Pe Cornel Ivanciuc l-am cunoscut la începutul anilor 80 la Sighetu Marmaţiei, la combinatul de prelucrare a lemnului –CPL, venit să îşi ispăşească o detenţie de 6 luni la locul de muncă, pentru o condamnare ca urmare faptei de a-şi fi însuşit fără drept o maşina Dacia, pe care el şi colegi de studenţie, aflaţi în vacanţâ, au abandonat-o la câteva sute de metri după ce ajunseră la destinaţie adică, restaurantul „Marmaţia” de la Grădina Morii… apoi, amândoi am plecat la Bucureşti şi, apoi, după lovitura de stat din `89, eu am imigrat dar, amândoi am ajuns în presă deşi, nici eu şi nici Cornel nu aveam de gând, în gând, această perspectivă de aceea, nici unuia din noi nu i-a plecat de-acasă bunul simţ căci, suntem, şi Cornel şi eu proprietari de simţuri bune şi simţiri înalte!
Încep acest text pentru ziar aducându-l pe bunul meu prieten Cornel în prim planul acestei scene –ecranul PC-ului întrucât titlul, „Stăpânul Spaimei” îi aparţine în exclusivitate, romanul cu acest titlu fiind, probabil, cea mai bună carte de proză românească scrisă de la Nicolae Breban încoace, pe când textul meu, ce poartă titlul nășit de Cornel, doreşte să atragă atenţia asupra faptei –legea nr. 217/2015, stăpânului spaimei, faptă începută la 13 martie 2002!
Atunci, un grup infracţional –constituit dar, încă, neincriminat era deja suspectat de activităţi ostile, îndreptate explicit împotriva intereselor românilor, avându-i la vedere pe Adrian Năstase, Rodica Mihaela Stănoiu, Răzvan Teodorescu, Ioan Rus care, au semnat textul unei Ordonanţe de Urgenţă, Nr. 31/2002, document clocit vreme de iată, 13 ani (!), nu numai de membrii marcanți ai organizației de partid succesoare a PCR, am numit aici PSD dar şi de o fundație –Elie Wiesel, fundație care, în toată perioada ce a urmat acordului de pace de la Paris, a vânat criminali de război, vinovați de uciderea evreilor, dar –după cum arată textul legii adoptată –în unanimitate, de parlamentul de la București, „uită” să-i vâneze pe reprezentanții din extrema stângă ceea ce face ca, această lege să fie percepută de lume ca un nou tren cu bou vagoane!
Ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 03 august, la emisiunea moderată de Rareş Bogdan, când matematicianului şi cercetătorului Ioan Roşca i s-a pus pumnul în gură şi nu a fost lăsat să enunţe până la capăt implicarea unor exponenţi străini istoriei naţionale a românilor, fiind nominalizaţi cei din fundaţia „Wiesel” este un sacrilegiu împotriva lui Radu Gyr, Tudor Arghezi sau Mihai Eminescu adică, împotriva presei libere!
„Personal, cred că lui Isus i-ar diplăcea profund să vină într-un peisaj măreţ, pe care nişte habotnici l-au transformat într-un bordel de pripas, mânjit cu vopseaua infamă a sacrilegiului” –Cornel Ivanciuc, Stăpânul spaimei
În aşteptarea emisiunii –„Jocuri de putere”, din această seară stau şi mă întreb dacă blocarea dosarului 35/P/2006 nu cumva a fost solicitată chiar de către Fundaţia Elie Wiesel -via Crin Antonescu -„căcărău” adică, cei care se ascund în spatele „stăpânului spaimei” (Klaus Iohanis)?
http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm (Documentul, redactat semnat şi înaintat secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General de Ioan Roşca, a fost semnat şi depus şi de subsemnatul în anul 2006, pănâ în prezent fără nici o reacţie din partea magistraţilor PG, dar cu sute de pagini dispărute din dosar!)
