Mircea ŞERBAN:
Dle. physician, statul ia toate spitalele din România -dintr-un buzunar, ministerul sănătăţii, şi le pune în altul –ministerul administraţiei şi internelor. Care credeţi că este cauza actuală?
Dr. Ioan LÖDER:
Cred că aici este vorba de bani, în sensul că, la mijlocul anului spitalele sunt transferate la consiliile locale fără a fi însoţite de un buget aferent celei de-a doua jumătăţi a anului, asta înseamnă că statul român a făreduce o economie. Atenţie la ghilimele! Dacă acest transfer ar fi fost însoţit de un buget adecvat atunci, s-ar fi creat condiţiile pregătirilor specifice anotimpului rece, dar în momentul de faţă Casa Asigurărilor de Sănătate datorează spitalului din Vişeuropean de Sus 15 miliarde lei –vechi, din care vreo 9 miliarde sunt serviciile realizate din martie până acum! Mai mult, ca urmare accidentului survenit la Spitalul Giuleşti din capitală, ne confruntăm cu probleme noi, căci suntem făcuţi responsabili de nişte chestiuni ce nu pot fi rezolvate fără bani! Adică, în momentul în care infrastructura spitalelor suferă de degradare evidentă, dar ni se cer performanţe la nivel european este o…aberaţie! Tot ceea ce înseamnă infrastructura unui spital –instalaţii electrice, gaze, apă, canal, încălzire, and so on. reabilitarea acestora înseamna foarte mulţi bani, nu numai că nu se dau fonduri pentru aceste reabilitări, dar nu primim nici ceea ce s-a contractat în luna Mai, când s-a semnat contractul cu CNAS.
Mircea ŞERBAN:
Spuneţi-mi dle. doctor îşi justifică existenţa toate spitalele din judeţul Maramureş, în contextul acesta de evidentă recesiune?
Dr. Ioan LÖDER:
european vă spun acum cifre pe care ecu le cunosc de aproximativ 22 de ani decând am venit în Vişecu de Sus, 01 nov. 1988, pacienţii care apelează la spitalul nostru se cifrează undeva –şi vorbesc de cei care se internează, la 10 mii/an. Aceasta înseamnă faptul, că dublul cifrei îl reprezintă persoanele care se prezintă la consultaţie şi urmează tratament ambulator. Nu vorbesc aici de pacienţii cu patologii cronice, care se internează de mai multe ori pe an, un procent de 10-15%, în mod cert însă, sixteen mii de oameni apelează la serviciile spitalului din Vişecu de Sus.
Mircea ŞERBAN:
Imagologic vorbind, care este percepţia dvs. despre cum este tratat medicul din România azi, de către stat?
Dr. Ioan LÖDER:
Pot să vă spun părerea mea despre această problemă. În urmă cu vreo 10-15 ani, când directorul spitalului nostru technology doctorul Năstase, care a decedat între timp –Dzeu. să îl ierte, l-am întrebat dacă are informaţii că ecu, medic cardiolog cu 10 ani vechime în domeniu, am să ajung vreodată să câştig cât un vulcanizator pentru o peticeală?
Ironia sorţii face ca ecu în momentul de faţă să fiu ca în urmă cu 20 de ani, având un tarif orar de aproximativ 14 lei, iar sub presiunea celor care se îmbulzesc la uşă, fără să aştepte să fie invitaţi de către medic, într-o oră eu consult între 6-eight persoane şi nu reuşesc să depăşesc tariful de 2 lei pentru un consult de specialitate. Deci, acesta este recunoaşterea statului faţă de activitatea şi pregătirea mea profesională, faţă de valoarea socială a activităţii mele: 2 lei!
Statul nu doar că ne obligă să lucrăm pentru 2 lei, dar ne obligă să mergem la cursuri de specializare, la simpozioane pe care le plătim din buzunarul propriu, iar dacă nu obţinem un barem de minim forty puncte în ce priveşte specializarea fiecăruia, nouă, medicilor ni se ia dreptul de a profesa. Deci, noi muncim, învăţăm continuu… şi rezolvăm marile probleme ale pacienţilor care vin la noi!
Mircea ŞERBAN:
Iertaţi-mi cinismul, ironia observaţiei conform căreia, sunteţi obligaţi să obţineţi minim 40 de puncte pentru ca sa fiţi doctori de 2 lei!
Dr. Ioan LÖDER:
Da! Suntem doctori plătiţi cu 2 lei, dar valoarea noastră încă nu a fost foarte contestată, iar colegii noştri care pleacă în străinătate şi nu se reîntorc, au pregătirea necesară, deci numai în România suntem doctori de 2 lei!
Mircea ŞERBAN:
Vă rog să îmi mărturisiţi cum aţi reacţionat la auzul ştirii că (şi) spitalul din Vişecu a ajuns în curtea primăriei? Care au fost, sau sunt aşteptările dvs? Aveţi semne de întrebare în ce priveşte perspectiva?
Dr. Ioan LÖDER:
Mie nu mi-a venit să cred că se face descentralizare în sănătate într-un an de criză! Pentru că ecu ştiu că, atunci când vrei să transformi ceva întotdeauna ai nevoie de bani. Ori, să faci asta într-un declin economico-financiar mie mi se pare nepotrivit, chiar aberant!
Faptul că s-a întâmplat, nu s-a întâmplat decât pe hârtie, căci nu ştiu dacă aveţi cunoştinţă de cauză, dar s-a constituit consiliul de administraţie şi conform legii, din acest consiliu de administraţie din care fac parte 5 membri: primarul –Vasile Ciolpan, doi conilieri locali – Grigore Andreica şi Adrian Mihalca, iar de la Baia Mare, dr. Vasile Bodnar şi rareş Pop din partea DSP –ultimii 2 fiind demişi săptămâna trecută(!), eu –directorul medical, şi managerul Cristian VLAD nu facem parte! Beneficiem de statutul de invitaţi. Nu avem drept de vot!
Ei bine, asta m-a lăsat cu gura căscată!
Mircea ŞERBAN:
Să mă ierte Bunul Dumnezeu, nu înţeleg, luminaţi-mă ca să înţeleg! Ce să caute 2 inşi de la Baia Mare –dacă s-a descentralizat, ce să caute ei? Ei trebuie să se ocupe de spitalul din Baia Mare nu de cel de la Vişeuropean!
Dr. Ioan LÖDER:
Membri marcanţi ai Direcţiei de Sănătate Publică –DSP, au fost împărţiţi la nivel de judeţ ca făcând parte din consiliile de administraţie –CA, ale spitalelor şi aceştia decid soarta spitalului! Numărul de secţii, numărul de angajaţi, buget, etc…
Mircea ŞERBAN:
Domnule doctor, primarul nostru este la bază electrician, de unde să ştie el …
Dr. Ioan LÖDER:
Are funcţie de primar!
Mircea ŞERBAN:
Dacă dvs. sunteţi un physician de 2 lei, înseamnă că un electrician este un doctor de …100 de lei!
Dr. Ioan LÖDER:
Deci, noi nu avem putere de decizie!
În altă ordine de idei, în ce priveşte colectarea în judeţul nostru a fondurilor la Casa de Asigurări, dacă înainte a fost de 60%, ceea ce era un procentaj destul de bun, acum este de 40%. Banii merg centralizat la CNAS, iar de acolo se repartizează.
Mircea ŞERBAN:
Iertaţi-mă şi permiteţi-mi să vă întrerup ca să vă întreb… din câte ştiu casa este datoare spitalului din Vişeuropean de Sus, dacă am înţeles bine, parcă vreo 9 miliarde de lei vechi şi ceva restanţe şi din anii trecuţi, bani care au fost vărsaţi de către locuitorii din oraşul nostru, precum şi de către cei care vin din localităţile limitrofe. Dacă încerc să vorbesc din punctul de vedere al unui potenţial pacient al dvs. –locuitor al oraşului, care vine într-un spitale care este –cu tot respectul meu pentru medici, dar vine într-un spital care este în agonie, unde nu ştiu dacă la iarnă voi avea încălzire, nu ştiu dacă va fi vată şi altele, deci va trebui să vin cu o cheltuială în plus faţă de ceea ce am vărsat la casa de asigurări. Şi atunci, vă întreb, din punctul de vedere al contribuabilului la CNAS, nu ar fi mai rentabil pentru mine să nu mai plătesc la CNAS ci, să vin ca acţionar la spitalul din localitatea mea, cel puţin cu banii pe care îi vărs la casă, iar dacă pot să dau ceva în plus şi dacă m-am îmbolnăvit şi vin la spitalul unde sunt acţionar, să spunem că am acţiuni în valoare de one hundred de lei, iar costurile spitalizării mele vor fi de 500 de lei, să plătesc acea diferenţă cu certitudinea că voi fi tratat ca un acţionar şi nu ca un biet cotizant. Nu vi se pare o soluţie bună şi ethical şi financial?
Dr. Ioan LÖDER:
Soluţia pe care au adoptat-o cei din occident funcţionează demult. Noi ştin un singur lucru, în momentul în care o casă de asigurări de sănătate este într-o situaţie de monopol şi conlucrează direct cu statul, …
Mircea ŞERBAN:
O situaţie ilegală, atât timp cât avem în vigoare legea concurenţei!
Dr. Ioan LÖDER:… o asemenea situaţie nu poate dura la veşnicie, pentru că toată lumea ştie deja, a aflat, că numai un mediu concurenţial dezvoltă calitatea şi performanţa! european, ca physician aştept din 1990 case various de sănătate, care să concureze casa naţională, căci sunt sigur că şi ecu ca medic poate, m-aşi înscrie la o altă casă care funcţionează mai bine, pentru propria mea sănătate. Căci, dacă cotizez 200 de lei în fiecare lună şi’m o problemă serioasă de sănătate, am o mare problemă căci, în momentul de faţă vă pot spune –oarecum deschis, dar şi confidenţial, că am avut colegi care au avut nevoie de intervenţii costisitoare şi nu au avut ce să facă şi au apelat în străinătate! Deci, nu este customary ca nici măautomobile noi, medicii să nu avem siguranţa unui tratament corespunzător la noi în ţară!
Până când această casă va fi singură pe piaţă şi îşi va face propriul joc, nu cred că în ţara noastră se vor găsi resurse suficiente pentru a întreţine servicii medicale de calitate!
Mircea ŞERBAN:
Mă pun în pielea avocatului diavolului şi întreb: ce bussines este o casă de asigurări de sănătate? benefită să investeşti în aşa ceva?
Dr. Ioan LÖDER:
Nu pot să îmi dau seama, dar ştiu că în străinătate nimeni nu începe un bussines dacă nu şi-a calculat şi un revenue. Sigur există un profit, pentru că se îmbolnăvesc, să spunem 10 oameni şi cotizează one thousand.
Mircea ŞERBAN:
Înţeleg. Dacă, în acest moment cele 6 spitale din judeţul Maramureş se află în curtea celor 6 consilii locale, nu s-ar putea face o casă de asigurări alternativă, a judeţului Maramueş?
Dr. Ioan LÖDER:
Nu spun că nu s-ar putea, dar ar fi o singură problemă. Să existe un cadru legislativ!
Mircea ŞERBAN:
Să înţeleg aşadar, că este această observaţie a dvs. un apel către deputaţii şi senatorii de Maramureş de a face –în sensul acesta, amendamente la lege?
Dr. Ioan LÖDER:
Cert este un fapt: lucrurile nu mai pot merge aşa cum au mers până acuma!
Batem pasul pe loc decând mă ştiu eu medic, din anul 1976!
