Se spune în popor, că omul a fost creat în paradis, dar pentru că un șarpe și-a băgat coada în ”oama” omului, mai exact i-a șoptit în ureche un ”password”, și om și ”oamă” au luat calea către noi, urmașii lor, care, cel puțin cei din România –numită și ”Grădina Maicii Domnlui”, suntem în posesia acelui mecanism ce glisează între real și oniric ca nicăieri în vreun stat al lumii ăsteia, nici măcar în cele din America lui Márquez sau Neruda astfel, încât nu somnul naște monștri în scumpa noastră patrie ci, … munca de partid!
Pentru că cei de la ”Evenimentul Zilei” nu mi-au acordat decât ceva peste 3 mii de semne pentru un articol despre spitalul de recuperare din Borșa, chestiunea sechestrului pe stema republicii și al alambicului în care fierbe otrava cu care justiția româna își tratează rasputinienii cetățeni, nu pot intra în prea multe detalii, dar afirm că această silnică activitate este excepțional de muzicală, antitetică și antisocială încât nutresc speranța, că cel puțin un film de excepție, sau un roman best-seller, dar nicidecum un studiu de caz în ce privește paradoxul paradigmei pe care urmașii regimului importat de la Moscova, furându-le chinezilor -conceptul de reeducare prin muncă, îl implementează urmând traseul OUG-PARLAMENT, cu o dexteritate și amplitudine a mișcarii actului de dirijare a partiturii (politice) pe care nici Celibidache nu o avea!
Numai că, în China economia planificată și centralizată a putut fi aplicată pe logica și ludicul teoriei lui Keyne căci, în patria de origine a lui LANG LANG corupția este sub 1% aici, în România însă, oricât ai adapta acel glissando nu poti aluneca nici sunetele –fie ele politice, nici legile astfel, încât să eviți tensiunea socială, dar mai ales zidul!
(… unii vor vidul!)
Dacă în România este să fie pe cale a începe un război civil, țineți minte ce vă scriu aici și acum: din Borșa va plezni, orbitor, din paradis!
Nu demult, vreme de aproape 2 săptămâni, eu am fost în paradis!
La Borșa, Maramureș, unde am fost pacient al Spitalului de Recuperare, aflat în administrarea Ministerului Sănătății, la rândul său subordonat Guvernului României, o construcție realizată în ”epoca de aur” aflată acum într-o cutie rece (noroc cu radiatoarele din încăperi!), cenușie și spălată cu leșie și manageriat de un sistem securistoido-sindicalisto-pseudolegal (legea nr 95 din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănătății, republicată în 2016 prin Hotărârea 2161), stabilimentul, dar și legea fiind bolnave complet: fiscal, juridic și constituțional!
Cum e posibil ca acest spital, în baza legii domeniului public să fie proprietar tabular al unui imobil de natură teren, când spitalul este administrat de ministerul sănătății adică, de când guvernul e și proprietar tabular de imobiliare?
Ce cancer al minții și voinței guvernanților români!
El face ca în Borșa –acest paradis al naturii scriu, dar și despre cine îl distruge, Spitalul de Recuperare unde chiar și în aceste condiții precare vin pacienți din toată țara, dar cu toate acestea nu este un pol al turismului medical, așa cum el, spitalul l-ar impune daca ar fi ”remixat” la standarde de mare performanță astfel, să dezvolte industrie manufacturieră din care populația să reînceapă creația artistică ce face celebru Maramureșul!
Tot el face ca pădurile să fie rase și adjudecate cu acte false, iar artistul falsificator să nu fie observat de falsificatorul artei dreptații –magistratul, Albu e liber deci împarte paradisul împreună cu șarpele proprietar de copy-right al parolei!
Tot el, cancerul minții și voinței guvernanților români, este patentat cu dreptul de proprietate asupra conceptului de teritorialitate vidă promovat chiar de unul din foștii președinți!
Exodul românilor este constant și concurează efectul migranților, dar trebuie să închei acest text de ziar (și nu numai!), de aceea, atrag atenția JUSTIȚIEI, la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, Parchetului Curții de Apel Cluj, Procurorului General al României că este împotriva logicii pe care s-a construit dreptul napoleoneean, să lași infracțiunea să exercite putere!
Întreb așadar:
1. Cât timp mai poate primarul din Borșa să sustragă acte ale administrației publice locale fără a fi tras la răspundere?
2. Cât timp mai poate minți legea spitalelor punând viața cetățenilor în pericol de moarte ca urmare gravelor lipsuri din spitale și al lipsei de comunicare din sistem, generatorul malpraxisului actului medical?
Post Scriptum:
Mi-am adus aminte –în cele câteva zile petrecute de mine în paradis, de un uriaș regizor și scenarist a cărui operă continuă să inspire viața noastră cea de toate zilele dincolo și dincoace de… bunul simț al celor cine ne guvernează.
Mircea Danieliuc cu „Proba de microfon”, dar mai ales cu „Glissando” a făcut școală în cinematografia românească, dar securiștii ”epocii de aur” i-au furat nominalizarea pentru „Leul de aur”!
Mircea ȘERBAN
Borșa-Vișeu de Sus, noiembrie-decembrie 2017
