11092001 şi 15092010 sunt cifre ale minciunii în america şi în România şi se situează în topul celor mai neruşinate minciuni ale omenirii, contemporane cu faimoşi precum Dalai Lama, Ioan Paul al II lea, sau Stephen Hawkins. Desigur, cea mai neruşinată minciună datează de după 896 dH, când evreii au început să producă versiuni ale Septuagintei încălcând astfel, blestemul ce a fost rostit pe vremea lui Ptolemeu „Philadelphul”.
În urbea de pe malul Dâmboviţei printre „găozari” -cum îi place lui Traian Băsescu să-i „alinte” pe jurnalişti, de mai bine de o săptămână se fac scenarii şi se caută soluţii de a o determina pe învăţătoarea Cristiana Anghel să înceteze greva foamei.
„Ai o soluţie şi reuşeşti să o faci să iasă din grevă pe nebuna aia, te umpli de bani!” -au tot şuşotit peniţarii şi deontologii.
În uluitoarea, smintita goană de facere a banilor -la care se dedă românul de douăzeci de ani încoace, nu ideea asasinării grevistului foamei, precum în cazul lui Mahatma (Mohandas Karamchand) Ghandi ci, compromiterea acestuia urmată de foloasele necuvenite ce s-ar putea realiza de pe urma ieşirii forţate din spital, i-a înnebunit pe mulţi, în Bucureşti, dar şi „la ţară”!
Dacă “marşul sării” şi greva foamei au dus în cele din urmă la ieşirea Indiei de sub coroana britanică, gestul fără precedent al româncei a udat doar plânsul câtorva români, majoritatea nu a găsit down de cuviinţă a se face solidară cu educatoarea de la Caracal, lăsând, pe mai departe impresia că în România calomnia trebuie consacrată ca putere în stat.
Fost palat al copiilor, Cotroceniul –după plecarea lui Pleşu, a rămas a fi bântuit de cucuvele, deşi locuită de administraţia prezidenţială, omul care trăieşte această funcţie pune în evidenţă un hiatus, fără a avea ceva comun cu preceptul, …”trăieşte ca şi cum nu ai exista, dar la plecare lasă un gol în urmă!”
va urma
