Ne-am obişnuit a trăi, aşa, în virtutea inerţiei! Faptul că avem viaţă îndeobşte nici măcar nu ne mai pune pe gânduri şi nu mulţi au vreo contribuţie substanţială la actul trăirii… În ziua de azi nici lipsa de educaţie nu mai miră deşi anual avem sute de mii de studenţi şi cam tot atâţia elevi de liceu iar, între taximetrişti îl poţi găsi pe inginer sau pe profesor; în parlament mai mulţi tâmplari, acari, şoferi sau electricieni… Mă mir că încă mai există dar, îmi şi exprim respectul total faţă de acele persoane care au bunul simţ asupra lor chiar şi atunci când şi-au uitat acasă actul de identitate! Bunul simţ –informaţie condiţionată căci, este apanajul educaţiei primite în familie şi al armoniei din interior, îmbinat cu capacitatea de reprezentare (şi aceasta consecinţă a educaţiei) vor defini nu doar puterea minţii şi calitatea vibraţiei unei persoane dar, vor contribui decisiv la rezistenţa la manipulare a acesteia, chiar dacă exerciţiul (al manipulării) nu-i este străin întrucât lupta pentru existenţă începe chiar din stadiul de sugar al individului… copilul plânge când este flămând sau, s-a căcat pe el şi-şi manipulează mama cerându-i ajutor! În virtutea inerţiei românii au votat fără să depăşească „şablonul” comunist adică, a-l vota pe cel desemnat de partid şi nici măcar nu şi-au pus întrebarea –retorică, desigur, ce caută partidele în viaţa privată şi de ce el, individul trebuie să renunţe la suveranitatea şi independenţa lui, rămânând într-o totală dependenţă de partide… Nici rezultatele sondajelor de opinie referitoare la participarea la scrutine a populaţiei –cu 2 excepţii, mereu sub 50% nu l-au pus pe gânduri pe român de aceea, liderii de partid –analiştii acestora, au putut să mărească constant doza de minciună din pachetele de promisiuni destinate cetăţeanului… Să nu mire pe nimeni aşadar, dacă în această lume adevărul şi minciuna se întrepătrund astfel, încât a le discerne este un evident exerciţiu de … sănătate mintală! În virtutea unor inerţii ne trăim viaţa conform unor şabloane şi abea către sfârşitul vieţii înţelegem (parte din) trucurile cu care am fost prostiţi a deveni cetăţeni loiali statului la vârful căruia am aşezat invariabil un om al unui partid şi, niciodată un om din partea societăţii civile! Actuala constituţie este atât de bine ticluită în a apăra liderii de partid încât nu prevede demisia automată la înscrierea candidaturii pentru funcţia de preşedinte dar, loveşte cu forţă în interesele cetăţenilor comunităţii atunci când –bunăoară art. 4, prin care poporul este absent, înlăturat de la controlul asupra statului şi, culmea ironiei, o face invocând principiile democraţiei! De aceea, la început de an nou, 2015, sugerez concetăţenilor dar, mai ales celor care citesc „Cronica Vişeuană”, să respingă constituţia partidelor politice şi să propage către cercul de prieteni alternativele care sunt prietenoase populaţiei şi mai puţin clasei politice, alternative pe care le găsiţi aici:
http://meritocratia.ro/constitutia-meritocrata/
http://www.variantacojocaru.ro/?tag=constitutia-cetatenilor
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4
Nu pot să închei fără să menţionez faptul că, după ce preşedintele IOHANNIS a fost forţat -de MRU a comite greşeala de a face parte dintr-o delegaţie de partid deşi era deja preşedinte ales al României, acum dă cu tifla în populaţie numind în stafful consilierilor de la Cotroceni persoane indezirabile publicului şi cu asta oferă primele simptome ale patologiei de care suferă: oportunism cronic!
Începând cu ziua sfântului Vasile a anului 2015 eu nu-i mai acord domnului Klaus Werner IOHANNIS girul meu moral chiar dacă, la 16 noiembrie i-am acordat un vot de încredere!
