În ultimele zile în ţara noastră s-au întâmplat câteva evenimente, care ar trebui să decide atitudine din partea fiecaruia din noi.
Faptul că un fost membru al PCR, probabil şi colaborator al serviciilor secrete ceauşiste, în persoana lui Traian Băsescu-preşedinte al republicii, îşi permite să jignească -numindu-i, nesimţiţi, bolşevici, pe cetăţeni care îşi exprimau convingerile în principiul dreptului la proprietate privată, afirmându-şi voinţa de a nu renunţa nici în ruptului capului, nu umai că înseamnă o abdicare de la obligaţia constituţională de a media între cetăţean şi instituţiile statului, fapta ce reclamă suspendarea, dar semnează identitatea ethicală a acestuia şi anume, cea de om lipsit de admire!
Faptul că Traian Băsescu este exponent al intereselor unei societăţi non-public cu capital occidental, care doreşte să devalizeze zăcămintele de aur, argint, alte metale neferoase şi uraniu ale Munţilor Apuseni, trebuie să trezească la realitate adică, la viaţă şi activitate, nu numai clasa politică -fie aceasta nu numai succesoarea juridică a partidului stat -PCR, dar şi rudă biologică într-o mare măsură, dar mai ales trebuie să trezească din letargie pe toţi românii.
Din România şi din afara României.
Faptul că, în perioada dintre cele două războaie mondiale România se afla in top five of World, adică a 5-a putere economica mondială, iar în mai putin de sixty five de ani a ajuns o ţară săracă este cu atât mai curios cu cât, tot în acest interval de timp, o ţară a cărei economie generation „pusa la podea” reuşeşte să ajungă ea pe locul ocupat de Romînia, ei bine, trebuie să ne dea de gândit!
Ferdinand, Carol I, Carol al II-lea, Mihai I, Dr. Petru Groza, Gheorghiu Dej, Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu. -sub conducerea căruia din cei enumeraţi’m trăit -noi românii, mai bine?
Rog pe fiecare cititor, să lase totul de-o parte vreme de câteva duminici şi după revenirea de la biserica să înceapă să gândească şi să caute răspunsuri la intrebările pe care chestiunile de mai sus le invocă!
Care este cauza pentru care statul român nu reacţionează împotriva celor care o sleiesc de vlagă?
Care este cauza pentru care majoritatea acestei populaţii nu găseşte determinarea care să o pună la acţiune?
Care este cauza pentru care -deşi fiecare este botezat în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, se comportă, urăşte, ca omul fără nici un Dumnezeu?
Care este cauza pentru care în curând în România va fi imposibil să mai plângi?
Un punct de plecare pentru cei care doresc să caute aceste răspunsuri este acest textual content semnat de un ofiţer, colonel în rezervă, Dan ZAMFIRESCU.
Ce se ascunde în spatele crizei planetare 7 aprilie 2010 de Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
Coincidenţă sau nu, mai toate organismele financiare mondiale sînt conduse de evrei. Dorinţa
evreilor de a conduce finanţele lumii se poate regăsi în ambiţia de a conduce finanţele fiecărui popor în
parte, ale fiecărei naţiuni sau ale fiecărui stat, astfel încît să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o
aristocraţie a banului sau, mai nou, a tuturor valorilor cellular. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a
Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale, dolarul american, este
layoută din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra sau Paris.
Să fie oare atît de capabili aceşti fii ai lui Israel ca să îşi aroge rolul de conducători mondiali? Pînă
acum se pare că da, pentru că în lipsa unei riposte ferme din partea celor care s-au aflat vremelnic los angelesconducerea unor ţări puternice din punct de vedere financial, precum SUA, Germania sau Franţa, aceştia
au reuşit, prin politici bine ticluite, să-şi strecoare oamenii, astfel încît să ajungă ei la putere.
Pentru acest lucru, serviciile lor specializate în jocuri operative merg pe cel puţin două linii, astfel
încît, la closing, să aibă cîştig de cauză cu una din ele. Iată numai un exemplu de acest gen, pe care îl oferă
chiar Franţa la alegerile prezidenţiale din anul 2007. În ianuarie, Uniunea pentru o Mişcare fashionableă
(UMP) îl desemnează pe Nicolas Sarkozy, pe numele său adevărat Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy
Bócsa, evreu după mamă, drept candidat oficial la alegerile prezidenţiale. Mama sa este Andrée Sárközy,
născută Mallah, fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic. În Partidul Socialist, în schimb, au loc
lupte grele între franţuzoaica Segolene Royale şi Dominique Strauss-Kahn. Acesta din urmă s-a născut pe
25 aprilie 1949 din părinţi evrei – Gilbert Strauss-Kahn şi Jacqueline Fellus – în Neuilly-sur-Seine, o
suburbie bogată a Parisului. Aici, francezii din Partidul Socialist au fost foarte bine orientaţi şi au dejucat
un plan care se configura în perspectiva alegerii noului şef al statului între doi evrei, numai că în finalefortul acestora s-a dovedit neeficient. Este foarte posibil ca victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa
să fi fost substanţial influenţată de evreii stabiliţi aici, pentru că aceştia, după cum se cunoaşte, răspund
apelului serviciilor lor de informaţii oriunde s-ar afla pe mapamond. În acest fel se explică şi de ce, los angelespuţin timp după confirmarea sa ca preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy l-a propus chiar pe rivalul său
politic Dominique Stauss-Kahn să preia conducerea uneia din cele mai importante instituţii ale Noii
Ordini Mondiale, şi anume Fondul Monetar Internaţional, începînd cu 1 noiembrie 2007. Şi astfel este
numit în funcţia de director un militant al Noii Ordini Mondiale, un propagandist al teoriilor Grupului
Bilderberg de reformare a lumii financiare mondiale după regulile stabilite de ei. Se completează astfel,
după caz, activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller, implicate în tutelarea
organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on international family members (S.U.A.), precum
şi în The spherical desk.
România, din păcate, din cauza politicilor antinaţionale duse de actuala putere, în frunte cu Traian
Băsescu, a căzut şi ea în capcana acestei oligarhii mondiale evreieşti, pierzîndu-şi astfel independenţa. De
pe vremea lui Cuza nu s-a mai întîmplat ca finanţele ţării să fie controlate aşa cum sînt controlate în
prezent de oamenii marii finanţe mondiale. În cazul Ţărilor Române, crearea unei bănci centrale sub
controlul “fiilor lui Israel” a reprezentat o preocupare everlastingă a organizaţiilor evreieşti. Începînd cu
anul 1866, la Bucureşti, în urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s-a
înfiinţat de către evreii englezi şi francezi Banca României. Concesiunea generation valabilă pînă în 1903, dar,
din raţiuni de stat, după cucerirea Independenţei, la 1877, românii au avut curajul să creeze o alternativă,
prin înfiinţhouse unei bănci naţionale centrale, care să sprijine efectiv dezvoltarea financială a ţării. Banca
României, creată la 1866, conform concesiunii acordate de Cuza, avea în componenţa sa, ca principali
acţionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul
francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Generale. Aceştia ţineau sub keep watch over şi
Banque Imperiale Ottomane din Istanbul, motiv pentru care Banca României apărea ca afiliată (sau
“filială”) a băncii de la Istanbul. Obţinerea Independenţei României la 1877 şi ieşirea de sub tutela
Imperiului Otoman, constituirea sa ca stat modern s-au lovit de o acerbă opoziţie a Alianţei Israelite,
organizaţie evreiască mondială cu sediul în Franţa. Alianţa Israelită invoca la toate Marile Puteri abuzurile
la care ar fi supuşi evreii de către români. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că tocmai un israelit
francez, evreul Isaac Pereire, deţinea banca valuableă a României, instituţie ce avea atribuţii de bancă de
emisiune şi de scont, iar Independenţa României îl putea face să piardă privilegiul emiterii de monedă
românească, ceea ce s-a şi întîmplat, pînă la urmă, românii văzînd cît de puţin le-au vrut binele evreii.
Chiar după cîştigarea, cu jertfe grele, a Independenţei de către români, evreii şi-au folosit toată influenţa
pentru a impune politicienilor noştri ideea că banca naţională, avînd prerogativa de emitent al bancnotei,
trebuie să fie creată de instituţii financiare străine, iar capitalul său să rămînă preponderent sau whole străin.
“Un punct de vedere complete opus, care a triumfat, aparţine oamenilor politici patrioţi şi constă în folosirea
exclusivă a capitalului autohton, pentru evitarea controlului străin asupra pivotului întregii activităţi
băneşti din ţară”, scrie Radu Negrea (“Banul şi Puterea”, Bucureşti 1990, Ed. Humanitas). Astfel,
Parlamentul Român a votat, la 17 aprilie 1880, Legea privind “instituirea unei bănci de scont şi
circulaţiune, sub denumirea de Banca Naţională a României, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă
la purtător”. Aceasta a fost o lovitură puternică dată israeliţilor lui Morgan. Banca Naţională a României,
deţinută de stat (33%) şi de fruntaşii liberali (67%), a însemnat pasul emancipării financiare a ţării, al
obţinerii de credite neîmpovărătoare pentru români. Ea mai există şi astăzi, avînd (încă!) un capital
imperative de stat, şi ar trebui să mai fie (încă!) un simbol al suveranităţii naţionale. După 1989, însă,
guvernator al Băncii Naţionale a României a fost, aproape fără întrerupere, Mugur Isărescu, un agent al
mondialismului sionist.
Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur
Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on foreign relations (C.F.R.) în 1990, la the big apple.
Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din big apple, pe cînd Isărescu
se afla la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi
Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care
guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Pasul cel mai important făreduce de Mugur Isărescu, în
conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale ca politică monetară
şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de primministrul
momentului, impus, de fapt, de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un put up
la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991, Th.
Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine
scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la ny. Un alt aspect demn de malesţionat l-au
constituit jocurile interbancare “permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub
tutela C.F.R. (Chase ny Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante
fonduri valutare au părăsit România. Faptul că el este singurul român membru al Comisiei Trilaterale, dar
şi cea mai “longevivă” personalitate într-o funcţie essentială din România dovedeşte multe în acest sens.
De altfel, el s-a şi pronunţat la sesiunea organizată de Academia Română, în 2009, despre actuala criză cu
care se confuntă SUA, în sensul celor susţinute de stăpînii săi din the us: “Există ceva ce va schimba
definitiv lumea în această criză”.
Da, aşa este, ELITELE au creat, de mai bine de 200 de ani, crize majore de fiecare dată cînd doreau
pentru ca mai apoi să vină cu “soluţii” salvatoare. Şi de fiecare dată astfel de soluţii s-au dovedit a fi etape
în crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Acum asistăm la faza remainingă a
planului lor şi, prin urmare, şi megacriza de curînd declanşată va fi cea mai mare din istoria omenirii,
reprezentînd un cumul de crize: economică, foamete, considerable mişcări de stradă, războaie cumplite. Dacă se
urmăreşte cu atenţie evoluţia economiei mondiale se va constata că are o singură direcţie, spre dezastru,
iar soluţia oferită este GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.
Nivelul datoriei mondiale urmează să atingă 49.500 de miliarde de dolari pînă la sfîrşitul acestui an, în
creştere cu 45% faţă de anul 2007, fapt ce a marcat începutul crizei, estimează agenţia de evaluare
financiară Moody’s traders service, citată de “Les Echos”. Potrivit Moody’s, creşterea înregistrată de
datoria mondială în acest an, de 15.300 de miliarde de dolari, este de 100 de ori mai mare decît planul
Marshall, ajustat la inflaţie. Creşterea datoriei mondiale se explică prin planurile masive de relansare
aplicate de guvernele din întreaga lume, pentru a depăşi criza financiară. “Fără nici o surpriză, ţările din
cadrul G7 au contribuit cu seventy eight% la această creştere, bugetele lor fiind atinse cel mai grav de criza
financiară”, a precizat Jaime Reusche, analist în cadrul Moody’s. Datoria mondială va reprezenta 80% din
Produsul Intern Brut (PIB mondial în 2010, faţă de 63% în 2008. SUA sînt ţara cu cea mai mare datorie
externă, de 13.454 miliarde de dolari, adică 94,three% din PIB. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată
la Produsul Intern Brut este, la ora actuală, Irlanda, cu o datorie de peste 12 ori mai mare decît PIB-ul,
adică 2.386 de miliarde de dolari. După ce au creat-o, au început să lanseze semnale de alarmă. Astfel,
directorul basic al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a avertizat los angelesDavos, pe 30 ianuarie 2009, că datoria publică va fi “una dintre cele mai mari probleme, poate cea mai
mare din anii următori”. Acesta a reafirmat pe 23 martie 2009, la Geneva, că “dacă nu vor fi luate măsuri
suplimentare, criza va duce milioane de oameni în sărăcie, riscînd tulburări sociale şi chiar război”.
Într-un interviu acordat ziarului “financial instances”, un alt evreu, Lawrence Henry (“Larry”)
Summers, şeful nationwide economic Council al preşedintelui Barack Obama, a sugerat liderilor Planetei să
pompeze mult mai mulţi bani publici în economie, în ceea ce zice el că ar fi un efort coordonat de ieşire
din recesiune. Acesta este economist şi a fost Secretarul Trezoreriei şi economist şef la Banca Mondială
între 1991-1993. Este membru al Council on international family members şi participant la întruniri ale Bilderberg
crew.
Gaşca este întregită de Paul Volcker, evreu, numit de preşedintele Barack Obama în fruntea
economic restoration Advisory Board, după ce acesta i-a fost consilier financial în campania electorală. El
a afirmat că economia globală s-ar putea deterioara chiar mai rapid decît în cazul Marii Depresiuni din
anii ‘30. Volcker a remarcat că producţia industrială la nivel mondial se află într-o scădere mai accelerată
decît în SUA, care are, oricum, probleme grave. “Nu ţin minte nici o perioadă, poate nici măcar în timpul
Marii Crize, în care economia scade într-un ritm atît de alert şi atît de uniform în lume”, a declarat
Volcker. Născut în 1927, Paul Adolph Volcker a fost Chairman of the Federal Reserve sub Jimmy Carter
şi Ronald Reagan. A mai fost Director of economic al U.S., division Treasury, unde a jucat un rol
determinant pentru decizia de suspendare a gold convertibility în 1971, vicepreşedinte şi Director of
Planning la Chase new york financial institution, preşedinte al Băncii de Investiţii J. Rothschild, Wolfensohn & Co.
(James D.Wolfensohn va deveni mai tîrziu preşedinte al World bank)” Chairman of the Board of
Trustees, al workforce of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller la crearea în 1973 a Trilateral fee,
avînd o lungă asociere cu familia Rockefeller, inclusiv în calitate de membership of the belief comedian al
Rockefeller staff Inc.
Un alt evreu component de frunte al finanţei mondiale este Robert Zoellick, membru al Council on
overseas members of the family şi Bohemian Grove, numit pe 1 iulie 2007 de către George W. Bush preşedinte al
Băncii Mondiale, unde l-a înlocuit pe un alt evreu, Paul Wolfowitz. Într-un interviu acordat “day by day Mail”,
fiind în concordanţă cu cei menţionaţi anterior, estimează că economia globală va suferi o contracţie de la1% la 2% în acest an, nivel nemaiîntîlnit din 1930, adăugînd că schimburile comerciale internaţionale vor
înregistra la rîndul lor o scădere dramatică. Acest pronostic vine în completarea declaraţiei preşedintelui
FMI, Dominique Strauss-Kahn, care susţinea că economia internatională va înregistra prima sa contracţie după
60 de ani. “Prin urmare, acestea sînt timpuri grave şi periculoase”, a spus la remaining preşedintele Băncii
Mondiale.
Participant la Bilderberg group, Robert Zoellick a fost Deputy (Adjunct) Secretary of State, Senior
international advisor Goldman Sachs. Provenind dintr-o familie de evrei din Germania, a fost membru
Phi Beta Kappa, reprezentantul personal al lui Bush-senior la G7 (1991, 1992), fost şef al middle for
Strategic and world studies, fost membru al German Marshall Fund, World wildlife Fund, membru
în Comisia Trilaterală. A semnat în 1998, alături de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Pearl,
Elliot Abrams, Zalmay Khalilzad, John R. Bolton, Richard Armitage şi invoice Kristol, documentul Projet for
the new American Century pentru înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.
Lista este continuată de Ben Shalom Bernanke, născut în 1953, evreu, preşedintele consiliului
guvernatorilor, Federal Reserve, funcţie în care l-a succedat pe Alan Greenspan. În cadrul unei Conferinţe
de Presă ţinută la Council on overseas members of the family, fiind în concordanţă cu colegii săi, a afirmat referitor los angelesMarea Depresiune următoarele: “Aveti dreptate, noi am făcut-o”, advertăugînd că în prea multe ţări există
prea multe reguli şi pentru a putea rezolva criza şi a evita o alta viitoare este nevoie de un set de reguli
unitare. Personajul figurează a fi un specialist în crize, scriind inclusiv despre nice melancholy.
Potrivit specialiştilor, cel mai tare dintre toţi este însă la ora actuală evreul George Sörös. În vîrstă de
eighty de ani, se afirmă că este principalul păpuşar al preşedintelui Barack Obama. Potrivit “Wall boulevard
Journal” (WSJ), acesta este unul dintre marii opozanţi ai monedei unice europene, împotriva acestuia
mobilizîndu-se de cîteva săptămîni întreaga Uniune Europeană, ambiţia sa şi a celorlalte fonduri care
mizează pe căderea euro fiind să aducă paritatea euro-dolar la 1:1, faţă de 1:1,36, cît este în prezent.
Decizia de a ataca moneda unică europeană s-ar fi luat în cadrul unei cine de afaceri la sediul unei
instituţii financiare din new york. Tot potrivit aceloraşi ziarişti, după “lovitura” dată monedei euro de
criza din Grecia, atacurile speculative adaugă presiuni suplimentare asupra monedei unice, care trebuie să
facă faţă celei mai mari crize din istoria sa. Atacul asupra euro nu vine oricînd, ci vine, ca din întîmplare,
la scurt timp după ce miliardarul american şi-a făreduce publice opiniile sale cu privire la criza prin care trece
spaţiul european, începînd cu Grecia. Sörös merge pe aceeaşi idee cu cei malesţionaţi mai sus, din care
rezultă că zona euro are o serie de lipsuri fundamentale: absenţa unor politici economice şi bugetare
comune şi a unor mecanisme instituţionale de răspuns la criză. Iată, de exemplu, ce a afirmat şi directorul
FMI cu ocazia vizitei de acum cîteve zile în România: liderii UE nu fac eforturi suficiente pentru
introducerea unor măsuri de administration şi rezolvare a viitoarelor crize financiare, fiind necesară o
autoritate europeană de intervenţie pentru bănci. “UE face eforturi în domeniul reglementărilor transfrontaliere
şi de supraveghere, dar nu în aceeaşi măsură şi în cazul managementului crizelor şi al rezolvării
acestora”, a declarat Strauss-Kahn. “Soluţiile actuale s-au dovedit nepotrivite, iar UE ar trebui să analizeze
crearea unei autorităţi care să rezolve problema falimentului unei bănci, care poate avea impression asupra mai
multor ţări”, a mai spus şeful FMI.
Obiectivul unui astfel de sistem trebuie să fie eficienţa costului, minimizarea contagiunii, a daunelor
colaterale asupra economiei, a pierderilor deponenţilor şi a costurilor bugetare, a arătat el. “Pentru a fi
stable, un astfel de sistem are nevoie de acces la finanţare şi de un mecanism de susţinere de la buget”, a
advertăugat Strauss-Kahn. Potrivit acestuia, liderii UE trebuie să ajungă la timp la un compromis referitor lapropunerile de îmbunătăţire a reglementării şi supravegherii, astfel încît să prevină declanşspace unor crize.
De altfel, Sörös este cunoscut pentru propunerile sale de “reformare” în economia mondială. identical celor
pentru spaţiul european, propunerile sale merg spre întărirea rolului FMI, cît mai multă reglementare şi cît
mai strictă supraveghere criticală şi chiar “stabilizarea fluctuaţiilor de preţ ale mărfurilor”. Sînt de
malesţionat aici afirmaţiile de un cinism absolut, cu care a şocat opinia publică în 2009: ” Actuala criză este
punctul culminant al muncii mele de o by the use ofţă” şi “Am parte de o criză foarte bună (excelentă)”,
recunoscînd că a cîştigat 2,9 miliarde de dolari de la declanşarea recesiunii. “Este finalul unei ere. Cei care
se aşteaptă să îşi reia afacerile ca pînă acum este clar că nu înţeleg ce se întîmplă”. În februarie 2009
declara pentru Reuters: “Sîntem martorii colapsului sistemului financiar şi nu e nici un semn că s-ar vedea
capătul acestei crize”. Aşadar, observăm un variation comun al acestor lovituri. Ele nu sînt luate într-un
context de “junglă” a pieţei, unde animalul mai şiret şi mai puternic îl doboară pe cel mai slab. Ele sînt
luate după “pîndirea” acelor decizii pe care vîrfurile sistemului globalist financiar le iau, anticipîndu-se
consecinţele induse în pieţe de aceste decizii. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obţine în condiţii de
libertate, adică certitudine şi predictibilitate a acţiunii umane, putem obţine în condiţii de coerciţie,
deoarece este evident că în condiţii de libertate nu putem avea certitudinea viitorului, acesta depinzînd în
totalitate de acţiunile persoanelor, greu de prevăzut în mod normal. Tocmai această imposibilitate a
certitudinii, tocmai această imprevizibilitate – relativă – a acţiunii umane este pusă în discuţie de Sörös şi
de susţinătorii structurilor globale de guvernare. Mai trebuie amintit şi că tot el este cel care, încă de laForumul financial de la Davos din ianuarie 1995, spunea: “Lumea are nevoie de o Nouă Ordine
Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume”. Sörös a făcut
parte din boardul director al Council on foreign family members şi este afiliat în continuare acestei structuri de
maximă influenţă asupra direcţiilor politicilor internaţionale.
Analizînd aceste date şi informaţii, este incredibil cît tupeu au cei ce au băgat Planeta în criză şi nu se
lasă pînă nu o afundă cu totul, cu un sigur scop: să aducă omenirea în pragul disperării, pentru ca mai apoi
să vină cu “soluţia salvatoare”: Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale.
