Jurnalistul Mircea Șerban, membru UZPR, este finanțatorul unui proiect, intitulat ”Fântâna Eminescu”, care se derulează din primăvara acestui an pe insula Rusinga, în Kenia.

Investiția se ridica la 6500 euro și reprezintă manopera și furniturile unui foraj la adâncimea de 85 de metri și instalarea unor pompe  pentru a scoate apă potabilă,  fundamentală vieții. 

Beneficiarul acestui proiect caritativ este Fundația Josephine Olal, unica speranță de viață a celor 57 de copii orfani, bolnavi de SIDA, leucemie și cancer. Cei care doresc să ajute cu bani sunt rugați să expedieze, exclusiv prin Western Union (nu există nici o bancă în România în raporturi comerciale cu Kenia, cu toate că România are reprezentanță diplomatică și consulară la Nairobi), doamnei Josephine Anyango OLAL telefon + 254710933962, eMail: anyangoolal@gmail.com, orice sumă. 

La 1113 m deasupra nivelului mării se întinde cel mai mare lac al Africii, descoperit de englezul John Hanning Speke în anul 1858,  tot el botezându-l ”Victoria”, după numele reginei Angliei din acei ani. 

Mfangono, Ssese, Rusinga, Ukerewe, Ukara și Rubondo sunt insulele înșirate la bordura Tanzaniei, Ugandei și Keniei țările care sunt proprietare -chiar în această ordine,  ale unui luciu de apă, al treilea ca mărime pe glob, situat pe un podiș, la o distanță de 560 km de vulcanul Kilimanjaro.

Clima subecuatorială umedă, induce un sezon ploios a câte două reprize, care se desfășoară între martie – mai și noiembrie – decembrie.

Malurile lacului, în majoritate mlaștini, sunt greu accesibile, dar frumusețea lor virgină  este tulburătoare, iar apele calde sunt un mediu excepțional pentru 550 de soiuri de pești; în Europa sunt doar 200 de specii.

Hipopotamii, depunerile de gunoi, dezastrul ecologic au atras atenția celor de la Global Nature Found, care în 2005 au declarat lacul ca fiind ”amenințat din punct de vedere ecologic și sursa unui virus care cauzează o boală infecțioasă extrem de periculoasă.”

Profesoara Josephine OLAL născută la 12 iunie 1964 la Mbita, este o profesoară care își dedică viața și resursele financiare, modeste, îngrijirii următorilor copii: 

Wesley Adams, Olivia Gillian, Stephanie Alice, Chris Obara, Phanuel Okong’o, Natasha Aina, Ken Lenox, Titus Okeyo, Sydney Odhiambo, Asha Matonya, Smith Omoke, Mathew Onduru, Agnes Precious, Alvin Samuel, Vivian Faith, Henry Moses, Charles Odhiambo, Rebecca Awino, Catherine Atieno, Willis Owino, Rollince Keri, Brian Ogal, Trizah Auma, Kephas Ojwaya, Zedekiah Owiti, Priscah Tembu, Ivy Amanda, Angela Akomo, Anna Nyamasia, David Amayo, Susan Achieng, Zummax Terryann, Philip Kasha,  Ton Unah,  Waba Wilbeforce, Mercy Johnson, Kandi Joel, Koffi Kingstone, Steve Omollo, Beryl Akoth, Joseph Okeyo, Edwin Chiamo, Virginia Willy, Beryl Gumo, Kevin Onyango, Samson Oguta, Paul Odoyo, Chris Obara,  Abraham Odhiambo, June Oburu, Suleiman Isac, Faith Tom, Merceline Njeri, Wendy Atieno, Vidah Maya,  Mercy Nyawasu, Purine Wisonga.

” Eram într-o sesiune de documentare și un film produs de TVR Cluj prin 2018 mi-a atras atenția cu un reportaj realizat în  Rusinga despre condițiile în care o profesoară, Doamna Josephine OLAL,  aflată practic la capătul puterilor, cere ajutorul oamenilor pentru a educa și ține în viață pe cei aproape 60 de copii al căror înger păzitor ea este. 

În primăvara acestui an  -spune jurnalistul Mircea Șerban, am reușit să o contactez; avem deja o corespondență vastă și am reușit să obțin nu numai date despre insulă și condițiile de viață și școlarizare, dar să înțeleg minciuna profundă și lipsa de respect a OMS  (și nu numai) față de sănătatea lumii și mizeria în care este ținut -deliberat, continentul Africa, jefuit la sânge…

Am reușit să negociem cu o societate de foraje -evident prin intermediul doamnei profesoare Olal, ”Lady J” cum o alint eu, dar fără ca ea să divulge sursa banilor pentru a nu ridica costurile, să îl determinăm și pe primarul insulei, domnul Paul OKUKU să sprijine acest proiect, care în luna septembrie va fi finalizat. 

Eu voi fi însă obligat să expediez câte 200 de euro în fiecare lună, adică întreaga mea pensie vreme de 3 ani și vreo 7 luni.

Cu câțiva ani în urmă, după spovedanie, duhovnicul meu mi-a dat canonul milosteniei de aceea,  ”Fântâna Eminescu” este ruga mea către Iisus Hristos și Sfânta Maria  pentru iertarea păcatelor.

Mă bucur  -a mai spus ziaristul Mircea Șerban, că bunul Dumnezeu mă ajută să merg mai departe cu fiecare lună și cred că voi reuși să atrag atenția Crucii Roșii Internaționale pentru o cât mai rapidă intervenție întrucât resursa de viață a acelor copii este sub limita de subzistență!

În acest sens, mulțumesc publicației CERTITUDINEA pentru solidaritatea în amplificarea și răspândirea acestui SOS al disperării unei populații și scriu despre o mică parte din Africa, dar acest continent a dat o jertfă de sânge de peste 15 milioane de oameni, cei vii fiind de aproape un secol într-o foamete endemică!

Copiii din Rusinga (care din 25 mai își terminaseră toate rezervele de hrană!), sunt proba verității că OMS trebuie judecată pentru genocid…

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentIn memoriam Viorel NIMIGEANU
Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here