În Constituţie scrie că România este un stat de drept iar, asta înseamnă o convenţie între deţinătorul puterii –statul, şi cetăţenii săi conform căreia părţile stabilesc, enunţă şi instituie un confort social controlat în baza unor principii de drept adică, de lege.
Cu alte cuvinte, legea intervine şi limitează ori, blochează orice tentativă de exprimare a voinţei arbitrare iar, prin constrângerile juridice sunt eliberate şi comunicate libertăţile naturale ale omului.
De peste un sfert de secol însă, cetăţeanul român nu contează căci, –vorba lui Mussolini, statul e totul!
El, statul, a devenit iniţiator al unui totalitarism fascistoid în care este exersat zilnic noul sclavagism –prin intermediul băncilor, pieţelor şi bursei, etc. proba verităţii fiind ilustrată şi oferită după cum urmează:
1. Şomajul.
Acest fenomen este consecinţa abdicării de la principiul constituţional al dreptului la viaţă şi muncă.
Dacă piaţa este instrumetul prin care se reglează activitatea la nivel macroeconomic şi ea stabileşte preţul produselor existente pe piaţă, ei bine în România se constată că marfa cea mai de pret a democraţiei –votul, are preţ nul, zero căci, el nu este vândut, contractat ci, este oferit gratuit în baza unor promisiuni!
De aceea, în regim de urgenţă sporită, guvernul „tehnocrat” – „aşezat” la putere în urma tragediei de la Colectiv, are obligaţia de a iniţia în parlament o moţiune, o anexă la legea electorală, ca efect al precedentului juridic creat de CCR la vremea scandalului suspendării lui Băsescu, prin care fiecare candidat la CL, CJ, Parlament şi conducerile instituţiilor deconcentrate, inclusiv prefecturile, să fie ocupate după scrutin de persoanele care au semnaturi prealabile pe contracte electorale, condiţie a participării la concurs!
2. Absenţa justiţiei.
Abandonul şi istoricul renunţării la principiile legii poate fi datat cu exactitate şi este vorba de luna decembrie a anului 1989 când Ion Iliescu enunţa şi anunţa că, … „toate structurile de putere ale lui Ceauşescu au căzut”!
Nici până azi capul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a casat atitudinea iresponsabilă a lui Ion Iliescu şi acoliţilor săi criminali în faţa drepturilor şi libertăţiilor omului ba, mai mult, Justiţia a blocat dosarele revoluţiei şi mineriadei ceea ce, este o crimă!
3. Trădarea.
Lipsa de loialitate a clasei politice faţă lege este vizibilă şi a fost detectată cu fiecare vot din parlament împotriva cercetării faptelor penale ale aleşilor iar, atitudinea ministerului public şi magistraturii faţă de abuzurile la care se pretează nu numai clasa politică ci, chiar personalul din parchete şi judecătorii sunt proba verităţii unor fapte care au adus un profit nul atât cetăţeanului şi confortului său social dar, irefutabil democraţiei româneşti astfel, ea este o utopie!
