Stimate dle. Președinte al Academiei române, Ioan Aurel POP!
Înainte de toate, îmi permit să vă felicit și pe această cale pentru demnitatea pe care o ocupați și nutresc speranța, că în sfârșit Academia României se va ridica din cenușa rezultată în urma cumplitului incendiu totalitar: felicitări, domnule Ioan Aurel Pop!
Apoi, doresc să vă aduc la cunoștință –chiar dacă nu inaugurez eu informarea cu privire la speța în cauză, faptul că, în sfârșit, societatea românească este pusa în fața unei situații fără echivoc cu privire la împrejurările în care Mihai Eminescu, cetățean al statului român a fost asasinat!
Din câte ați aflat și dumneavoastră la Parchetul General de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție există un denunț penal pentru cercetare in rem cu privire la fapta de ucidere din culpă căreia jurnalistul și ”poetul nepereche” Mihai Eminescu i-a căzut victimă!
Desigur, până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile, Academia Română poate răsufla ușurată, dar evidențele sunt indubitabile de aceea, vă rog:
1. Asumați-va calitatea de martor în proces întrucât, Academia Română este custodele documentelor ce probează crima!
2. Academia Română trebuie –mai ales moral dar, inclusiv juridic, să evite culpa de participare la răspândirea de informații neadevărate recte, demența și boala de sifilis ce i-au fost puse în sarcină chiar de către asasini, iar până deunăzi ex membri ai Academiei Române au fost părtași la fals!
3. Cereți scuze publice față de memoria lui Mihai Eminescu pentru tăinuirea adevărului cu privire la moartea Luceafărului României și inițiați din calitatea pe care o exersați, canonizarea lui Mihai Eminescu!
Cu deosebit respect,
Mircea Șerban
Senior editor,
www.cronicaviseuana.com
