De zeci de ani liderii politici ai maghiarilor din România, (doar în parte recunoscuți de oamenii simpli maghiari, secui maghiarizați, ca reprezentanți ai lor, iar eventualului contra-argument la această aserțiune cum că, UDMR beneficiază de legitimitate din partea etnicilor maghiari, răspund cu observația că ungurii din Ardeal și din celelalte zone ale României au validat de fiecare dată o uniune culturală, așa cum se și definește juridic UDMR deci, ia mai slăbiți-mă cu legitimitatea voastră politică!), exersează o politică de învinuire, de învinovățire a statului român care i-ar asimila forțat pe aceștia, dar culmea este că, din cei 27 de ani scurși de la asasinarea lui Ceaușescu doar în 4 adică, doar o singură legislatură UDMR a lipsit din vârful piramidei puterii așadar, logica lor nu numai că este mincinoasă, dar trădează aceeași lipsă de respect pe care autoritățile de stat ale României le manifestă față de proprii cetățeni, iar potrivit normelor de drept cetățenia este definită ca relație, legătură între o persoană fizică –un om, și un anumit stat, iar legătura aceasta este vizibilă prin mulțimea drepturilor și obligațiilor reciproce dintre o persoană și statul al cărui cetățean este, (în termenii lui Karl Jaspers ”confort social” ce rezidă dintr-o loialitate reciprocă), dar mai mult decât atât, o legătură juridică specială, reflectată și pe plan internațional, păstrată și prelungită orinde s-ar afla persoana, omul în cauză, fie în țara de origine, fie în afara frontierelor sale, pe mare, în aer sau pe uscat, dreptul acesta fiindu-i conferit prin naștere, sau prin naturalizare, dobândirea prin naștere împărțind statele lumii, inclusiv pe cele din Uniunea Europeană, în state ce aplică principiul ”jus sanguinis” adică, principiu potrivit căruia copilul dobândește cetățenia părinților, indiferent de locul nașterii sale, dar și state în care se aplică regula principiului ”jus soli” adică dobândirea de copil a cetățeniei statului pe teritoriul căruia se naște, indiferent de cetățenia părinților săi, cu alte cuvinte identitatea unui om este un element de importanță juridică atât pentru sine cât și pentru patria sa, dar vitală și pentru copiii pe care îi va zămisli, crește și educa de aceea, abuzurile pe care cetățeanul român căruia statul comunist i-a luat identitatea românească, silindu-l apoi, să renunțe și la proprietățile sale, doar pentru faptul că dorea să se repatrieze în statul nou înființat pentru toți conaționalii săi, le suportă și în acest sens informațiile sunt confirmate nu numai de martori, dar și de un document emis de Autoritatea Națională pentru Cetățenie –o autoritate care a luat ființă ca urmare unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului României, Nr. 5 din data de 5 februarie 2010, din care, spre surprinderea celor cu mintea acasă, se pot afla câteva date ce șochează de aceea, le și observ și le comunic cu promtitudine după cum urmează:
…”existența unui context de divergențe de interpretare și aplicare a prevederilor în materia cetățeniei și a actelor de stare civilă, de către instituțiile cu competențe în materie” fapt ce duce la încălcarea unor principii pe care chiar înscrisul din care citez îl subliniază, adică …”non discriminarea și devotamentul față de interesul superior al copilului”, mai departe, existența unor demersuri …”ale Instituției Prefectului mun. București, de anulare a unor pașapoarte” fapte ce revoltă și ridică câteva întrebări –pe care, le formulez și le adresez: Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată prin Procurorul General al României, Curții Constituționale a României, Primului Ministru și Președintelui României, după cum urmează:
1. Cât timp se va mai tolera și care este explicația faptului că, deși s-a constatat nu numai de către Mass-Media ci, iată înscrisul cu nr. 1330/ANC/13.01.2017, o dovedește, cum că și de autorități ale statului român ce sunt în cunoștință de cauză, că unele din OUG sunt neconstituționale și au devenit izvor de abuzuri cu caracter penal?!
2. Președintele României de ce nu mediază între instituțiile statului pentru ca între GUVERN, prin OUG și Parlament să nu mai existe acest conflict de interese?!
(Ordonanțele de Guvern au facilitat abuzuri comise în interiorul SRI, MAI, RNP, PARLAMENT, etc. etc. etc, dar nici Parchetul General și nici Procurorul General deși sunt obligate prin lege să monitorizeze modul de funcționare al ordinii de drept, tolerează de ani de zile abuzul, violarea drepturilor fundamentale ale omului (cetățeanului), defectarea unor înalți funcționari de stat fiind tratată cu superficialitate, acestea întrunind în unele cazuri valența înaltei trădări, iar semnalele venite din interiorul sistemului –ofițeri sub acoperire, magistrați, oameni politici (uneori și rar!), presă, cu referire nominală la încălcarea ordinii de drept fiind ignorate !)
3. Cine sunt persoanele și/sau grupurile de interes ce revendică și emit sub presiune, interese divergente față de drepturile de cetățenie și redobândirea acesteia de către cei în drept?
(Este inadmisibil și greu de înțeles cine și cu ce scop a promovat-o pe ”doamna” Andreea PĂSTÎRNAC –fost ambasador în Israel, la rang de ministru cu portofoliu pentru românii de pretutindeni, când se știa de haosul și atitudinea incalificabilă ce domnește de ani de zile la misiunea consulară de la Tel Aviv, misiune aflată în subordinea ei, acolo unde persoane în vârstă înaintată sunt în așteptare de ani de zile pentru obținerea unei banale semnături, în vederea redobândirii calității de cetățean român !?), dar, cea mai tulburătoare întrebare –cu toată tenta ei retorică sună astfel:
4. Cui folosesc –cui bono, acțiunile autorităților administrative și de stat ale României, ce le mână, le determină la acțiuni de vidare a acestei patrii de cetățenii ei?!
