În Constituția României textul jurământului pe care Klaus Iohanis l-a rostit, ”sună” astfel: ”Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.
Așa să îmi ajute Dumnezeu!”
Scandalul iscat între Adrian Năstase și Ion Iliescu rămâne până azi un capitol de politică internă cunoscut drept ”războiul între palate” în fapt, însă un exercițiu de ocolire a adevărului, de păstrare a puterii politice și executive de către succesorul PCR, de concediere a suveranității României și cetățenilor ei!
Cum a devenit Parlamentul –expresia supremă a suveranității poporului, un SRL al PSD se poate constata analizând legea electorală astfel, concepută încât să îngrădească nu numai participarea la vot a cetățenilor, dar mai ales accesul să fie controlat de un jandarm politic, lista de partid!
Marfa produsă în cadrul acestui srl avea să fie ambalată atrăgător, dar eticheta să nu conțină nici o informație despre componentele toxice abea după aderarea la UE –adică, legiferarea concedierii independenței României, ieșind la iveală faptul, că avem o lege fundamentală total neprietenoasă cetățeanului român, dar cu fiecare exercițiu parlamentar din ce în ce mai indigestă chiar pentru politicieni. Evident cei din opoziție…
Culmea ironiei însă, faptul că vărsăturile, greața, diareea, sunt produse tocmai de marfa pe care ei, politicienii au produs-o, iar oamenii de rând văzând tulburările de digestie pe care democrația le-a creat refuză să mai consume, absenteismul fiind singura măsura de prevenire la îndemâna populației.
Azi, în România, foarte puțini mai creditează paradigma politică și înclin să cred că în curând participarea la vot poate fi obligatorie, sau cenzitară!
Refuzul lui Iohanis –un NU spus în cea mai scurta conferință de presă din istoria mondială a democrației, a oferit din nou șanse pentru interpretarea textului Constituției, număratul ouălelor făcând deliciul, celor ca mine de exemplu, care nu am simpatii politice, dar pot fi încântat de istețimea unora din politică, căci în toate analizele transmise pe canalele de televiziune a fost eludat, cu obstinație, cetățeanul adică, cel căruia i se adreseaza textul jurământului funcționarilor și înalților funcționari de stat!
Cu certitudine, prin hotărârea luată, Iohanis s-a expus indubitabil sancțiunii supreme, un procuror curajos ar putea să îl acuze chiar de înaltă trădare, căci refuzul de a apăra suveranitatea adică, o decizie a Parlamentului poate fi încadrată în speța ”înaltă trădare”, suspendarea fiind la … ”mintea cocoșului”!
Pe de altă parte, nu înțeleg de ce nimeni din eminențele cenușii ale PSD-ALDE-UDMR (ungurii chiar mă miră că au renunțat la elocința lor proverbială!), nu observă fapul că, în Constituție nu scrie nicăieri, despre temporizarea, ordinea și modalitatea în care poate fi anunțată Președinției Republicii persoana Primului Ministru al Guvernului, exercițiul votării acestuia în plenul reunit al celor 2 camere înaintea numirii de către Președintele Republicii nefiind obstrucționat, împiedicat de vreo prevedere constituțională!
Concedierile în lanț pe care acest fel de a înțelege și exercita puterea politică trebuie să dea de gândit –de azi încolo, mai ales Justiției, care tocmai din necesitatea de a se spăla din păcatele felului în care a asistat acțiunea de jefuire a României, ar trebui să impună paradigma sa pentru societatea românească!
Dacă drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt dependente de respectarea jurământului, această paradigmă a justiției de ce n-ar fi independentă de jurământul concediat?
