Imediat după alegerea ca preşedinte al Americii, Bill Clinton a efectuat în primăvara anului 1993 o vizită în Europa, pe ruta Bruxelles-Praga-Kiev-Moscova.
Abea scindată –iunie 1992, în Cehia postul de radio Europa Liberă nu avea un corespondent de presă permanent de aceea, Mircea Carp m-a însărcinat cu realizarea unor corespondenţe de la faţa locului, întrebându-mă (ştiind că niciodată până atunci nu fusesem într-o misiune atât de dificilă căci, eram abea la început de carieră în presa internaţională), dacă… mă încumet!?
Bine-nţeles, că am acceptat fără nici o ezitare!
După ce m-am cazat la hotel Europa, la camera 40, un hotel la care am tras cu 12 ani înainte, ca turist, fiind familiarizat cu micuţa cameră de la mansarda stabilimentului din apropierea pieţei Venceslav, am mers la castelul Hradčany, unde era instalat centrul de acreditare, pentru a-mi obţine cardurile de acces şi programul (“oglinda”) vizitei…
Mi-am sunat apoi, un coleg ceh, vorbitor de limbă maghiară întrucât era căsătorit cu o unguroaică din Slovacia, Peter invitându-mă la redacţia celui mai popular ziar de la acea oră din Cehia –„Lidové-Noviny” al cărui redactor era…
M-a informat că are ştire că tot ce este trecut în oglindă se va petrece cu 30 de minute mai devreme de orele indicate şi, că ar fi trebuit să primesc şi un pull card, negru la culoare, care îmi oferea posibilitatea de a reveni la orice locaţie şi după terminarea activităţii indicate în oglindă, sfătuindu-mă să revendic cardul, iar dacă va fi cazul să şi protestez pentru abuzul prin omisiune.
Ceea ce am şi făcut, dar pentru că engleza mea era precară, iar franceza mea insuficientă în cazul unei discuţii cu autorităţi din staff-ul american am solicitat un interpret de limba engleză!
Aşa l-am cunoscut pe Ştefan, un student român cu ajutorul căruia am reuşit să mă fofilez printr-o zonă interzisă din complexul Hradčany, aflat în restaurare, la un moment dat trebuind a ne ascunde spre a nu fi reperaţi de un helicopter ce survola la foarte joasă altitudine asigurând securitatea aeriană a spaţiului!
Am mituit câţiva militari mai apoi, reuşind să trecem de cordoanele de securitate terestră în cele din urmă ajungând la hotelul Astoria, locul de cazare al întregii delegaţii americane!
Când i-am spus lui Allan Dockal –şeful ziariştilor acreditaţi la Casa Albă, că puteam să-l ucid pe Preşedinte, abea terminând propoziţia “if I wanted to kill Mr. Clinton”, cu toţii am fost încercuiţi de agenţi şi ni s-au cerut legitimaţiile, inclusiv lui Allan!
Am dat o declaraţie verbală pentru a explica motivul pentru care eram acolo, denunţând abuzul, dar am făcut şi o afirmaţie care a stârnit o reacţie în lanţ de stupefiantă uimire când, spunând că serviciile secrete cehe –aflate încă sub control KGB, îşi bat joc de întreaga delegaţie americană, am pornit reportofonul pentru a argumenta cu înregistrarea sonoră a primei conferinţe de presă comune Clinton-Havel!
(Mi-a rămas perfect întimpărită pe retina ochilor reacţia lui Clinton imediat după intrarea în sala de conferinţe, unde preşedintele –care ştia câţi l-au însoţit de la Washington, la vederea celor vreo 15-20 de persoane, printre care şi subsemnatul, el a “scăpat” o grimasă de stupefiată uimire…)
Auzind vocea lui Clinton, cei peste 300 de jurnalişti americani, sosiţi de la Washington cu “Airforce two”, s-au bulucit înspre locul unde eram întrebându-ne ce se întâmplă şi unde este preşedintele Statelor Unite ale Americii?!
Marţi noaptea, la mai bine de 563 de ani după căderea Constantinopolului, eveniment petrecut tot într-o zi de marţi ce a schimbat soarta întregii omeniri (!), aşteptând rezultatele scrutinului din America, mi-am amintit de Bill Clinton şi îmi doream ca “Arlechino” –aşa îl alint eu pe Donald Trump încă decând l-am văzut întâia oară, să câştige alegerile şi astfel, dominaţia “illuminati” asupra lumii acesteia să ia sfârşit!
Dacă “Arlechino” pierdea în favoarea Hillary-ei Clinton, “Înaltă Preoteasă a Illuminati” –probatoriul fiind sarcina hackerului “Guciffer”, lumea aceasta şi-ar fi continuat agonia!
Victoria lui Donald Trump eu o interpretez –în contrast cu toate interpretările jenante emise de canalele tv de la noi, ca un semn al divinităţii, pe care nu numai americanii, dar mai ales europenii trebuie să îl aprofundeze ca semn şi îndemn de a renunţa la arlechinii ce au flancat culisele scenei politice ale lumii în care, noul sclavagism instaurat face ca cei ce trăiesc să nu fie oameni liberi ci. animale puse în jug!
