La Borșa oamenii se trezesc, respiră, muncesc și trăiesc zilnic lângă Pietrosul Rodnei, muntele făcând parte din conținutul doctrinar al drepturilor lor fundamentale și nimeni –nici chiar Dumnezeu, nu îl poate pune sub sechestru de aceea, tentativa de a confisca, în numele actului de justiție, stema României, de către niște oameni care au sentimentul că li se cuvine inclusiv simbolul statului român a stârnit (și) revolta borșenilor și puțin mai lipsește, atât de mare este tensiunea, ca lumea să iasă în stradă, într-o solidaritate cu toți cei care consideră o evidență lipsa crasă de prietenie a statului român față de proprii cetățeni, (iertat îmi fie eufemismul!), tocmai pentru că aceasta se simte zi de zi, de zi tot mai pregnant și nu poate fi pusă sub semnul întrebării, dar în contradictoriu cu atitudinea mea, exprimată deunăzi, la Bistrița în fața completului (4 civil) de judecată, cu referire la neînțelesul meu profund la faptul, că presa independentă din scumpa noastră patrie, atâta cât poate fi aceasta independentă, bineînțeles politic căci, economic niciodată, este socotită înainte de toate chiar de către Justiție, ca fiind o comunitate de infractori căci, motivația cu care judecătoarea Corina Maria GIURGIU s-a împotrivit cererii a fost nu numai puerilă, dar plină de înțeles în sensul în care, premeditat aș fi manifestat tentativa de încălcare a legii 677/2001 (reactualizată), prin care sunt protejate libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viața intimă, familială și privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, refuzând o cerere exprimată în conformitate cu legea 544/200 cea care obligă la transparență toate autoritățile statului român într-un exercițiu liber de acces la informațiile cu caracter public, nelăsând a fi filmată și prezentată publicului o ședință de judecată în urma căreia urma a fi luată și emisă, în numele legii, sentința cu privire la contestația de punere sub sechestru a unor bunuri, conturi bancare, ale Primăriei Borșa, o speță ce are deja un precedent juridic, consecință a voinței Tribunalului județean Maramureș prin care s-a suspendat executarea silită asupra unor bunuri materiale ale Prefecturii Maramureș, faptă ce trebuia, fără doar și poate luată în considerare de către instanța bistrițeană tocmai pentru a nu pune sub semnul întrebării prevederile constituționale referitoare la suveranitatea și mai ales la unitatea statului român, unitate ce este ilustrată elocvent prin aceea că, toate deciziile pe care un complet de judecată le ia, indiferent de locul unde, pe teritoriul României se judecă fapte identice prin care legea este încălcată, ele trebuie a fi să fie fără nici o diferență judecate, motivate și decise, dar la Bistrița am asistat nu numai la un spectacol ieftin și de prost gust prin care Mihali Matei a atentat la solemnitatea actului de justiție, proferând injurii la adresa instanței și statului român, nota bene fără ca reprezentantul ministerului public, prin persoana unui procuror de la parchetul local să fi fost parte a completului, ceea ce l-ar fi împiedicat pe delicvent a comite crima de lex majestate, dar și la o tragere de timp de către acel complet de judecată, cauza fiind amânată pentru mijlocul lunii septembrie semn, că aserțiunea potrivit căreia, …”în România Justiția macină încet” este atât de reală încât riscul de a muri, până la Judecata de apoi, cu dreptatea în brațe nu ocolește nici măcar, … statul român!

Mircea Șerban

calaii padurilor
Captura Realitatea TV -delicventa mediatizata

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentHAI, SICTIR!
Articolul următorCâteva zile în paradis

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here