Cu șapte-opt ore înaintea plecării spre Budapesta, taximetristul mă anunță prin SMS că ar vrea să își aducă nevasta ca să-i țină de urât la întoarcere.

Când răspund că în atare situație plătesc cu 35% mai puțin față de suma negociată, îmi scrie că a intervenit ceva și, … nu mai poate onora comanda!

Așa se face taximetrie în provincia România… fără factură, fără simțul bun al omului, fără respect.

Cu o întârziere de peste 3 ore ajung în capitala țării maghiarilor -Magyarország, întârziere pe care am comunicat-o invocând neprevăzutul.

Revin la Budapesta după 21 de ani de la exil și orașul mă primește cu un pachet ambalat exemplar  în care găsesc, amintiri, frânturi de dialoguri, tristeți,  vibrații și endorfine și un soi de déja vu, ori de câte ori ceva, cineva îmi captează atenția.

Sediul Uniunii Jurnaliștilor a fost  vândut; în imobilul de pe bulevardul Andrássy  s-a instalat Academia de Teatru.  Terasa a rămas, dar acum  e populată de studenți și actori… Recunosc câțiva, schimb câteva cuvinte și se înfiripă  o discuție le vestea că sunt din Transilvania.

  • Amice, hai să îți spun de ce aversiunea noastră față de Ardeal! -plusează șeful localului.

Bărbat la vreo 50-53 de ani, vorbește o maghiară îngrijită, elevată chiar și nu îmi face deloc plăcere să constat că, după această pauza, dumasiană, am cam uitat vorbirea cursivă și mă tot împotmolesc…

  • Tata a murit în urmă cu un an jumate, în plină pandemie, dar nu de Covid, ci în stop respirator, așteptând, la secția de urgență, să-i vină rândul! Înaintea lui a intrat unul venit de la Satu Mare, din Ardeal!

Îmi relatează cu lux de amănunte faptul, că nu se simte în siguranță și reiterează epoca lui Kádár, când maghiarilor le era interzis a-și declina identitatea națională, maghiară. 

Îl completează unul din profesorii academiei de teatru, cu rădăcini transilvănene: …”voi, cei din România îl tot elogiați pe Orbán, dar nu aveți idee cât de sadic este piticania asta de țigan!

Rămân cu gura căscată aflând că este un practicant asiduu al violenței domestice; Lévai Anikó, soția primului ministru fiind deseori desfigurată în bătaie și adusă la un spital militar din provincie pentru a fi readusă la parametri de umanoid.

Mă trec fiori!

Tristețea are rădăcini adânci. -după 21 de ani…

  • Cum e posibil ca din banii noștri, ai cetățenilor să se construiască, la voi, în Ardeal, stadioane, școli, spitale, iar tatăl meu să moară în patria lui?

Îți spun cum: pentru că Magyarország este o patrie a cetățenilor second hand!

Care va să zică, pentru că suntem la terasa Academiei de teatru și film, domnul Szilárd îmi sugerează o paralelă între premierul Viktor Orbán și Philippe Petit, celebrul funambul, cel care care la 7 august 1974 a traversat -la peste 400 de metri înălțime, distanța dintre turnurile gemene din complexul World Trade Center din New York.

  • Acum că am stabilit genul proxim între Viktor și Philippe, hai să îți fac o sumară cercetare analitică și îți voi spune că diferența specifică a echilibristicii celor doi este de rară alteritate… Funanbulul ține în mâini o bară, care-i asigură stabilitate în lupta cu gravitația. Francezul practica acrobația ca exercițiu al artei circului, spectacolul fiind uluitor, iar respirația întregii planete era controlată exemplar prin ritmul impus al pașilor pe sârmă.

Piticul tuciuriu are la îndemână, din familie, și folosește cu dexteritate șiretenia și minciuna adică, expedientele care l-au propulsat în rândul oligarhilor lumii. Noi știm deja, că domnul Orsos Viktor (Orbán este nume de împrumut, prietene!), este mai bogat decât Bill Gates. Dacă mai stai la Budapesta poți consulta și alte opinii, sediul vostru al Uniunii Jurnaliștilor este la câțiva pași de aici, pe Vörösmarthy, iar acolo ai colecția periodicelor -ha, ha, ha, câte mai sunt nu sunt decât copy-paste-ul textelor livrate MTI-ului de cabinetul de propagandă al Guvernului. 

Poți însă afla, că Ungaria este campioana UE a fondurilor deturnate!”

Nu știu dacă Philippe PETIT îl inspiră pe Viktor ORBÁN însă, sârma pe care Viktor Orbán a întins-o între Piața Kosuth și Kremlin stă întinsă, atâta timp cât țara sa -Magyarország (țara maghiarilor), rămâne membră UE-NATO.

Va urma…

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentChestiunea evreiască -tâlcul…
Articolul următorDAVAI CEAS, DAVAI PALTON -versiune americană
Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. Am pornit, în anul 2022, un post de radio ”CERTITUDINEA”, pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire” iar, în acest an -2024, ”Redio LOCO ROMANIA”, pe net radioloco.ro. Sunt membru DEMISIONAR al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ. Potrivit normelor legii fundamentale am datoria si obligația de a apăra România de aceea, nici gura nu-mi mai tace, iar când scriu eu nu fluier...