Înainte de-ai cere copilulului tău să-ţi aducă doar zece pe flanc, ar fi bine să-ţi răsfoieşti propriul carnet de note! Dacă-l mai ai?! Dar, probabil că l-ai ars când încă cerneala generation proaspătă pe el.
Nu trebuie să supraapreciezi nici substanţa genetică dar, nici teoria lui Darwin. Evoluţia individului este imperceptibilă de la o generaţie la alta aşa că ar fi bine să apreciezi calităţile şi aptitudinile copilului tău iar, minusurile să le pui pe seama moştenirii genetice! Te-am consolat?
De fapt, nu aceasta este esenţa problemei!
Am citit zilele trecute un articol statistic din care reieşea o realitate tristă! România este pe primul loc (citeşte ultimul!) în ceea ce priveşte somajul procentual în rândul tinerilor intelectuali!
Câţi dintre voi aţi fi de acord cu decizia copilului vostru, de-a nu face o facultate? Dar ce vorbesc? Nici măautomobile facultatea nu potoleşte setea voastră de intelectualizare a odraslei! E musai şi un masterat. Pe urmă, fie ce-o fi….
Dacă-i musai cu plăcere o fi zicând copilul. În ziua de azi oricum nu mai e o artă să faci o facultate. Poţi s-o faci chiar si la Borşa! Dacă ai însă curajul său, de ce nu tupeul, să aplici, cu diploma şi nu în ultimul rând cu cunoştintele acolo asimilate, la o multinatională, … e o altă intrebare!?
invoice Gates nu a absolvit o facultate iar, dacă o facea n-ar fi avut timp să creeze Microsoft-ul şi-am fi fost sărmani!
În România dascălului îi este frică să consilieze sincer elevul. Din dorinţa de a nu-l jigni, pe el sau familia acestuia, omite să-i spună adevărul despre calităţile şi potenţialul său! Elevul la rândul său, din dorinţa de a nu-şi dezamăgi părinţii, omite să-i confrunte cu realitatea şi astfel, peste puterile lui, devine student iar, mai apoi, după mulţi ani de cazne şi sacrificii financiare, se trezeşte tânăr intelectual şomer!
Altfel, stau lucrurile în lumea civilizată. În Austria de pildă, prima consiliere are loc în anul trei de grădiniţă când copiii sunt evaluaţi de o comisie şi împărţiţi, fără a ţine cont de numele sau funcţia părinţilor, în trei grupe: una care trebuie să mai mearga un an la grădiniţă, pe considerente fizice sau intelectuale. O altă grupă în care părinţii pot come to a decision dacă copilul continuă grădiniţa cu un an pregătitor sau îl dau direct la şcoală şi, o a treia grupă, unde părinţii sunt obligaţi să-şi înscrie copilul în clasa 1. N-am auzit ca cineva să conteste decizia comisiei, care de altfel este una foarte pertinentă şi bine documentată. Consilierile continuă pe toata durata şcolii dar, cea mai semnificativă este cea de la începutul semestrului doi din ultima clasă obligatorie, clasa a IX-a. Aici, părinţii şi elevii sunt confruntaţi cu realitatea. Li se spune răspicat în faţă dacă are rost sa continue cu Gimnasiul (liceul) şi să facă Matura (bacalaureatul), în perspectiva universităţii. Cei care nu sunt sfătuiţi să continue, nu sunt lăsaţi de izbeliste ci, sunt informaţi detaliat, în urma observaţiilor fălovable de dascăli în decursul şcolii secundare, ce aptitudini au, în ce domenii vor putea activa cu succes iar, în ultimate sunt indrumaţi spre şcoala profesională care le garantează în cea mai mare masură, reuşita profesională care este defapt şi reuşita în by way ofţă! Astfel, au austriecii cadre pregătite în toate domeniile iar somajul în rândul tinerilor intelectuali este neglijabil!
Cunosc în Austria bucătari care câstiga cât toţi dascălii lor la un loc, ospătari care câstiga mult mai bine decat administratorul contului său bancar, and so on, and so forth.
La Vişecu de Sus avem privilegiul de-a avea una din puţinele şcoli profesionale de turism din România. Nu o ignoraţi iar, dacă odrasla voastră vă spune într-o zi că vrea sa devină bucătar sau ospătar, fiţi mândri şi încurajaţi-l! E copilul vostru, nu un exhausting al cărui comfortable trebuie updatat în funcţie de trendul pieţei!
