S-au scurs treizeci și una de milioane cinci sute patruzeci de mii trei sute două zeci de minute din viața mea, adică în urmă cu trei zile am împlinit … 60 de ani!
Mai mult de 19 ani i-am dedicat studiului și practicii artelor plastice, alternând pictura și sculptura, dar în prealabil, vreme de 9 luni studiind fagotul am purtat în pântecul sufletului meu dragostea pentru … pian!
Dacă veți vedea pe cineva dintre semenii domniilor voastre, că mijește ochii și privește astfel, să știți că sunteți lângă un pictor, căci sculptorii au vederea cu genele ridicate aidoma storurilor de la ferestre…
Autor: Cornel BRUDAȘCU
În ce mă privește, studiul artelor plastice mi-a dezvoltat capacitatea de a observa, a învăța și a memora, un fragment din natura înconjurătoare și a-l recompune apoi, într-o estetică personală, obținerea acestui ”adevăr” fiind cel mai puternic legământ al meu cu materia !
(Cât de greu îmi este acum să scap de această povară a legăturii mele cu realitatea obiectivă!)
Dacă în anii de liceu i-am detestat –în majoritatea lor, pe profesorii de limba română în antiteză cu cei de chimie bunăoară, pentru că primii notau mai ales capacitatea de a memora o poezie, pe când ceilalți te determinau să înțelegi și să iubești deontologia muncii Creatorului lumii materiale, dar sunt ceea ce sunt, în mare parte, datorită lui Eugen Pletea profesorul de limba și literatura română de la Liceul de Arte Plastice din Clujul anilor 1970!
El m-a ”obligat” să citesc ”Critica rațiunii pure” și ”Critica puterii de judecată”, întâmplarea miraculoasă a lucrării sale asupra mea continuând prin aceea că, după ce m-a învățat cum să-mi cumpăr cărțile de citit, atât mie cât și colegilor mei de pe Budai Nagy Antal, ne-a demonstrat că este mult mai important, vital cât poți reține din ceea ce ai citit decât numărul cărților citite și, în paralel cu studiul desenului și al culorii, al umbrelor și al luminilor, al studiului formelor și al volumelor, citind să poți vedea lumea nevăzută a materiei!
Sub atenta și exigenta atitudine pedagogică a profesoarei Viorica Pop, în cele trei trimestre cât am studiat formele muzicale, dicteul, teoria și solfegiul am căpătat inițierea, îndrumările suficient și necesare pentru a face osebirea între sunet, tăcere și zgomot!
( Cu câtă durere m-am despărțit de colegii și sălile de studiu ale imobilului fostei mânăstiri franciscane, dar mai ales de gândul că niciodată nu voi ajunge pianist! )
De 22 de ani sunt jurnalist…
După evenimentele din decembrie 1989 am emigrat… de frică!
Am simțit ”fiara” care se pregătea să mă sfâșie cu tot cu România în noaptea de 22 spre 23 decembrie într-un birou al televiziunii, iar în seara de 13 ianuarie 1990 când un vehicul a intrat în plin într-un grup de oameni din lateralul palatului Victoria, am realizat că trebuie să plec din țară căci, fiara nu doar că își arăta chipul, dar practic deja plină de sânge și ură!
N-am ajuns la Paris –așa cum mi-am dorit, ci am rămas la Budapesta ca urmare faptului că autoritățile franceze au refuzat să-mi acorde viză de intrare …
În capitala maghiară am studiat la cea mai înaltă școală de gazetărie de la acea vreme, dar neavând suficienți bani pentru a-mi plăti taxele de licență, am rămas fără patalama însă, am muncit cotidian între orele 09:00 – 05:30, vreme de 10 ani pentru BBC și, în paralel, 7 ani pentru Europa Liberă și 2 pentru Deutsche Welle…
Tot ceea ce am învățat studiind muzica și artele plastice mi-a folosit în culegerea, analiza și procesarea informațiilor într-un context în care eu nu am beneficiat de fluxul vreunei agenții de presă, iar net-ul abea era pe cale de a se naște!
Am transmis către publicul românesc informații și sinteze ale experienței politice, economice, culturale și sportive ale unui popor ale cărei autorități de stat sunt mult mai în vârstă decât cele românești, cu convingerea că acea experiență va fi utilă celor care guvernau la București.
M-am înșelat!
România este coruptă din interior și nu de azi, sau de ieri ci, … din evul ei mediu!
Ceea ce monarhia a altoit pe o ramură liberală a poporului în care m-am născut a fost distrus de ploile acide ale bolșevismului și comunismului, iar cei care s-au îmbuibat sub oblăduirea lui Ceaușescu în ”iepoca de aur” au trântit scumpa noastră patrie înapoi în istorie…
Ce îl mână, ce îl motivează pe un român să ajungă în fruntea unei comunități locale, județene, naționale, în parlament, la minister, în fruntea guvernului unei țări atât de corupte precum România, scumpa mea patrie?
Foloasele necuvenite!
Medicamente de peste 100 de mii de ”Bălcescu” au fost furate din chiar foaierul de la intrare, în noaptea când am simțit în imobilul televiziunii, respirația liniștită a fiarei, aceasta fiind prima hoție despre care presa ”liberă” a scris, dar … ce folos!?
Nimeni nu a fost condamnat de parcă hoția nici nu ar fi existat, întocmai precum Iliescu și ai lui încearcă să prostească lumea cu o propaganda școlită la Moscova și finanțată cu bani furați de la Washington, că Ceaușescu a fost debarcat nu printr-un puci al securității ci, printr-o revoluție!
Dacă în ianuarie 1990 lumea a înghițit balivernele lui Iliescu cu referire la tinerii din Liga Studenților, care au fost anatemizați ca fiind ”elemente legionare” deși ei demonstrau din iubire de patrie, azi generația fostului pupil de la Romană –cea a eminentului avocat Antonie Popescu, ar putea face puțină ordine în țară, dacă în noile servicii secrete nu ar mai exista persoane pentru care iubirea nu înseamnă mare brânză!
Jurnalismul mi-a schimbat viața fundamental!
Gazetăria pe care am practicat-o în capitala ungară mi-a atras atenția asupra ”hormonului politic” la omul contemporan, glanda ce i-o secretă fiind o ”mutație” ivită în urma ruperii sale de valorile fundamentale ale unei culturi conservatoare, traseului ”cuvânt-conștiință” fiindu-i preferat parcursul ”putere-obiect”.
Am înțeles cu ușurință că pot face față degradării mele ca ființă și profesionist doar dacă am să cred în perfectibilitatea lumii în care curg, exist, dar mai ales dacă am să contribui și ecu la acest proces!
De aceea, dincolo de frenezia cu care am înghesuit evenimentele în telegramele, corespondențele-mi de presă, ceea ce –aproape, că făcea din jurnalismul meu un gen proxim al actoriei, gazetăria căreia i-am rămas fidel a însemnat, și încă mai înseamnă, pentru mine bună credinţă, conştiinţă şi etică diferența specifică între actor și jurnalist fiind dată de restanța de la vorbire la cânt.
Revenit acasă, după mai bine de două decenii, am simțit că toată munca mea de jurnalist a fost inutilă, că tot ceea ce am adunat, selectat și semănat nu s-a prins și solul conștiinței colective a conaționalilor sterp a rămas!
Poate că este o iluzie generată de vârstă, căci se spune că bătrânețea este acea stare când scade importanța oricărui eveniment, dar știu despre mine că încă mai cred că pot schimba lumea din jurul meu de aceea, mă lupt chiar și cu morile de vânt!
Am împlinit 60 de ani, dar inima mea a rămas fidelă principiilor gazetăriei de bună calitate și, chiar dacă am conștiința împăcată în ce privește caracterul de ”manipulator”, jurnalismul pe care îl practic are ca țintă înțelegerea faptului că, fiecare din semenii mei trăiește în lumi diferite și precum în marea literatură, poezia, nuvela, romanul, critica literară, drama sau comedia își au nu numai autorii, dar și publicul particular cu existența garantată numai și numai de …valoare!
Istoria existenței mele ca jurnalist aici, în orașul care m-a adoptat ca fiu al lui, va consemna nu numai eșecul care a frânt viața primelor publicații, în versiune print, cărora eu le-am dat viață – ”Comunicator” și ”Cronică Vișeuană”, dar mai ales neputința și lipsa de admirație a edililor, administratorilor vieții publice locale față de valorile tradiționale ale jurnalismului de la care eu nu m-am abătut!
Manualul de etică a muncii în gazetărie eu nu vreau a-l rescrie și, chiar dacă ”la centru” presa scrisă dispare pe zi ce îmbătrânește patria de oameni, voi continua să țin piept tuturor formelor de abuz ale puterii de aceea, tot ceea ce voi scrie despre aleșii locali, județeni sau de la centru face parte din proiectul numit –subiectiv, ”Cronica Vișeuană”…
