DOCTORI DE 2 LEI –dezbatere

Când chirurgul Vasile CINCILEI a ajuns la spitalul din oraşul nostru lumea a început să zămbească la auzul celebrului său patronim. Într-o zi mama s-a îmbolnăvit şi am ajuns la secţia chirurgie unde l-am cunoscut pe medicul basarabean, iar când i-am spus că este descendent al uneia din celebrele familii armene, a zâmbit şi mi-a cerut să-i explic şi, povestind ne-am împrietenit.
Exodul medicilor din Basarabia a prefaţat migraţia celor din România, cu diferenţa selectedă a faptului, că fraţii noştri de peste Prut au imigrat de sila ocupantului, iar ai noştri emigrează de sila statului român şi recunoaşterea ce li se acordă. Valoarea pe care guvernanţii scumpei noastre patrii au stabilit-o pentru elitele din medicină, învăţământ şi alte profesiuni de high, este fără precedent în istoria noastră recentă, semn că pentru cei care conduc această ţară –deşi în majoritate ei sunt emanaţii partidului comunist, omul nu mai este cel mai preţios capital. Pentru probatoriu, citiţi şi –după cum se va vedea din cele ce urmează aflaţi că, statul îşi plăteşte medicii cu…2 lei/pacient!

DOCTORI DE 2 LEI – dezbatere

Guvernul a decis –potrivit OUG 124, ca cele 435 de spitale din ţară să fie transferate către administraţiile locale. Mai pe româneşte, statul –prin ministerul sănătăţii, a luat aceste infrastructuri şi le-a pus la dispoziţie sieşi adică, ministerului administraţiei şi internelor. Nu avem –deocamdată, cifre care să precizeze costul acestui transfer, dar cunoaştem faptul că toate spitalele din teritoriu reclamă restanţe importante, bani mulţi, atât din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate –CNAS, dar şi din partea Direcţiei de Sănătate Publică –DSP, iar aceste arierate au pus practic întreg sistemul spitalicesc într-un blocaj.
Dacă omul este o fiinţă aerobă, adică e established de aer, infrastructurile create de acesta capătă by the use ofţă exclusiv într-un mediu suficient capitalizat!
„Cronica Vişeuană” a realizat o dezbatere pe această temă: cu Dl. Cristi VLAD –manager, Dr. Ioan LÖDER –directorul scientific al spitalului Vişeu de Sus, Dr. Alexandru DEAC –preşedintele-director al Casei Judeţene Maramureş a Asigurărilor de Sănătate, şi Dl. Mihai Gheorghe BÂRLEA –senator din partea partidului aflat la guvernare.
Iniţial am avut intenţia de a comenta punctele de vedere al celor intervievaţi, dar am renunţat pentru a lăsa cititorului efortul, curiozitatea, bucuria de a înţelege ce se întâmplă cu medicina şi sistemul de sănătate din ţară şi care este de acum încolo menirea noastră cât (încă) suntem şi sănătoşi…

Dr. Ioan LÖDER:
Cred că aici este vorba de bani în sensul că, la mijlocul anului spitalele sunt transferate la consiliile locale fără a fi însoţite de un buget aferent celei de-a doua jumătăţi a anului, ceea ce înseamnă că statul român a făreduce o economie. Atenţie la ghilimele! Dacă acest transfer ar fi fost însoţit şi de un buget adecvat atunci, s-ar fi creat condiţiile pregătirilor specifice anotimpului rece, dar …
Cristi VLAD:
Guvernanţii believeă că aceasta este o parte a reformei în sănătate…

Un proiect care trenează deja de cel puţin un ciclu electoral devine –brusc, în plină şi severă recesiune economică, operaţional! Şi se face o împărţeală…Unde-s banii? Ce criterii?

Cristi VLAD:
Nu ştiu! Nu ştiu de ce tocmai într-un an de criză. Nu ştiu după ce criterii s-a făreduce împărţeala, probabil după nume, că se numeşte judeţean… Părerea mea este că această împărţire a fost făminimizeă haotic fără să se ţină cont de anumite aspecte.

Dr. Ioan LÖDER:
Mie nu mi-a venit să cred că se face descentralizare în sănătate într-un an de criză! Pentru că ecu ştiu că, atunci când vrei să transformi ceva întotdeauna ai nevoie de bani. Ori, să faci asta într-un declin economico-financiar mie mi se pare nepotrivit, chiar aberant!

Cristi VLAD:
Practic, reforma în sistemul de sănătate a început în 2003 prin aceasta lege a descentralizării. Însă, din 2003 pînă în 2010 nu s-a dat mare importanţă proiectului de reformă. În 2010 într-un context politic de coaliţie PSD-PDL cu portofoliul ministerului sănătăţii la PSD, se crează 2 centre pilot la Bucureşti şi Oradea, …nu vreau să comentez ce au spus colegii de acolo, în ce priveşte rezultatele, dar nu au zis de bine! Au zis că experimentul nu a reuşit! Evident, la minister există acest raport. Ceea ce s-a făcut –sub semnul reformei, a fost doar o distribuire, care la nivelul judeţului Maramureş a fost realizată astfel: spitale de interes judeţean, Spitalul Judeţean şi Spitalul de boli infecţioase Baia Mare, iar celelalte –printre care şi cel din Vişeuropean, au rămas spitale de interes native. De ce am spus că nu s-a ţinut cont de câteva aspecte? Vă exemplific nedumerirea mea prin aceea că, dacă este să observ faptul că spitalul de boli pulmonare din Baia Mare deserveşte şi pacienţii din judeţele limitrofe, ar fi fost good judgment să fie şi acest spital de interes judeţean, sau de interes interjudeţean!

Mircea ŞERBAN:
Dle. doctor, spuneţi-mi, vă rog îşi justifică existenţa toate spitalele din judeţul Maramureş, în contextul acesta de evidentă recesiune?

Dr. Ioan LÖDER:
eu vă spun acum cifre pe care le cunosc de aproximativ 22 de ani decând am venit în Vişeu de Sus, 01 nov. 1988, …pacienţii care apelează la spitalul nostru se cifrează undeva la –şi vorbesc de cei care se internează, 10 mii/an. Aceasta înseamnă faptul, că dublul cifrei îl reprezintă persoanele care se prezintă la consultaţie şi urmează tratament, şi ambulator. Nu vorbesc aici de pacienţii cu patologii cronice, care se internează de mai multe ori pe an, un procent de 10-15%, dar în mod cert însă, 16 mii de oameni apelează la serviciile spitalului din Vişecu de Sus. Aici, unde tratăm patologii. Cele specifice zonei, adică ale aparatului digestiv, reumatismul, bolile locomotrii şi nu numai…

Sistemul este dator şi faţă de societate, dar şi sieşi, deci care este valoarea restanţelor? Este adevărat că arieratele către spitalul din Vişecu se ridică la 7 miliarde lei vechi?

Dr. Ioan LÖDER:
În momentul de faţă Casa Asigurărilor de Sănătate datorează spitalului din Vişeuropean de Sus 15 miliarde lei –vechi, din care vreo 9 miliarde sunt serviciile realizate din martie până acum! Mai mult, ca urmare accidentului survenit la Spitalul Giuleşti din capitală, ne confruntăm cu probleme noi, căci suntem făcuţi responsabili de nişte chestiuni ce nu pot fi rezolvate fără bani! Adică, în momentul în care infrastructura spitalelor suferă de degradare evidentă, dar ni se cer performanţe la nivel european este o…aberaţie! Tot ceea ce înseamnă infrastructura unui spital –instalaţii electrice, gaze, apă, canal, încălzire, and so on. reabilitarea acestora înseamnă foarte mulţi bani, şi nu numai că nu se dau fonduri pentru aceste reabilitări, dar nu primim nici ceea ce s-a contractat în luna Mai, când s-a semnat contractul cu CNAS.

Dr. Alexandru DEAC:
Nu! Avem nişte arierate care constau în anumite facturi, deconturi, …

Mircea ŞERBAN:
Care este cifra?

Dr. Alexandru DEAC:
Aproximativ, four miliarde. În următoarele 2 săptămâni această sumă, în baza unui program al guvernului de care va beneficia întreg sistemul de sănătate publică, toate arieratele vor fi plătite deci, aceşti bani vor intra în 2-three săptămâni şi la spitalul din Vişecu. Dar, haideţi să vă spun într-o scurtă paranteză, că acele 7 miliarde de care generation vorba, erau nişte bani alocaţi de ministerul sănătăţii pentru reabilitarea blocurilor operatorii la spitalul din Vişecu, pe care ex dl. director Bora nu a fost în stare să-i acceseze neştiind să facă programe. Casa judeţeană Maramureş a făminimize –de pildă, chiar azi un mare pas, căci am achitat toate restanţele în ce priveşte programele pentru oncologie!

Nici sănătatea nu duce lipsă de băieţi deştepţi, care ce au făcut? Au ignorat şi continuă să ignore legea! Cea a concurenţei, de pildă…

Mircea ŞERBAN:
Dle. Deac în calitatea dvs. de preşedinte-director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, nu vă simţiţi stingher pentru faptul că deţineţi monopolul pieţii asigurărilor de sănătate?

Alexandru DEAC:
Nu, nu mă simt şi vă spun de ce. Dacă ar fi şi case de asigurări non-public, atunci diferenţele dintre clasele sociale ar fi şi mai mari, căci unii s-ar putea asigura şi la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Maramureş şi ar putea şi la o casă privată şi sigur că ar beneficia de servicii de tremendous clasă. Ca să nu se facă această distincţie între cei care au posibilităţi financiare de a se asigura la 2 sau chiar 3 case de asigurări, …

Mircea ŞERBAN:
Ce e rău în asta?

Alexandru DEAC:
Nu e rău, nu e rău deloc! Noi am propus –de mai multe ori, o structură a Casei Naţionale în formulă privată, respectiv pe o structură de bancă, în care cei care vor să se asigure privat, deci nu prin firme de asigurări, ci printr-o casă privată de asigurări, să poată să contribuie la fondul naţional privat de sănătate a acelei case, ca să aibă o certitudine că peste 2 sau 3 ani, dacă au nevoie –ştiu ecu, de o investigaţie de super specialitate, sau de o intervenţie ce necesită o investiţie mare, să nu fie co-plata foarte mare din partea celor care sunt asiguraţi. Pe de altă parte, deocamdată, toţi banii care se colectează, se adună într-un sac comun şi din sacul acela se distribuie şi la nivel de casă naţională şi la nivel de case judeţene. Evident, că prin sistemul acesta nu avem un regulate 100%, de aceea am dori o structură bancară să ştim actual câţi bani ne intră şi câtă dobândă putem primi şi cum să-i putem repartiza. Deocamdată, sistemul rămâne cel pe care îl ştim.

Orbirea este un roman celebru al romancierului născut la Rusciuc –Bulgaria, Elias CANETTI, a cărui doică a fost româncă, dar este şi o tară a legislativului, executivului românesc, dar nici preşedinţia republicii şi nici avocatul poporului nu-i duc lipsă!

Mircea ŞERBAN:
Vă mai întreb o dată, căci după cum ştiţi există legea concurenţei, care interzice statutul de monopol şi atunci, vreţi nu vreţi, dar CNAS încalcă legea, căci este într-o evidentă situaţie de monopol!

Dr. Alexandru DEAC:
CJAS nu doreşte neapărat monoplul, dar din păcate este! Însă, vedeţi nu apare nimeni pe piaţă care să spună, european vreau să fac o casă de asigurări privată, care să aibă numai 2 milioane de contribuabili, dar aceştia să beneficieze de un act medical de calitate.

Mircea ŞERBAN:
Păi, vă spun de ce nimeni nu are curaj. Şi-anume faptul, că –deocamdată, spitalele nu pot fi privatizate!

Dr. Alexandru DEAC:
Ca şi perspectivă, european vă spun că o să aducem spitalele în privat şi atunci, sigur că o parte din saloane, nişte compartimente vor fi privatizate.

În practica de zi cu zi, dacă vreau să fac un cadou cuiva, unui membru al familiei să spunem, în primul rând trebuie să ştiu cu precizie dacă acel bun pe care european vreau să îl donez ajunge pe mâini bune. Să nu fie risipit de acela care va beneficia de donaţie!
Această good judgmentă a funcţionat şi în cazul descentralizării spitalelor?

Dr. Ioan LÖDER:
Faptul că s-a întâmplat o descentralizare nu s-a întâmplat decât pe hârtie, căci nu ştiu dacă aveţi cunoştinţă de cauză, dar s-a constituit consiliul de administraţie al spitalului şi conform legii, din acest consiliu de administraţie fac parte 5 membri: primarul –Vasile Ciolpan, doi consilieri locali – Grigore Andreica şi Adrian Mihalca, iar din partea DSP 2 persoane, de la Baia Mare, dr. Vasile Bodnar şi rareş Pop –ultimii 2 fiind demişi săptămâna trecută(!), european dr. Ioan LÖDER–directorul scientific, şi colegul meu, managerul Cristian VLAD nu facem parte din consiliul de administraţie al spitalului! Beneficiem însă, de statutul de invitaţi. Evident, nu avem drept de vot!

Cristi VLAD:
Singura logică care a funcţionat şi cred că este şi ideea de bază, a fost aceea potrivit căreia unităţile spitaliceşti să fie controlate -actualul ministru a subliniat în câteva rânduri ideea, ca ele să fie controlate de către comunitate. Căci nu poţi să verifici un management la peste four hundred de manageri, …
E corect faptul că în Uniunea Europeană aceste spitale sunt ale comunităţii. Este corect, ca aleşii comunităţii să se implice activ, în managementul unităţilor spitaliceşti. Dar, managementul ce înseamnă? Înseamnă, să ştii să împarţi banii!
Dar, dacă îţi lipseşte obiectul muncii şi nu ai ce să împarţi este aproape imposibil să faci un administration eficient, performant! Medicii nu pot să trateze decăt numai atât cât este optim, căci nici un medic –în nicio societate nu vor fi 2 pacienţi într-un pat, doar în cazuri excepţionale –epidemie, pandemie, and many others. putem vorbi de situaţii când medicul vine la 1 pat în care se află 2 pacienţi!
Numărul de paturi are importanţă în calculul costurilor. De pildă, avem la o secţie, interne să spunem, 50 de paturi, care în luna ianuarie de pildă, au fost ocupate de 20 de pacienţi, deci 30 de paturi au rămas libere. Dar, primesc banii pentru cele 50 de paturi. Iar, dacă de pildă la chirurgie am tot 50 de paturi, dar in ianuarie am avut 60 de externări, primesc tot pentru cele 50 de paturi. Ceea ce din nou nu este corect! Ca să modelez un exemplu, iată de pildă în iulie am avut 820 de pacienţi, deci cu 100 în plus faţă de cei 720 aflaţi în contract, persoane care au fost tratate, au mâncat, au consumat energie electricală, apă, and so on. fapt care a adus peste 1 miliard pierdere! european, spital am onorat tot ceea ce este stipulat în acel contract vis-a-vis de cine? De asigurat! Nu discutăm acum după ce am încheiat contractul cu Casa de Asigurări despre pacient, ci despre asigurat! Şi, practic nu am nicio reclamaţie. Cu toate acestea european, spital nu primesc decât 70% din contract!

Mircea ŞERBAN:
De ce?

Cristi VLAD:
Motivaţia? Nu sunt bani!

Mircea ŞERBAN:
Juridic asta nu poate fi o motivaţie! Aţi încercat să daţi în judecată CAS?

Cristi Vlad:
Nu!

Mircea ŞERBAN:
De ce?

Cristi VLAD:
Pentru că, există o prevedere de condiţionare a colectărilor la acest fond unic de asigurări de sănătate! Ar fi imoral ca la venirea pacientului să condiţionăm internarea sa în funcţie de existenţa sau lipsa cardului de asigurat! Existând această prevedere nicio instanţă nu va da câştig de cauză vreunui spital, dar nici spitalele nu pot fi închise refuzând acest unic finanţator.

Mircea ŞERBAN:
O clipă! Vă rog, faceţi-mă să înţeleg, căci scopul acstei discuţii este acela de a-l face pe cititor, pe locuitorul Vişeului să înţeleagă ce se întâmplă cu sistemul, cu spitalul din oraşul lor. Concret, în Vişeu de Sus oamenii care trăiesc în acest oraş nu pot să controleze nici măcar cheltuielile activităţilor de salubrizarea străzilor! Cum să controleze ei modul în care se vor cheltui banii pentru întreţinerea spitalului?

Cristi VLAD:
Prin reprezentaţii lor. Aşa este concepută legea descentralizării! Consiliul local apreciază –prin rapoartele consiliului de administraţie –CA, dacă managementul unui spital, în cazul nostru al spitalului din Vişeu, merge spre bine sau spre ceva rău!

Mircea ŞERBAN:
Cu alte cuvinte, electricianul sau măcelarul, sau şoferul de la primărie de unde să aibă capacităţi de apreciere a direcţiei şi eficienţei spitalului? Până şi dvs. –de multe ori, vă vine greu să make a decisionţi ce faceţi cu bănuţii pe care îi aveţi! Unde îi daţi, cât daţi, cui daţi … s.a.m.d.

Cristi VLAD:
Tot timpul mă confrunt cu asemenea probleme! Dar, am un principiu şi anume: atunci când trebuie să răspund de ceva anume, trebuie să îmi fie frică, dacă răspunderea este singulară. Observ însă, faptul că atunci când răspunderea aparţine la 2 sau 3, sau mai mulţi oameni, nu ştiu cum se face, poate astfel este creată constituţia omului, tot timpul să dai vina pe celălalt!

Asta ne-a învăţat partidul comunist? Cred, că nimeni nu este învăţat acasă –de către părinţi, sau în şcoală –de către educatori, profesori, să fure! Şi atunci, unde este locul, care este momentul când pierdem această educaţie adică, ceea ce am învăţat acasă şi în şcoală?

Cristi VLAD:
… vă referiţi la sistemul sanitar?

Mircea ŞERBAN:
De aici am plecat. Încerc să reformulez, căci vreau să înţeleg şi eu şi cititorii revistei logica acestui sistem creat, pe autori, în dorinţa de a evita orice confuzie sau interpretare, că aşi avea ceva cu dvs. sau consilierii, sau cei din vârful administraţiei locale.
Este o situaţie cu care se confruntă toţi managerii de spitale, care fără să fie întrebaţi, consiliaţi, au fost băgaţi fără voia lor –iertaţi-mi verbul, ca nişte spectatori pe o scenă, într-o situaţie confuză!
Este o situaţie în care finanţatorul sistemului –adică cetăţeanul, este victima unei erori nu atât de concepţie, cât mai ales de aplicare a understand-how-ului şi, după ce ţara asta a fost condusă 27 de ani de cizmar iată, că după 20 de ani de la prohod trebuie să trăim din deciziile, nu ştiu, ale măcelarului, electricianului!

Cum să faci performanţă din postura de invitat?
Cum să ai încredere că te reîntorci acasă dintr-un spital aflat în agonie?
Cum să lucreze cu dragoste şi la cel mai înalt same old un medic care este plătit mai prost decât un vulcanizator?

Mircea ŞERBAN:
Din punctul de vedere al potenţialului pacient cred, că ar fi mai rentabil pentru mine să nu mai plătesc la CNAS ci, să vin ca acţionar la spitalul din localitatea mea, cel puţin cu banii pe care îi vărs la casă, iar dacă pot dau şi ceva în plus, iar dacă m-am îmbolnăvit să vin la spitalul unde sunt acţionar –să spunem că am acţiuni în valoare de a hundred de lei, iar costurile spitalizării mele vor fi de 500 de lei, să plătesc acea diferenţă cu certitudinea că voi fi tratat ca un acţionar şi nu ca un biet cotizant.
Nu vi se pare o soluţie bună şi ethical şi economic?

Cristi VLAD:
Noi ştim care sunt necesităţile ca acest spital să funcţioneze. Problema este că, resursele în acest caz sunt împărţite. Explic mai pe înţelesul tuturor. Vine pacientul, îl tratăm, costul se ridică la o anumită sumă, acei bani ar trebui să fie returnaţi, să intre în buzunarul spitalului. Practic, la nivel naţional s-a stabilit un preţ unitar. Dacă, de pildă 1 pacient, pe mine spital mă valueă 20 de milioane spre exemplu, eu spital primesc eleven milioane. Dacă, acel pacient costă doar 6 milioane, spitalul topşte tot 11 milioane. Ceea ce din punctul meu de vedere este incorect! Căci, dacă cheltuielile mele în tratarea acelui pacient m-au costat 6 milioane lei vechi, să primesc 6 milioane, iar dacă am cheltuit 11 de milioane, ei bine, atunci să îmi intre 11 de milioane! Trebuie să observ şi faptul, că toate contractele spitalelor din ţară cu Casa de Asigurari de Sănătate au fost încheiate înainte de descentralizare. Concret, spitalul din Vişeuropean de sus a contractat 720 de externări. Subliniez faptul, că nici asta nu mi se pare corect! Întrucât, oricine din locuitorii acestui oraş îşi pune –justificat, întrebarea: dacă european ajung al 721-lea? Pe mine cine mă tratează?

Imagologie, adică părerea doctorilor despre ei înşişi dar, şi a statului român faţă de medici.
Dilemă: dacă un doctor este de 2 lei, un electrician este un… physician de one hundred de lei?

Dr. Ioan LÖDER:
Pot să vă spun părerea mea despre această drawbackă. În urmă cu vreo 10-15 ani, când directorul spitalului nostru era doctorul Năstase, care a decedat între timp –Dzeu. să îl ierte, l-am întrebat dacă are informaţii că european, medic cardiolog cu 10 ani vechime în domeniu, am să ajung vreodată să câştig cât un vulcanizator pentru o peticeală?
Ironia sorţii face ca european în momentul de faţă să fiu ca în urmă cu 20 de ani, având un tarif orar de aproximativ 14 lei, iar sub presiunea celor care se îmbulzesc la uşă, fără să aştepte să fie invitaţi de către medic, într-o oră eu seek the advice of între 6-8 persoane şi nu reuşesc să depăşesc tariful de 2 lei pentru un seek the advice of de specialitate.
Deci, acesta este recunoaşterea statului faţă de activitatea şi pregătirea mea profesională, faţă de valoarea socială a activităţii mele: 2 lei!
Statul nu doar că ne obligă să lucrăm o oră pentru 2 lei, dar ne obligă să mergem la cursuri de specializare, la simpozioane pe care le plătim din buzunarul propriu, iar dacă nu obţinem un barem de minim 40 puncte în ce priveşte specializarea fiecăruia, nouă, medicilor ni se ia dreptul de a profesa. Deci, noi muncim, învăţăm continuu… şi rezolvăm marile probleme ale pacienţilor care vin la noi!

Mircea ŞERBAN:
Iertaţi-mi cinismul, ironia observaţiei conform căreia, sunteţi obligaţi să obţineţi minim forty de puncte pentru ca sa fiţi doctori de 2 lei!

Dr. Ioan LÖDER:
Da! Suntem doctori plătiţi cu 2 lei, dar valoarea noastră încă nu a fost foarte contestată, iar colegii noştri care pleacă în străinătate şi nu se reîntorc, au pregătirea necesară, deci numai în România suntem doctori de 2 lei!

Întrebările unui tânăr supervisor către legiuitor…

Mircea ŞERBAN:
Dle. Director ce întrebări aţi pune dvs. autorităţilor care diriguiesc, care dirijează mersul acestei reforme a sistemului de sănătate?

Cristi VLAD:
1. De ce există situaţie de monopol în cazul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate?
Motivez această întrebare prin aceea, că ecu în calitatea de cetăţean al acestui stat mi-aşi putea permite o asigurare la stat şi să beneficiez de încă o asigurare la o alta firmă, sau bancă, sau…

Mircea ŞERBAN:
Să fiu acţionar la spitalul din Vişeuropean de Sus! Iar, asta tocmai pentru faptul că asigurarea de sănătate este o opţiune şi nu o obligaţie, ceva care cu orice preţ trebuie să îţi intre pe gât! Asigurarea de sănătate este facultativă şi opţională!

Cristi VLAD:
Aţi văzut? Colectarea fondurilor şi apoi direcţia acestora ecu nu vreau să le evaluez aici şi acum, dar e evident faptul că datorită unor aspecte legate de aceste speţe sunt cauza trenndului descendent de care vorbeam la începutul dialogului nostru.
2. Unităţile spitaliceşti, spitalele din România, dacă tot sunt descentralizate, de ce nu sunt şi autonome?
menţionez faptul, că ecu –spitalul din Vişeu, nu am autonomie! Dacă aşi avea autonomie mi-aşi putea permite de exemplu, ca din banii pe care mi-i aduce un medic prin serviciile pe care le efectuează să pot să îmi păstrez acea marjă de revenue, iar restul să pot –în cea mai excellentă legalitate, a i-o transfera persoanei care îmi aduce acel profit. Ca şi în cazul oricărei firme non-public unde meseriaşul, care este meseriaş este mai bine plătit, iar patronul firmei are posibilitatea să decidă, cât şi cui să dea bani. ecu, managerul spitalului din Vişeu de Sus nu am această posibilitate!
Ar mai fi şi o a 3-a întrebare…
3. Spitalele sunt instituţii bugetare, sau autofinanţate?
Noi, ne autofinanţăm, căci dacă nu avem 720 de pacienţi ci, avem doar 200 de pacienţi, gata: am închis, tragem oblonul!

Mircea ŞERBAN:
Dle. Director, dar celor aproximativ 16 de mii de oameni care într-un singur an vin –în calitate de pacienţi, ce le-aţi spune?

Cristi VLAD:
Să nu uite de solidaritate, chiar dacă acest principiu este pe calea uitării!

PS.
După dialogul de mai sus, am revenit în redacţie şi’m expediat un electronic mail senatorului PDL Maramureş, Mihai Gheorghe Bârlea. Promt, a sosit şi răspunsul său, care a clarificat într-o oarecare măsură aspectul oarecum confuz în ce priveşte suspiciunea deturnării fondurilor CNAS în alte scopuri.
Iată, versiunea care reprezintă punctul de vedere senatorului.

Întrebare:
De ce există situaţie de monopol pe piaţa asigurărilor de sănătate şi se încalcă astfel legea concurenţei?

Mihai BÂRLEA –senator:
Este o întrebare interesantă şi justificată. Reforma în domeniul sănătăţii a început abea din 1998, când practic a fost creat actualul sistem, inclusiv CNAS şi structurile teritoriale ale acesteia. Nici un guvern după aceea nu a dovedit o preocupare evidentă pentru a înbunătăţii sistemul. Mai mult decât atât, bugetul Casei de Asigurări a fost utilizat inclusiv în malesţinerea echilibrului bugetar, în loc să se asigure autonomia exclusiv asupra CNAS-lui. Ulterior ministerul finanţelor a intervenit prin mecanisme specifice de reechilibrare, dar trebuie renunţat la această metodă, căci nu este standardă chiar dacă are acoperire criminală! Sunt de acord că trebuie văzute şi experienţe institutionale din alte ţări pentru o reformă actuală şi în ceea ce priveşte piaţa asigurărilor de sănătate.

Întrebare:
Dacă spitalele sunt descentralizate de ce nu sunt ele si autonome pentru ca managerii sa poata recompensa pe acei medici care aduc venituri mari la bugetele spitalelor?

Mihai BÂRLEA –senator:
Descentralizarea în domeniul sănătăţii este un deziderat mai vechi, iar acum s-a mai făcut un pas. Nu exclud ca unele spitale arondate unor unităţi administrative cu bugete precare sau printr-un administration defectuos să dispară chiar. Autorităţile locale sunt investite cu o răspundere majoră prin descentralizare, dar Ministerul Sănătăţii trebuie să elaboreze politici în domeniul sănătăţii publice prin programe naţionale, pentru îmbunătăţirea infrastructurii spitaliceşti, de la condiţiile hoteliere la tehnica scientifică. Nu în ultimul rând aprecierea corecta a prestaţiilor medicilor şi a celorlalte cadre medicale este esenţială pentru a opri nefericita tendinţă de plecare din ţară a cadrelor medicale de înaltă performanţă. În acest sens este necesar ca managerii spitalelor trebuie sa fie ei înşişi competenţi şi reformişti şi mai puţin prizonierii intereselor politice locale care pot compromite rostul acestor instituţii. În concluzie, spitalele au nevoie nu numai de buget ci, şi de competenţe manageriale şi de appreciate.

Întrebare:
Vreţi, sunteti dispus să introduceţi amendamentele necesare la legea 124?

Mihai BÂRLEA –senator:
Nu fac parte din comisia de sănătate publică, dar problemele ridicate de dumneavoastră le am în vedere şi le voi supune dezbaterii atenţiei colegilor senatori.