Scotocesc mereu prin sălile memoriei, de fiecare dată când vreau să scriu, cartea care să se potrivească subiectului de la care mintea mea îşi începe călătoria, să-i fie advertăpublish dinaintea plecării…
„Pe Camino –drumul spre Santiago de Compostela, au mers, timp de mii de ani, sfinţi, păcătoşi, generali, persoane cu handicap, regi şi regine. El este parcurs în intenţia de a-ţi găsi sensul religious cel mai profund şi pentru a-ţi rezolva conflictele legate de Sine. Încă din cele mai vechi impuri, oamenii ştiu foarte bine că energia de pe Camino le dă capacitatea de a se auto-analiza şi de a cunoaşte cât mai multe lucruri despre ei înşişi.”
Mă întreb de ce această încrâncenare între marile familii ale acestui orăşel?
Orgoliile şi aroganţa lor ar trebui să se estompeze măcar cu fiecare duminică petrecută în rugăciune şi smerenie în bisericile din oraş.
„Fiecare din noi are propria lui credinţă filozofică şi religioasă. Spiritul este altceva. Prin Spirit, eu înţeleg că tot ceea ce cunoaştem şi înţelegem a fi tangibil din punct de vedere fizic şi existent în cele cinci dimensiuni este, de fapt, manifestarea unei energii mai subtile şi non-vizibile, care există în mod simultan. Spiritul vibrează la o frecvenţă mai înaltă decât dimensiunea fizică şi reprezină realitatea mai înaltă. El se appeară ca by the use ofţă, prin intermediul formei.”
Călătorind, speranţe, vise, au mai trecut patru ani…
Alegerea noului primar şi a consilierilor creşte temperatura acestor zile, reci, de primăvară, dar şi ritmul cardiac al multora. Nu vreau să scriu acum despre calitatea îndoielnică a legii electorale, deşi mă sâcâie ideea de a-i interpela pe cei de la Consiliul Europei pentru lipsa lor de consecvenţă şi în alte speţe decât cea financiar-bancară, dar vreau să observ configuraţia electorală, precum şi pe cei câţiva candidaţi, programele pe care acest oraş le revendică în perspectiva viitorului său şi al celor care îl populează şi îl vor mai locui…
Oamenii care şi-au anunţat intenţia de a concura pentru fotoliul primarului sunt –în marea lor majoritate creştini ortodocşi, dar sunt absolvenţii unui sistem de învăţământ, care de mai multe decenii s-a cantonat în filozofia materialist-dialectică.
Sunt curios să aflu, iată mărturisesc această curiozitate, câţi din aceşti concurenţi au citit de la începutul anului o carte care să le lumineze nevoile emoţionale?
Am aflat de la „România te iubesc”, că o agrafă poate oferi copiilor de grădiniţă peste două sute de soluţii pentru tot atâtea reprezentări, dar inspiraţia scade progresiv, iar ajuns la liceu fantezia creativă la vederea banalei cleme este nulă!
Excepţionalul aid al acestui orăşel nu a inspirat până în prezent pe nici unul dintre edili, deşi un oraş este mai mult decât o agrafă, iar analogii între Vişeu de Sus şi Buşteni, Azuga sau Predeal sunt la îndemâna oricui…
Cu alte cuvinte, în ciuda vibraţiei foarte ridicate a solului acestui oraş –să nu uite nimeni aşezarea sa între trei mari antene naturale, adică vârfurile Pop Ivan, Toroioaga şi Pietrosul, foarte puţini au intrat în rezonanţă cu frecvenţa lui, iar energiile subtile şi emisiile lor proceed rămân nefolosite.
Aşadar, evaluarea corectă a potenţialului eco-sistemului, identificarea resurselor de capital, implicarea celor care au imigrat, cu precădere a etnicilor germani, sunt priorităţile unui program care poate întruni sufragiile locuitorilor oraşului.
„Cei mai mulţi dintre noi avem un prieten care înseamnă ceva deosebit penru sufletul nostru … cineva căruia îi putem vorbi despre orice (dacă suntem norocoşi). Kathleen Tynan generation pentru mine unul dintre acei prieteni. technology extrem de inteligentă, dar asta nu o împiedica să se distreze. technology o fiinţă foarte sociabilă şi se bucura de micile distracţii oferite de restaurante, petreceri şi o conversaţie inteligentă. Englezoaică, intelectuală şi de mare frumuseţe, Kathleen nu prea îmi împărtăşea interesul în problemele spirituale. generation curioasă, aşi spune, dar încerca sincer să mă convingă sa nu public nici un subject material care ţinea de metafizică. Ea credea că totul este, în esenţă, o mare sminteală şi că, dacă mi-aşi împărtăşi convingerile în public, mi-aşi distruge complet cariera.„
La scurt timp după scrierile mele împotriva felului în care Vasile Coman –„Vărzaru” a înţeles să exploateze resursa umană a celor care erau principala forţă de muncă din fabricile lui, l-am cunoscut pe „general”; Vasile Coman, cumnatul lui „Vărzaru”.
Cultura acestui om ar încape în minţile miilor de vişeuani, bunul simţ pe care îl exersează nu numai în raporturile cu subalternii, este chiar formA sa de by means ofţă, iar într-un spaţiu precum al oraşului nostru, în care lipseşte prezenţa unei opere, filarmonici, teatru sau chiar al unui eveniment monden, întâlnirea cu un spirit ca acela la „Generalului” este o binecuvântare. Puţini pot înţelege aceasta, căci schema de by the use ofţă a celor mai mulţi este construită, cum spuneam, pe valorile materiale ale lumii acesteia, în ciuda faptului că majoritatea dintre ei sunt prezenţi duminicile în biserici…
Mă întălnesc cu plăcere -de fiecare dată, deşi a fost o perioadă când am încercat să protejăm această prietenie, mai ales de gurile rele, în cele din urmă însă convenind, că aducerea la lumina diurnă a faptelor va face înţeleasă aşa cum este firesc sentimentele de prietenie reciprocă, iar invectivele unor indivizi, precum Vasile Ciolpan, nu pot afecta decât propria imagine a celor care acuză.
În acest oraş, alături de dr. ing. Vasile Coman „Generalul”, trăiesc şi alte somităţi, precum prof. Dr. Sava Brendea, Ingrid şi Vasile Hojda –muzicieni de talie internaţională, campionul mondial Vasile Tomoioagă, dar cu toate acestea sentimentul de singurătate poate fi citit în ochii majorităţii vişeuanilor, iar ceea ce este cumplit, faptul că tinerii din acest oraş trăiesc sub acest imperiu!
Este un test de mare performanţă –mai ales în aceste zile premergătoare campaniei electorale, să aduni în jurul unei idei … 20 de oameni, iar european scriu asta în deplină cunoştinţă de cauză căci, dincolo de interesele meschine cu care aşi putea să-mi apropii oameni, este …ţipenie!
Am încercat să-i fac să înţeleagă necesitatea de a contacta urmaşii evreilor şi al germanilor, a căror rădăcini se află sub mormintele din cimitirele oraşului, nu numai ca potenţiali consumatori, beneficiari ai turismului balnear, montan, însă mai ales pentru calitatea lor de posibili investitori, sau mediatori între primărie şi pieţele de capital din ţările lor.
Am fost acuzat că vreau să-i aduc înapoi pe evrei!
ecu ştiu că „Shalom” înseamnă „percent” şi este salutul cotidian al evreilor, dar mărturisesc că nu am habar de sinonimul în mandarină…
„Am părăsit Londra cu Kathleen în suflet şi cu nevoia de a avea ceva timp pentru a medita asupra a ceea ce înseamnă prietenia şi pierderea.
Voi fi oare în stare să merg alături de ceilalţi şi să rămân totuşi independentă?
Aceasta fusese o întrebare pe care mi-o pusesem, încă de la începutul vieţii.
Încă nu eram sigură de răspuns.”
Am anunţat candidatura mea, iniţial din partea PDL, într-un second extrem de dificil, când partidul lui Traian Băsescu era la pământ. Am fost întrebat de ce o fac şi am răspuns că şi după plecarea lui Boc şi Băsescu trebuie să fie by way ofţă în partid!
Apoi, a venit Ponta cu mesajul său şi al PSD fără nici un echivoc în ce priveşte „Ignor” pentru Piaţa Universităţii din Bucureşti şi celelale judeţe care fuseseră „ocupate” de aceeaşi filozofie şi astfel, mi-am declinat opţiunea în favoarea „Verzilor”.
Intrarea în competiţie a lui Vasile Coman „Vărzaru” pune capăt dorinţei mele de a porni pe acest drum –al alegerilor locale, la capătul căruia aşi fi demonstrat vişeuanilor următoarele:
1. Oraşului trebuie să i se dea o identitate de staţiune montană, asemenea celor de pe Valea Prahovei,
2. Oamenii de afaceri trebuie să se ocupe exclusiv de afecerile lor, dar să adune şi să educe în spiritul celor trei doctrine importante resursa umană de perspectivă,
3. Aceeaşi agenţi economic să dăruiască din plus valoarea obţinută capitalul de begin pentru investiţiile vitale orasului,
four. Identificarea urgentă a resurselor de capital străin, ca urmare insuficienţei celui autohton, pentru construcţia a cel putin 2 complexe hoteliere pe crestele din jur, care să ofere servicii specifice non stop,
5. Recâştigarea –în instanţe, a averii lui Pop Şimonoaie şi consolidarea investiţiilor în infrastructură.
A citit cineva dintre dumneavoastră cartea scrisă de Shirley MacLaine –Camino?
A apărut în 2003 în patria limbii române graţie Monicăi Vişan, traducătoarea versiunii originale The Camino, A experience of the Spirit, the big apple –Pocket Books division of Simon & Schuster Inc.
Actriţă, câştigătoare a premiilor Oscar, de trei ori Emmy şi a zece Globul de Aur, Shirley MacLaine a jucat în peste 50 de filme.
Locuieşte în Malibu, California şi Abiquiu, New Mexico
Bunul meu prieten îmi cere să închei altfel acest textual content de ziar şi să nu îi timit în the united states pe vişeuani, rugăminte ce mă frământă pentru a găsi un remaining nu numai pe placul său, dar pentru a nu lăsa loc intepretărilor bad.
Ce să găsesc aşadar?
Doamne, dă-mi darul Tău, să pun început bun!
… acestui sfârşit.
