„Unde-i lege nu-i tocmeală!” –informează înţelepciunea populară dar, practica care, „ne omoară” demonstrează că doar în terorie legea trebuie respectată!
În această zi, cea de-a treia de doliu românesc, stând de vorbă –telefonic, cu trei persoane care sunt plătite, din bani publici, pentru a duce informaţia de la sursă către populaţie, dincolo de faptul că mi-au solicitat timp pentru documentare şi răspuns, ceea ce mi-a întărit supoziţia prezenţei actului superficial, de mântuială, în activitate (cum să nu şti ce se petrece în propria ta ogradă!?) însă, ceeace m-a tulburat de-a dreptul a fost cumplita fisură, hiatusul –pauza, discontinuitatea, reală pe care noţiunea „stat de drept” o are în mintea şi atitudinea acelor persoane –alese pe sprânceană!, ce ocupă fotoliile autorităţilor statului român!
Observaţia confratelui Marian Ilea, …”mon chere nu există stat de drept, nu-ţi mai face iluzii”!, trebuie luată în serios tocmai datorită unor fapte ale autorităţilor statului român prin care sintagma „stat de drept” este gofrajul aplicat pe sulul de hârtie igienică!
Acest text are ca scop răspunsul la următoarele întrebări:
– Dacă în constituţie este garantat dreptul la proprietate, în baza cărei legi parchetul, sau oricare altă autoritate a statului român, poate confisca probe prelevate de IGSU care, din momentul prelevării sunt proprietatea privată a Pompierilor!?
– Care sunt garanţiile prin care legea română asigură pe toţi cetăţenii că probele confiscate nu pot fi distruse?
Aştept o reacţie din partea experţilor in drept penal şi drept civil şi apariţia pe „sticlă” a domniilor lor, cu atât mai mult cu cât sloganul „cât timp se derulează o anchetă nu vă putem oferi informaţii” este falsă căci, există precedente pe care presa le-a consemnat, şi anume distrugerea unor urme de la locul faptelor în chiar timpul derulării anchetelor penale adică, între ele autorităţile statului îşi „comunicau” mesaje non incriminatoare!
