Despre foc şi parenetica imposturii

    0
    328

    Dacă mi-a trecut prin cap să caut semne şi înţelesuri, în şi din ce a mai rămas în urma marilor incendii la care omenirea a fost martoră este pentru că focul de la Colectiv a declanşat, pornit, stârnit, răscolit, iscat, agitat, – şi mă afectează cumplit şi mult mai profund decât cel din ziua Sfintelor Paşte din anul 1847, pus de joaca cu un pistol al unui puşti, o beizadea, chiar în casa mamei sale, clucereasa Zinca Drăgănescu, despre care Anton Pann, al cărui jurnal este păstrat la Muzeul Pompierilor, scria că a mistuit un sfert din capitală iar, George Călinescu criticul literar, încă fără egal, după mai bine de un veac de la „focul cel mare” spunea că-i simţea saja şi putoarea însă, dincolo de tentaţia pastişei, chiar dacă plagiatul işi bagă firea în dregători şi dregătoriile de azi şi a devenit o modă, aşadar, dincoace de ispită acelaşi păcat aduce înspre nările mele cumplita duhoare şi durere, ceva ce mă naşte, mă iscă şi mă mânie şi mă provoacă, mă determină, să caut tâlcul focului, febra ce a infectat, convlusionat şi în cele din urmă a cancerizat fiinţa naţională aflată deja în agonie şi să caut, să invoc, să rog pe Dumnezeu să-mi dea har, să văd, să aud, să simt, să aflu, să intuiesc, să cunosc, să mă educ, Doamne pentru tot ceea ce îmi va fi dat; a pierde în cele din urmă pentru ca eliberat să ajung acolo unde îmi doresc de aceea, nu am nici o altă preocupare decând locuiesc pământul decât curiozitatea şi iubirea!

    Adevărul până şi în sfintele scrieri ale Bisericii din lume este rar pomenit dar, tăbliţele –oare cele de la Tărtăria când vor fi asimilate? … papirusurile ce conţineau mărturisirea adevărului au părăsit trupul de pământ al planetei primită în dar pentru păcatul proto-părinţilor noştri astfel, nimeni nu poate vorbi în numele a ceea ce stă ascuns căci, încă nu a venit vremea ca ascunsul să devină trup de lumină.
    Să ardă!

    https://www.youtube.com/watch?v=YmqqBOp3a6Q

    Nu sunt informaţii despre atitudinea domnitorului Gheorghe Bibescu, altele decât cele cu privire la cele 230 de mii de lei pe care i-a donat nevoilor ţării şi nu cunosc dacă femeia al cărui prunc a iscat focul pustiitor de capitală a suferit pedeapsă după lege dar, în acel an a primit fiinţă primul corp al pomperilor – ce cu puţin peste un an mai apoi, au intrat, la Dealul Spirii, definitiv în conştiinţa colectivă, nici dacă la acea vreme era vreo lege împotriva piromanilor diletanţi sau profesionişti căci, prima constituţie românească este abea cea din 13 iulie 1866 deşi sub suzeranitate turcească însă, pentru că textul acesta caută în cenuşa focurilor ce au pustiit fiinţe şi averi, semnele, tâlcul, cultura unor vremuri ce s-au abătut asupra oamenilor cu câtă minciună, impostură, indolenţă, ură, justeţe, simţ bun şi bun simţ, iubire, cinste şi dreptate s-au aplecat aceştia sub povara ei, a legilor iată, reproducerea câtorva articole ale aceleia: […] art. 3. „Teritoriul Romaniei nu se pote colonisa cu populatiuni de ginta streină.” […] art. 7. (…) „ Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.” […] art. 17. “Nici o lege nu pote infiinta pedepsa confiscarii averilor.” […] art. 19. “Proprietatea de ori-ce natura, precum si tote creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile. Nimeni nu pote fi espropriat de cat pentru causa de utilitate publica legalmentate, constatata, si dupa o dreapta si prealabila despagubire. Prin causa de utilitate publica urmeaza a se intelege numai comunicatiunea si salubritatea publica, precum si lucrarile de aperarea terei. Legile esistente privitore la aliniarea si largirea stradelor de prin comune, precum si la malurile apelor ce curg prin sau pe lenga ele remen in vigore. Legi speciale vor regula procedura si modul expropriatiunei. Libera si neimpedicata intrebuintare a riurilor navigabile si flotabile, a soselelor si altor cai de comunicare este de domeniul public.” art. 20. “Proprietatea data ţeranilor prin legea rurala si despagubirea garantata proprietarilor prin acea lege nu vor putea fi nici odata atinse.”

    https://www.youtube.com/watch?v=xwtdhWltSIg

    Nu pot, nici mintea şi nici inima, nu îmi permit a ascunde întrebarea cum de şi-a pierdut religia, doctrina, legiuitorul român de azi, coborâtor al celui din vremea domnitorului Carol I ?

    “Sărmanul Dionis” este o meditaţie la idea trecerii sufletului, spiritului, cugetului, gândirii, de la un corp la altul iar, Eminescu fiind conştiinţa naţională trebuie pus sub semnul întrebării faptul că, aceşti legiuitori, parlamentari ar fi români, într-atât au ucis şi continua să ucidă conştiinţa românească!
    Paradigma Domnitorului şi mai apoi al Regelui Carol I a fost abandonată în mai puţin de 150 de ani -doar 6 luni lipsesc (!), astfel, tot ceea ce conţine actuala Constituţie a României este –vorba lui Ceauşescu, “o minciună în falş”!

    Voi scoate din cenuşă câteva probe în susţinerea acestei teze şi încep prin a reitera şi a-i sprijini pe toţi cei care au observat înaintea mea. ilegalitatea prin care actuala lege fundamentală a fost –la 18-19 octombrie 2003, băgată pe gâtul cetăţeanului roman!
    La acea dată, legea organică impunea pentru validarea scrutinelor o participare de minim 50% din cetăţenii cu drept de vot ori, BEC –biroul electoral central, autoritate ce nu are calitatea de izvor de lege, în loc să consemneze invalidarea acelui referendum, printr-un abuz grobian la adresa legii, a decis prelungirea timpului de exercitare a votului!
    Aşadar, constituţionalitatea statului român este discutabilă şi cu timpul abuzurile din parlament, din executiv şi administraţie, justiţie şi mediile de informare au întărit nu numai percepţia cunoscătorilor în drept constituţional dar, până şi diletanţii şi-au educat simţul ridicolului şi azi le râd în nas politrucilor, jurnaliştilor, magistraţilor, prin sintagma: “voi, nu puteţi conta cât noi putem fura”!
    Constituţia României a fost elaborată împotriva cetăţeanului român care, în ciuda unei –cel puţin aparentei, loialităţi nu beneficiază de confortul social care să-i protejeze viaţa de aceea, între stat şi cetăţean, indiferent de etnie, s-a instaurat tensiunea!

    Articolul 44, aliniatul 2, din constituţie de pildă, garantează dreptul la proprietate, după cum urmează: “Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”
    Prevederea este încălcată pri de câte ori interese ale oligarhiei, ale camarilelor interne sau internaţionale, deghizate în aşa numitele cercuri lobbystice, o revendică şi voi reaminti că, imediat după apariţia legii 247/2005 –aşa numita “restitution in integrum”, creată în interiorul paradigmei horthyste, PSD cu bună ştiinţă a refuzat un amendament la legea arhivelor prin care să fie exceptate de lege acele înscrisuri care, prin dispariţia lor ar putea împiedica aplicarea legii restituţiei!

    https://www.youtube.com/watch?v=PeKE2Z-9HVM

    Mi-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra unor înscrisuri ale ocolului silvic Dragomireşti, pe care le-am găsit pe DN 18 în pasul Gutâi, la 4 zile după ce au fost azvărlite din vehicolul transportatorului care le ducea la topit şi 4 colonei de poliţie şi SRI m-au obligat a le restitui sub ameninţarea deţinerii ilegale ale unor înscrisuri!
    S-a găsit şi un derbedeu din presa centrală ce în loc să atragă atenţia asupra unui abuz în forţă al puterilor din statul roman împotriva cetăţeanului, din obedienţă şi lipsă de personalitate m-a împroşcat cu noroi iar, numele lui astfel, devine o circumstanţă agravantă la acuzaţia de trădare a intereselor constituţionale ale cetăţeanului, a drepturilor fundamentale ale omului!
    Tot printr-un abuz de putere –judecătorească, magistraţii au luat cu japca probele din incinta Colectiv, al căror proprietar este ISU astfel, ni se va servi o nouă minciună despre foc!

    Despre ura generală a autorităţilor de la Bucureşti sau de la ţară faţă de propriul popor, dar şi a celei din interiorul societăţii voi observa într-o ordine inversă, faptul că, prima alienare socială s-a produs în România din momentul în care Ceauşescu a admis industrializarea forţată a economiei naţionale dar, nu voi divaga ci, voi ilustra teza cu o scenă petrecută la CPL Sighet prin anii 80 când, norii de pe cer anunţau o ploaie iminentă iar, o secţie a rămas cu jumătate din personal, muncitorii grăbindu-se a …strânge fănul înainte ca ploaia să-l ia de la gura vacii!
    Din 1961 –anul încheierii colectivizării României si imediat după după subjugarea ICECHIM de către cuplul Ceauşescu până în 1989, vreme de 28 de ani aşadar, agricultura a fost otrăvită prin chimizare iar, ţăranul smintit prin mirajul salariului de la oraş după numai 6 luni de şcolarizare!
    Între muncitorul şi ţăranul român a fost aşezată cu destul de multă perfidie un aluat al urii care, era dus la copt când de unul când de celălalt astfel, meniul neschimbat la cina cea de toate zilele este cauza scorbutului ce stinge de zeci de ani spiritul civic la români…

    Unii au uitat faptul că, alături de ei trăiesc încă cetăţeni români, fraţi întru Cristos, semeni care şi-au pierdut fraţi, părinţi, pe care autoritatea centrală, coroana i-a trimis în iunie 1941 alături de germani să lupte împotriva armatei lui Stalin pentru a recupera Basarabia şi Bucovina şi Herţa dar, trădaţi au fost lăsaţi pradă duşmanului, care i-a măcelărit şi aruncat în gropi comune!
    Nici până azi Mihai nu şi-a făcut mea culpa faţă de poporul român pentru coparticiparea sa la genocidul împotriva armatei române!
    Vorbesc vânzătorii de neam, cocoţaţi deasupra capitalului, leului româneasc, sau adormiţi în fotoliile parlamentului obez şi degenerat, în numele românilor, în interesul României dar, probele zdrobitoare ce în curând vor fi clasificate şi adnotate şi redate publicului, vor incrimina fără echivoc nu numai politicieni ci, magistraţi, militari, prelaţi, jurnalişti, oameni de rând, trădarea, impostura, minciuna!

    Nu se poate să nu smintească –cel puţin în sistemul nervos, minciuna aşezată sub ochii omului truditor şi de bună credinţă de aceea, ura a modificat deja gena socială a populaţiei României şi încercările politicienilor şi elitelor academice de a modifica genetic şi credinţa românilor sunt o realitate ce arde deja troznind nu numai în Biserică dar, şi în afara aşezămintelor de cult, mânăstirilor cât şi în conştiinţele aproape pierdute, dar cu siguranţă bolnave al celor mulţi şi proşti!
    Să ignori semnele –de orice fel, cu care te întâlneşti zilnic, să renunţi la exerciţiul comunicării cu sinele, eul şi Dumnezeul tău este semnul unei alterităţi bolnave, a unei entităţi ce s-a furişat în trup omenesc dar, vorba lui Shakespeare, …”să nu mai pară oameni”!

    În zilele ce s-au scurs după Anul cel Tânăr, am fost martor la una din cele mai spectaculoase minciuni servite maramureşenilor cum nici pe vremea lui Ceauşescu nu mi-a fost dat să asist!

    ( Vreau să mărturisesc aici, faptul că am avut ocazia, copil fiind să îl cunosc pe Iosif Uglar –prim-secretar al raionului Sighet apoi, al Maramureşului, pe vremea când regiunea era unitatea administrativ teritorială a ţării, mai exact prin anul 1956 sau 57, poate 58 când mama, disperată că soţul ei va merge la puşcărie, din cauză că tata şi-a rupt carnetul de partid, ne-a luat cu ea la audienţa pe care Uglar i-a acordat-o implorându-l să-i cruţe familia!
    Uglar a dovedit (şi) atunci o omenie rar întâlnită la politrucii regimului bolşevic din România!
    Apoi, i-a urmat Mihai Marina despre care şi în Maramureş dar şi în Bistriţa-Năsăud oamenii când vorbesc îşi ridică clopul!
    Aidoma şi despre Gheorghe Blaj care înainte să plece la Oradea, unde din ordinele lui municipiul a îmbrăcat haina croită în interbelic, a lăsat în Baia Mare o industrie extinsă faţă de moştenirea lăsată de cei doi predecesori!
    Lui Uglar nu-i pot reproşa, dar lui Marina şi Blaj le pot spune de la obraz că s-au complăcut politic refuzând să mute capitala judeţului la Sighet astfel, lăsând “voevodatul” Maramureşului cu mormântul lângă Rădăuţi şi fără capitală adică, le reproşez frica faţă de PCR şi cuplul Dej-Ceauşescu!
    Nu ştiu dar, probabil să fi minţit şi aceştia cu cărţile pe faţă aşa cum o fac edilii de azi ai maramureşenilor …)

    Am lecturat cu atenţie proiectul “Baia Mare Capitală Europeană a Culturii-2021” –BM CEaC 2021 publicat pe site-ul manageriat de echipa primarului şi afirm că este un exemplu eclatant de …apă chioară!
    Forma este croită într-un limbaj mincinos, gongoric, arogant şi foarte personal, de parcă autorii, mizantropi şi mitomani, s-ar adresa de pe proprietatea privată a familiei lor, cu fraze de multe ori hilare de-a dreptul prin strădania de a spune nimicul, dar ceea ce deranjează este minciuna care răzbeşte dintre şi printre rândurile proiectului, aproape la fiecare capitol!
    Iată, o mostră: „Opt biserici din lemn aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt accesibile în 30 de minute, cu mașina sau cu mijloacele de transport în comun.”

    Într-un interviu difuzat la “Maramureş TV” am şi aflat cum i s-a năzărit (incă) primarului de la Baia Mare idea de a înscrie municipiul în competiţia pentru obţinerea fondurilor alocate proiectului “BM CEaC 2021” şi privindu-l cum vorbeşte, cum cuvintele ce ies, dintr-un vocabular destul de auster pentru cineva care îşi face reclamă cu studii la Viena, gura lui părea aidoma unui guler scrobit al cămeşilor de altă data, din care iese balena la vedere pe la colţuri aşa şi sunetele ce-i părăseau gâtlanul de îmbuibat…

    Cherecheş vrea să califice municipiul Baia Mare drept capitală europeană dar, primăria de zeci de ani n-a scos şi nu pare că ar putea scoate măcar 1 leu din buget pentru a organiza un festival anual de muzică clasică desi, exista un Liviu BORLAN, si un Sergiu TUHUŢIU!
    Talente exceptionale precum pianista Smaranda GRIGORIAN se pierd printre sălile de clasă iar, lipsa de fonduri îi împiedică a participa la festivalurile naţionale si internaţionale!
    Pe Grigore LESE l-a recuperat ca pe un cufăr pierdut în gară!
    Mircea HRISCA –probabil ultimul “impressionist” de geniu al picturii universale, e mort de o groază de ani dar, maramureşenii încă nu pot a-şi cumpăra un album de pictură Hrişcă caci, încă nu există iar, judeţul nu are bani pentru pictură!
    Mihai OLOS încă nu are o alee –cel puţin, în Colonia Pictorilor!
    Câte strâzi Alexandru IVASIUC exista în judeţul Maramureş, sau câte case de cultură biblioteci au fost „botezate” în judeţ cu acest celebru patronim?
    Câtă muzică clasică consumă anual Baia Mare, dar judeţul Maramureş?
    Câte festivaluri de muzică ţărănească organizează Maramureşul, care a născut-o pe Titiana Mihali, i-a legănat pe fraţii Petreuş, Gheorghe Cioată?
    Cât teatru consumă anual băimarenii, sighetenii, vişeuanii?

    De ani de zile la cultură mucezesc aceeaşi 2-3 politruci îmbuibati dar, câtă artă, la ce preţ de producţie şi la ce preţ de vânzare şi ce încasări aduce la bugetul judeţului cultura Băii Mari?
    De ce îmi tot împuia capul acest personaj scrobit de minciuna unui sistem de factură uzbecă dar, mult mai capitalizat decât cea mai bogată ţară din oriental îndepărtat al “Drumului Mătăsii” despre nevoia de a impune “cu şanse reale” (aiurea!) Baia Mare drept capitală a culturii dar, o tot dă cu zorul din zoriori şi până în noptiucă cu necesitatea vitală a unui parc industrial?
    Paranoia se naşte în noaptea minţii şi-i înaltă ca munţii !
    Aidoma unor cotoi versaţi ce au simţit bunatate de caşcaval şi şuncă, căruţa plină de bani ce bugetează acest proiect tenteaza politrucii din Romania!
    Baia Mare nu are nicio şansă să câştige competiţia, (“trofeul” fiind adjudecat, vă spun de pe acum de Cluj Napoca!) căci, nici măcar capitală de judeţ nu este decât pe răboj şi prin comportamentul medieval al primarilor pe care i-a avut, între care Cherecheş e primul!
    Excepţia este Gheorghe Bârlea desi, este şi el un produs al sistemului şi, nu-i aşa, ştim de la Nicolae Filimon că, “ceea ce naşte din pisică şoareci mănâncă”!

    O fi ştiind Cherecheş:
    Unde este ceramica de Săcel?
    Unde este manufactura de textile ţăraneşti a Maramureşului?
    Unde este conservată cultura germană a Vişeului?
    A huţulilor din Repedea?
    Theodor Ardelean –“Tedy” ştie dar, şi noi ştim că, deşi a fost la un moment dat al 2-lea om din stat, n-a făcut nimic pentru Maramureş, decât pentru sine şi gealaţii săi iar, cu biblioteca “Petre Dulfu” să o lase mai moale căci, ea papă şi banii Sighetului şi Vişeului în ale căror biblioteci iarna faci oftică iar, vara te îmbolnăveşti de astm!

    De peste un sfert de secol România este spoliată de politruci, magistraţi, agenţi acoperiţi sau dilataţi iar, parenetica lor inspiră manelişti la care iată, au aderat oameni tineri precum Cherecheş, Pop Liviu, etc
    Ard de nerăbdare să scriu şi despre Justiţie şi Mass-media însă cu altă ocazie, azi am “ars” deja paginile editorialului!

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentPai, nu va e rusine!
    Articolul următorDespre moartea unui ţăran faimos şi a faimosului său brand
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here