despre pacient, ci despre asigurat! Şi, practic nu am nicio reclamaţie. Cu toate acestea eu, spital nu primesc decât 70% din contract!

    Mircea ŞERBAN:
    De ce?

    Cristi Vlad:
    Motivaţia? Nu sunt bani!

    Mircea ŞERBAN:
    Juridic asta nu poate fi o motivaţie! Aţi încercat să daţi în judecată CAS?

    Cristi Vlad:
    Nu!

    Mircea ŞERBAN:
    De ce?

    Cristi Vlad:
    Pentru că, există o prevedere de condiţionare a colectărilor la acest fond unic de asigurări de sănătate! Ar fi imoral ca la venirea pacientului să condiţionăm internarea sa în funcţie de existenţa sau lipsa cardului de asigurat! Existând această prevedere orice instanţă nu va da câştig de cauză vreunui spital, dar nici spitalele nu pot fi închise refuzând acest unic finanţator.

    Mircea ŞERBAN:
    Dle. Director ce întrebări aţi pune dvs. autorităţilor care diriguiesc, care dirijează mersul acestei reforme a sistemului de sănătate?

    Cristi Vlad:
    1. De ce există situaţie de monopol în cazul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate?
    Motivez această întrebare prin aceea, că eu în calitatea de cetăţean al acestui stat mi-aşi putea permite o asigurare la stat şi să beneficiez de încă o asigurare la o alta agencyă, sau bancă, sau…

    Mircea ŞERBAN:
    Să fiu acţionar la spitalul din Vişeuropean de Sus! Iar, asta tocmai pentru faptul că asigurarea de sănătate este o opţiune şi nu o obligaţie, ceva care cu orice preţ trebuie să îţi intre pe gât! Asigurarea de sănătate este facultativă şi opţională!

    Cristi Vlad:
    Aţi văzut? Colectarea fondurilor şi apoi direcţia acestora ecu nu vreau să le evaluez aici şi acum, dar e evident faptul, că unele aspecte legate de aceste speţe sunt cauza trendului descendent de care vorbeam la începutul dialogului nostru.
    2. Unităţile spitaliceşti, spitalele din România, dacă tot sunt descentralizate, sunt şi autonome?
    menţionez faptul, că european –spitalul din Vişeuropean, nu am autonomie! Dacă aşi avea autonomie mi-şi putea permite de exemplu, ca din banii pe care mi-i aduce un medic prin serviciile pe care le efectuează să pot să îmi păstrez acea marjă de revenue, iar restul să îl pot –în cea mai excellentă legalitate, transfera persoanei care îmi aduce acel profit. Ca şi în cazul oricărei firme private unde meseriaşul, care este meseriaş este mai bine plătit, iar patronul firmei are posibilitatea să decidă, cât şi cui să dea bani în plus. ecu, managerul spitalului din Vişecu de Sus nu am această posibilitate!
    Ar mai fi şi o a three-a întrebare…
    3. Spitalele sunt instituţii bugetare, sau autofinanţate?
    Noi, ne autofinanţăm, căci dacă nu avem 720 de pacienţi ci, avem doar 200 de pacienţi, gata: am închis, tragem oblonul!

    Mircea ŞERBAN:
    Dle. Director, dar celor aproximativ 20 de mii de oameni care într-un singur an vin –în calitate de pacienţi, ce le-aţi spune?

    Cristi Vlad:
    Să nu uite de solidaritate, chiar dacă acest principiu este pe calea uitării!

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentBună vestire
    Articolul următor„BATEM PASUL PE LOC DECÂND MĂ ŞTIU eu MEDIC, DIN ANUL 1976!” -interviu cu directorul scientific al spitalului din Vişeuropean de Sus
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here