Emil Cioran scria –la finele mileniului trecut, despre criza de identitate la romani, despre riscul de a…”cadea din istorie”! Vremurile lui Eminescu, Blaga sau Arghezi, Vlahuta si Enescu, Brancusi sau Tuculescu -ca sa numesc aici cativa mireni celebri pentru geniul lor, au ajuns in amintire, iar profetiile sfintilor parinti –Arsene Papacioc, Arsene Boca … (ma indoiesc ca in acest veac sa fie canonizat “sfantul din Vata de Sus”!), capata forme de viata cotidiana care, incep sa ridice intrebari in mintea –din ce in ce mai multi si, tulburatilor romani, ce resimt acut eroarea de a fi fost educati –exclusiv, in “spiritul” valorilor materiale. Am considerat ca este necessary sa aflam opinia copiilor -ai caror contemporani suntem, fata de tara in care locuim si traim, ai carei cetateni (mai) suntem, astfel sa publicam consistent si fara cenzura marturisirile lor. In ciuda emotiilor, unor exagerari sau temeri, stangacii de exprimare, specifice varstei si lipsei de experienta jurnalistica, textul de fata are valoarea unei … fise diagnostic. Este o expertiza stangace in ce priveste “proba biologica a tesuturilor” dar, una corecta in ce priveste “observatia clinica”, caci –nu-i asa, copiii mint doar cand ajung la maturitate…
RADIOGRAFIA SOCIETATII ROMANESTI
Istoria nu iarta popoarele nesemnificative si noi, romanii, suntem in topul acestor popoare. Timpul ne trage dupa el. In istoria noastra nu am incercat sa oprim timpul, sa il dam inapoi sau sa il acceleram. Stam pe loc si mimam realitatea.
Ca oricare alta “civilizatie” mai putin dezvoltata, Romania imita forme ale tarilor celor avansate. Un mare critic afirma ca menirea poporului roman este de a vietui in Orientul spiritual. Romanul se defineste prin resemnare pasiva, se supune fortelor naturii care il zdrobesc crezand ca “cine stie ce ce forta religioasa misterioasa actioneaza asupra lui, si de aceea i se pare inutil sa lupte”. Providenta ne-a aruncat pe acest pamant roditor, cu un subsol ce musteste de bogatii si sub o bolta de cer bland. Si vecinii nostri au fost oropsiti, dar parca numai noi ne plangem de vitregia vremurilor. De-a lungul istoriei parca am parazitat un pamant prea bogat. Cand nu ne-am putut apara am ars recolta si am fugit in munti. In scurtele momente de eroism incapatanat ne-am casapit intre noi. E trist! Nu credeti? Fatalismul este filozofia de viata a romanului. El nu are nici o ambitie si nici vointa necesara sa modifice sau sa reziste –macar, realitatii inconjuratoare. In ambianta noastra sociala meritul atarna ca plumbul si se taraste nevrednic pe pamant, iar nimicurile -usoare ca fulgul, se ridica, plutesc in maretie si sfideaza. Sa nu te apuce nebunia? Si astazi contrastele ostentative ale societatii romanesti socheaza nu numai pe strainii care viziteaza Romania ci, si pe romani care raman de fiecare information blocati, stane de piatra, inghetati in proiect. Un exemplu este dat de drumurile pline de gropi din zilele noastre, aproape identice cu cele descrise de Alecsandri, aceleasi drumuri pe care calatorul francez a fost zdruncinat in caruta cu trei roti care il ducea spre Balta-Alba. Romania e un strut care de frica isi ascunde capul in nisip. Un exemplu de ignoaranta. Noi romanii, am dat o bucata din Ardeal in 1940 fara sa tragem un foc. Sau, ce zic eu foc !? Sa fi tras macar cu un pistol cu apa! Istoria ne-a testat. Ne-a pus totul in brate si ne-a surprins dupa 20 de ani la fel de goi. Sa cred ca ceva se va schimba in Romania ? Nici Papa Pius nu cred ca ar putea crede o asemenea teza utopica. Evident, coruptia si egoismul impiedica evolutia unei societati, promovarea legii pentru toti. Romania nici macar nu mimeaza evolutia. Ceea ce se cere omului politic, acel simt de cinste si demnitate, calitati ce ar impune pe oricare, nu poate iesi din capete ce masoara doar greutatea pungii cu galbeni in schimbul binelui fata de semeni… Stim deja, e un loc comun, faptul ca functionarul public e un semizeu cu puteri nelimitate. Statul e un Olimp inaccesibil majoritatii. Insa, zeii nu sunt zei ci, business mani, uneori bieti gainari cu care poti cadea la intelegere pret de o ….punguta cu 2 bani. Pana la urma, suntem in tara unde si D-zeu ne ajuta sa trecem un examen daca introducem o euro-bancnota in “sutana” functionarului. Caragiale parodia societatea, politica generally, ciudatii particularly. Suntem o societate isterizata de expunerea fara rusine a frustrarilor, o societate bolnava care inca isi mai inchipuie ca remediul sta fie in miracole, fie in uitare.
Suntem o tara decimata de tensiuni, cu reguli dupa bunul plac al unor minti ce s-au scolit “afara” iar “geniul” lor a privatizat nu numai Romania ci, inclusiv interesul nationwide. Romania a devenit tara matusilor, tara soacrelor, cumnatilor si a politicienilor care-si “numara ouale” unul celuilalt… “Tara mea de glorie/tara mea de dor”, exista si astazi datorita celor care spala Wc-uri in Italia si Spania, care trimit in Romania milioane euro rudelor sarace. In Romania unu din doi barbati isi bate nevasta. Deci raportul este cam asa: unu da, unu nu, unu da… si tot asa. Sunt o privilegiata, parintii mei se iubesc!
Uneori, cand ascult la radio sau tv stirile, aflu de oameni batuti in plina strada si nici unul din noi nu intervine, nici macar sunand la politie. Caci, ne-am obisnuit, ne location sa spunem: ”Nu e treaba mea”! Ne deranjeaza multe dar ne e prea lene sa facem ceva. Nu, nu facem nimic, dar stim sa ne lamentam sau, sa injuram -pe ascuns, sau cu voce tare, in functie de intrebarea: “ce sa nu fac pentru ca sa imi… cada pomana din cer? Multi, majoritatea suntem materialisti, educati sa iubim banii, luxul, tot ce e scump. De dragul bunurilor materiale aruncam la gunoi valori si traditii. Dragobetele sunt o sarbatoare pentru tarani, noi suntem moderni si aruncam milioane pe cadouri de Sf.Valentin. Nu simtim nimic daca afisam tricolorul, ca acum suntem europeni si trebuie sa afisam drapelul U.E. Nu are rost sa mergem la biserica pentru ca acolo nu ne distram ca la club. Pentru adolescentii de azi apogeul celebritatii e orice analfabet sau orice pitipoanca siliconata. Aflati deci, confratilor ca Romania este mormantul nostru comun. Asta e tara in care traim, cu care unii se mandresc. Am intrat in NATO si UE. Stiti de ce? Suntem un “cos de gunoi” a tot ce arunca tarile civilizate din occident pe care le cara la noi si le mai si dam bani pe deasupra. Alte tari isi apara interesele si resursele, dar noi le ignoram. Nici macar o strategie pe termen scurt, dar de lunga perspectiva! Trist…dar adevarat!
Ne meritam soarta si tot ce ni se intampla, am ales si am lasat sa se ajunga in starea asta. Mi se pare ca suntem un populatie lipsita de ambitii, de aspiratii, vrem sa ne p.c. ceva din cer, visam la o lampa a lui Aladin care sa ne indeplineasca three dorinte (o masina trasnet, o vila trasnet si o caruta de bani). Desteapta-te romane, treziti-va oameni buni!!! Nu exista lampa lui Aladin, singura lampa a lui Aladin esti tu daca inveti, muncesti si te dedici unui top.
Iata, adevarata “flacara”, harul: … Iubeste fara sa fii iubit, slujeste fara sa fii pretuit, daruieste fara sa ti se multumeasca, jertfeste-te fara sa ti se recunoasca, iarta fara sa ti se ierte, ajuta-l pe cel ce te-a lepadat, fii linistit cand esti nedreptatit, crede desi nu vezi nimic inainte, investeste cladind fara asteptari, taci spre a nu face rau aproapelui, indura fara sa cartesti, iar daca totul iti va apartine tu sa renunti la toate bucuros. Aceasta sa iti fie lupta suflete ca sa primesti acest har!
Altminteri, imi vad tara cazand in neant ca toate operele geniului pustiu. O vad murind, incetul cu incetul, lasand in urma ei amintirea unei idei absurde, esuate, ale unei clipe ale carei pietre vor disparea in intuneric…
Nadia, eleva in cl. XI
