Dragă Bogdan!
Întamplarea, deloc întâmplatoare face ca amândoi să iubim, în exerciţiu, “profesiunea de a fi curios” –jurnalismul.
Nu suntem singurii “breslaşi” din scumpa noastră patrie şi cred că, în gazetăria românească Dan Alexe, Cornel Ivanciuc sau Petrică Răchită –ca să dau doar câteva exemple, sunt proba verităţii unui exerciţiu profesional obstinat între deontologie profesională şi sacrificiu în faţa furiei devoratoare a presei, practică ce se manifestă în interiorul unui sistem (de presă), deviat de la firescul normalităţii civilizaţiei, consecinţa acestei “poziţii a copilului” fiind atât şubrezirea sănătăţii biologice, a noastră, ca indivizi dar, şi comunitate însă, şi un argument pentru ca societatea să nu abdice de la convingerea că presa este o putere de care nu doar cetăţenii ci, chiar şi statul au mare, foarte mare, uriaşă nevoie!
Hazardul m-a adus în “parlamentul de hârtie” –gazetăria, din minunata lume a artelor plastice, în care vreme 19 ani am studiat estetica formelor, lupta mea cu coala de hârtie, blocul de piatră sau lutul fiind pe viaţă şi pe moarte, aidoma celei pe care jurnalistul o duce cu validarea informaţiei –pe de-oparte apoi, cu facultatea de a discerne, judecarea şi asumarea responsabilităţii prin tăcere ori rostire fără echivoc a informaţiei, pentru ca această patrie să poată fi, a ajunge cândva să devină un spaţiu de excepţională toleranţă şi rezonanţă civică!
Vreme de un deceniu, între 1991-2001 -dragă Rareş Bogdan, vorbind româneşte de la Budapesta am fost la dispozitia radio ascultatorilor posturilor Europa Libera, BBC World Service si DW apoi, revenit la baştina mea, am dat viaţă în premieră istorică pentru comunitatea vişeuană periodicelor “Comunicator” si “Cronica Vişeuană” şi, de peste un deceniu, cheltuindu-mi timpul, sănătatea si banii pentru ca informatiile gestionate de mine sa devină bun public, am scris despre jaful la care a fost şi încă sunt supuse oraşul, judeţul şi patria mea; deşi, am premers cu un deceniu eforturilor tale, ale postului de televiziune “Realitatea TV”, eu m-am izbit de indolenţa autoritatilor de stat –de la Băsescu până la Procurorul General al României, ceea îmi alimenteză supoziţia, ipoteza că presa românească este un factor tolerat de putere ca entitate nesemnificativă, nula!
Informaţiile aduse de invitaţii emisiunilor de la “Jocuri de putere” au fost calificate drept declaraţii ale unui “om bolnav” şi ale unui “infractor care circulă liber” tentativa de a transforma informaţia de presă în produs de spectacol la care a recurs Liviu Dragnea mă determină, în calitate de jurnalist, să îţi cer, în numele dreptului la informaţie, spaţiu de emisie, pentru ca împreună cu matematicianul Ioan Roşca să aducem la cunoştinţa opiniei publice naţionale şi internaţionale detaliile dosarului penal Nr. 35/P/2006 în care, 600 de cetăţeni am semnat în solidar cu reclamantul Ioan Roşca, cerând aducerea în faţa justiţiei şi judecarea persoanelor care au dăunat grav intereselor României şi cetăţenilor români!
http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2011/03/ioan-rosca-plangere-catre-parchetul-de.html
De mai bine de 9 ani acest dosar este ţinut la sertar!
Îţi mulţumesc şi îţi doresc sănătate şi viaţă lungă la „Jocuri de putere”!
Mircea Şerban
Buciumi, Şomcuta Mare, 03. 10. 2015
