Anul 1992 este un an excepțional atât în ce privește cariera mea de gazetar, dar și pentru istoria României și a Europei!
Eram deja în grupul corespondenților de presă pe care postul de radio Europa Liberă îi plătea în regim de ”free lance” și de curând, și jurnalist britanic al BBC World Service, dar experiența mea gazetărească era precară.
Anul acela însă, nu doar că m-a consacrat ca jurnalist în propria-mi conștiință, dar mi-a oferit posibilitatea de a fi martor al unor evenimente fără precedent, atât în ce privește istoria României, dar și a Europei.
Atunci, la Budapesta, Turcia -țară fondatoare (1945), era exclusă din Consiliul Europei, la primul summit organizat în afara frontierelor occidentale ale continentului!
(Adjunctul ministrului de extern turc -dl. Günner, a rostit în plenul lucrărilor protestul delegației țării sale într-o franceză care l-ar fi făcut invidios chiar și pe Emil Zola!)
După un sfert de secol de la acel eveniment, Europa finanțează ”sultanatul” lui Erdogan pentru ca Ankara să oprească valul de migranți…
Credeți că, are vreo obligație morală față de noi ”europenii”, că banii noștri i-ar motiva rigoarea contractuală?!
Dacă crucificarea Turciei a avut loc în spectaculoasa clădire a Parlamentului din capitala maghiară, Palatul Congreselor din Budapesta, o altă capodoperă de arhitectură, avea să fie gazda ”Hexagonalei” – o reuniune dedicată inițiativei particulare din sfera micilor industrii și serviciilor, locul unde România, a fost invitată cu statut de observator.
Delegația română număra vreo 20-25 de persoane (numai una avea ștaiful și imaginea unui om de afaceri -EA, ceilalți mai degrabă, poza și chiverniseala președintelui asociației de locatari de pe strada dughenelor obscure -ah, Patrick Modiano!), condusă fiind de Lucian Blaga și Doru Colodeiciuc, directorul respectiv, juristul Agenției Naționale pentru Privatizare.
Într-o pauză de cafea, cineva din staff-ul gazdelor, a intrat extrem de agitat în foaierul plin de oameni cerând, cu voce extrem de agitată puțină liniște și după ce a și captat atenția, a anunțat sentențios: – ”România a blocat toate conturile în valută”!
Mi-a fost dat ochilor să vadă cum întreaga delegație română a fost abandonată (și azi, când scriu, sentimentul cumplit stârnit de izolarea forțată mă deprimă!) iar, câteva minute mai pe urmă cineva din anturajul primului ministru Antall mi-a spus textual: -veți fi colonia noastră!
Misiunea diplomatică română era condusă de un om excepțional –Simion Pop, defunctul autor al romanului ”Paralela 45”, împotriva căruia a fost iscată o campanie de denigrare și în cele din urmă a plecat de la post, fiind rechemat!
Ceea ce a urmat după plecarea lui Simion Pop și preluarea misiunii de către Ioan Donca este istoria creșterii cozilor de topor și descreșterii dragostei de țară; acolo, cu aceia s-a demarat colonizarea României…
Iată, o listă scurtă a cozilor de topor, ai regimului Iliescu, pe care-i acuz de vânzarea ”la bucată” a României: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Theodor Stolojan, Sorin Roșca Stănescu*, și alții împotriva cărora, în zilele ce urmează voi depune un Denunț penal căci, sunt autorii punerii în pericol a securității naționale și, nu doar atât!
_____________________________________________________________
* Roșca Stănescu, proprietar al cotidianului Ziua face parte din lista cozilor de topor, listă la care cu fiecare episod va fi adăugat câte un nume sau mai multe, având directă sau indirectă participațiune la vânzarea României, împotriva căruia voi adăuga și acuzația de tăinuire, întrucât este în posesia tuturor copiilor documentelor care, la nivelul anului când a fost pierdută definitiv moștenirea Gojdu, erau în posesia sectorului VIII al Primăriei Budapesta, documente pe care i le-am pus la dispoziție în copia originalelor, personaj ce m-a asigurat dar, inclusiv pe cititorii ziarului despre publicarea înscrisurilor, dar niciodată nu a făcut-o și sunt convins că la mijloc au fost rațiuni trădătoare!
Roșca Stănescu este unul din personajele malefice ale României post Ceaușescu!
Mă poate da în judecată…
