Verde în faţă!

    1
    213

    Pe vreme de ploaie noroaie, care determină –(şi) pe „poduri”, vibraţii pe frecvenţe ultrajoase; de aceea, starea mea de somnolenţă, pe care cititorii o şi constată întrebându-mă, … „nu mai scrieţi”?
    Scrisul la ziar este, dincolo de conotaţia conferită de legislaţia muncii, care validează drept activitate liberală jurnalismul, un mod de viaţă a cărei particularitate nu poate fi însuşită decât cu munca cititului, educarea -până la acuitate, a logicii şi observaţiei, mai pe la începutul carierei, apoi cu multe şi –uneori, triste şi profunde renunţări…
    De aceea, jurnaliştii sunt priviţi aidoma fiinţelor ciudate; cu admire şi recunoştinţă, cu duşmănie sau ironie, sau, uneori, chiar cu ură…
    Nu ştiu însă, dacă povara libertăţii de expresie ar încânta, ar tenta pe multă lume în afară de jurnaliştii „pur sânge”!?
    … locuiesc pe „poduri” pentru că am nevoie de acumulările de energie orgonică –adică, energia vieţii, în speranţa devenirii mele. Ca unul care iubeşe „profesiunea de a fi curios” în ciuda faptului, că –aşa cum spuneam cu ani în urma, parafrazând pe mentorul meu, abundă în această meserie eroism intelectual şi spiritual, bună credinţă, căzute la datorie, prin ceea ce am făminimize (în anii decând am revenit acasă), am căutat să aprofundez şi să aplic şi teza stoicului Marcus Aurelius, potrivit căruia …”oamenii sânt născuţi unul pentru altul. În concluzie, ori fă-le educaţia, ori rabdă-i”.
    Iată, aşadar motivaţia acestui textual content, pe care îl scriu în speranţa că în cele aproximativ forty eight de ore care au mai rămas până la depunerea listelor cu cei care vor concura pentru demnităţile conferite de legea 215/2001, lectura acestuia să aducă înţelepciune celor care trebuie să renunţe la poziţionările din cursă, la paşi înapoi –în cazul celor care au, deja, o imagine cenuşie şi plină de pureci (ca să folosesc termenul clasic al calităţii de imagine de televiziune din anii copilăriei mele), … dar, şi din dorinţa de a educa răbdarea cititorilor în speranţa că este posibilă, în ciuda oricăror aparenţe, alegerea alternativei optime pentru o perspectivă şi viziune pe care acest oraş şi locuitorii lui le merită, a unui primar care să fie un edition de corectitudine şi generozitate, de sacrificiu pentru concept de civism şi nu pentru statuia omului de tinichea, travestit în primar!

    Mulţi au constatat frumuseţile naturale ale oraşului nostru. Mii de turişti rămân cu gura căscată le vederea splendorilor dăruite de Dumnezeu nouă, vişeuanilor. Unii au mers mai departe zicând că oraşul ar putea fi o perlă a turismului românesc, dar cei care locuim aici cunoaştem realităţile contondente ale unei administraţii lipsite de profesionalism, care de mai bine de 12 ani accentuează decăderea vieţii şi perspectivele tot mai sumbre ale urbei, care odinioară era supranumită …”oraş al florilor”.

    Puţini sunt cei care spun “să nu te atingi de primarul Vasile Ciolpan”!
    Probabil, o parte a familiei lui, care îi vor da votul de la 10 iunie.
    Majoritatea îl vrea debarcat!

    Pentru Vasile Coman “Vărzaru”, Olivér Báránew york, Adrian Filip, Grigore Ciolpan, Mihai Andreica, Adrian Chişu, Ştefan Ciolpan, adică cei care şi-au depus mandatul la biroul electoral judeţean –BEJ, –în numele unor partide, sau ca independenţi, pentru alegerea unui primar şi descotorosirea de Vasile Ciolpan, competiţia va fi extrem de dificilă.
    Interesele marilor familii converg în tentativa de a pune mâna pe putere, cu atât mai mult cu cât cel mai puternic candidat este un… intrus, dar cu toate acestea, fiecare va merge pe cont propriu!

    Cum să nu intrige prezenţa lui Vasile Coman –“Vărzaru” la startul competiţiei pentru funcţia de primar?
    Aflând din gura lui Ilie Paşcu –liderul portocaliilor băsişti, că Vasile Coman “Vărzaru” este pe lista PDL, nedumerirea celor mulţi a fost stărnită!
    Lumea ştie de relaţia mai mult decât afectuoasă între “Vărzaru” şi PSD, dar şi de patologia acesteia ca urmare prezenţei lui Adrian Filip la vârful organizaţiei locale. Paradoxal nu-i aşa?

    Faima lui Vasile Coman –“Vărzaru” a depăşit hotarele judeţului Maramureş.
    Perceput ca unul din cei mai puternici oameni din judeţ, el este proprietar al “RG HOLZ” –cel mai important producător de cherestea stratificată din România. Valoarea producţiei marfă –aproximaiv 25 mii m³ anual, situează firma din Vişeuropean de Sus printre primele 5 din Europa, în urma unei firme germane care livrează pieţii, anual, 30 mii m³.

    Şi atunci, ce mai vrea “Vărzaru”?
    La ce-i mai trebuie şi Primăria?
    Cum poate face el demonstraţia faptului că nu este obsedat, ahtiat, flămând de putere?
    Ce trebuie să facă pentru a asigura resursa umană de perspectivă pentru PSD, de care este atât de loial?
    După părerea mea, Vasile Coman “Vărzaru”, este capabil de o Mare şi Decisivă Demonstraţie, prin care:
    1. Să renunţe la candidatura de primar în favoarea lui Mihai Andreica şi a Partidului Verde!
    2. Să controleze activitatea consilierilor locali prin prezenţa sa în rândurile acestora.
    Sunteţi pregătiţi pentru a citi finalul acestui text?
    Iată-l: …
    Imaginaţi-vă pentru viitorii four ani, un oraş şantier, în care construcţia viitorului sediu al Primăriei, realizarea infrastructurilor căilor de comunicaţie, asfaltarea străzilor şi a trotuarelor, reabilitarea tuturor subsolurilor imobilelor şi ştergerea de pa harta oraşului a ghetourilor, trebuie să fie punctele de lucru importante ale şantierului.
    Imaginaţi-vă că pentru a realiza acest deziderat, la 10 iunie trebuie să mergeţi la vot, în proporţie de peste seventy five% şi să votaţi astfel încât să fie validată următoarea listingă: Mihai Andreica –Partidul Verde, primar, Vasile Coman „generalul” –Partidul Verde, preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Chişu, Dumitru Tomoiagă „Dumi” –Partidul Verde, consilieri judeţeni, între 5-7 consilieri locali din partea Partidului Verde.
    Şi „Vărzaru”?
    Vasile Coman „Vărzaru” are misiunea de a sprijini nu doar această construcţie politică, dar mai ales, din postura de consilier local impartial, a supraveghea orice posibil derapaj al celor din administraţia nativeă, să dovedească –sieşi, moiseenilor şi vişeuanilor, de-opotrivă, faptul că după cîştigarea recunoaşterii colective ca om de afaceri de mare succes, prin smerenia faţă de tentaţia puterii poate beneficia de recunoştinţa şi respectul tuturor, pentru cea mai importantă construcţie a vieţii sale: prima şcoală de partid din România put up decembristă, care să asigure rezerva de resursă umană pentru politica şi administraţia unui viitor la care visăm cu toţii din 1989!
    Dacă sunteţi convinşi de realismul acestui ultimate, nu uitaţi că este meritul dumneavoastră, al celor care la 10 iunie votaţi verde în faţă!

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentAdio, alegeri libere!
    Articolul următorLISTA
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here