În anul 1981 la Berlin am cunoscut un student care vorbea franceza destul de bine și l-am rugat să mă duca la zid…
Doream să văd cu ochii mei frontiera ce -mpărțea lumea copilăriei mele și eu i-am spus asta pentru că acel student cu lacrimi în ochi m-a întrebat de ce vreau să văd zidul iar, eu mirat de plânsul său și nici nu mi-am putut stăpâni uimirea, pe care el mi-a sporit-o când mi-a povestit că, … într-o seară el se afla cu bunicii iar, fratele său și părinții, medici, în casa de peste de drum a familiei sale iar, dimineața când s-a trezit și a voit a merge la casa lui, … nu i-a mai fost cu putință căci, într-o singură noapte, cele două case și întregul oraș, lumea toată au fost împărțite, rupte, sfâșiate și bucuria revederii între copii și părinți, bunătatea omului ucisă!
După ani de zile l-am cunoscut –la Sighetu Marmației, în timpul festivalului de poezie ”Laudă-se omul și țara”, patronat de prietenul nostru Laurențiu ULICI, pe marele regizor Alexandru Tocilescu cel care a încercat -și a reușit, să ne învețe în vremea comunismului ceaușist, a fi evazioniști ai libertății, alături de care la Oradea, la festivalul Teatrului Scurt, la spectacolul ”Occisio Gregorii” am trăit probabil cel mai periculos moment al libertății de a trăi în comunism, om care a dat cea mai cumplită, în ironia ei, definiție a patriei: ”ceva foarte mic și plin de cumnați”!!
Pe Johny Răducanu l-am cunoscut prin sunete și faptul că lumina ochilor mei nu i-a putut mângâia chipul mă cam doare dar, de ce îl aduc și pe el aici este pentru faptul că, probabil, nu am putut rezista tentației de a scrie o frază măcar despre Marina Constantinescu această copie fidela a Reginei Maria –singura regină a românilor, prin feminitatea, tandrețea, inteligența și educația pe care o degajă cu fiecare sunet care îl dăruiește urechilor noastre locuite de inimi!
„Nocturne” este de departe și de mai aproape cea mai bună și frumoasă emisiune de cultură din spațiul românesc a cărei celebritate chiar dacă nu o întrece pe cea a lui „Apostrof” de la TV5, o concurează serios într-o excepțională evaziune de educație!
Te iubesc Marina Constantinescu!
Îți multumesc că existi, în mine, libertate!
