Introducere
La 26 iunie a.c. Instanța Judecătoriei sectorului 5 din București va judeca speța dosarului nr. 22895/302/2019, în care jurnalistul Mircea ȘERBAN, membru UZPR și Cătălin BERENGHI, Președintele Partidului DAC au reclamat ilegalitățile comise pe teritoriul României, de reprezentanți ai comunității hașidice (cea mai bogată comunitate israelită a lumii), din Brooklin -New York, SUA.
Faptele penale ale americanilor au fost preluate și amplificate de Mișcarea Evreiască din România -sc. EZRAS SHULEM IMOB srl și, sc ATZI TIMURIM srl!
Amândouă grupările sunt ostile României!
Împreună au ridicat -fără să le pese de legislația românească în materie de construcții, cea mai mare Sinagogă, din Europa, construită după război.
În capitala Maramureșului ”istoric”, la Sighetu Marmației.
Va fi cerută permisiunea susținerii pledoariei de mai jos, autorul solicitând și ancheta DNA ca urmare suspiciunii de dare și luare de mită.
Pledoarie pentru Adevăr, Corectitudine, Dreptate și Cinste
Domnule Președinte!
Onorată Instanță!
În toată jurisprudența românească sintagma ”adevăr” este pomenită o singură dată și anume, în articolul 5 din Noul Cod de Procedură Penală.
E suficient sau restrictiv? -sunt jurnalist, nu sunt jurist de aceea, este inoportună aprecierea mea.
Însă, tocmai pentru că am încredere în justiție, ea fiind expresia speranței noastre întru Adevăr, Corectitudine, Dreptate și Cinste, nu pot a nu alătura curiozității mele și o altă întrebare: – Câtă lumină să fie oare, necesară pentru a fi relevantă atât fapta cât și -mai ales, natura conștiinței făptașului/făptașilor?
Dumneavoastră, Domnule Președinte, Onorată Instanță pentru că nu aveți în față un dosar penal, evident. veți ocoli Codul de Procedură Penală.
Aflarea adevărului însă, este o preocupare ontologică a omului.
Nu mă îndoiesc, câtuși de puțin, veți fi curioși a-i găsi -cel puțin, înțelesul, taina care cu care s-au zidit și se zidesc sub ochii noștri închisorile pentru adevăr!
Epistemologiei, acestui proces al cunoașterii -nu atât a identității acelora, ci al valorilor pentru care acea minoritate non creștină împinge limitele cunoașterii, comunicării, conștiinței creștinilor în… derizoriu!
Acele temeiuri ce probează adevărul faptelor acelor străini, ostili scumpei noastre patrii, au fost depuse la dosar, dar vă rog a-mi permite ridicarea și altor temelii aducătoare de puțină lumină, relevante cauzei noastre.
Doamna avocat Ioana CONSTANTIN va pleda potrivit normelor de drept.
Eu am cerut permisiunea de a vorbi doar tangențial la sintagmele ”suspiciune rezonabilă” și ”interes public”, dintr-o perspectivă a sentimentului românesc al ființei -dacă, îl pot cita într-o sală de tribunal pe Constantin Noica.
Domnule Președinte,
Onorată Instanță!
Am depus la dosar, ca efect al instinctului de conservare, o excepțională probă în ce privește educația, caracterul, preocuparea persoanelor care ne sunt în poziție adversă în dosar și anume, cartea lui Israel SHAHAK ”Povara a 3 milenii de istorie și religie iudaică”!
Aș fi absurd a vă cere să o citiți însă, cunosc faptul că, precum eu iubesc ”profesiunea de a fi curios” -jurnalismul și depun efortul ca într-o zi să obțin ”Pulitzer”, tot astfel, domniile voastre veți avea sensibilitatea solomoniacă și o fire mai ales speculativă, a scoate la vedere și supune atenției domniilor voastre, sentimentul, conștiința celor făptuitori, din fragilul învăluitor al trecutului lor (dispăruți irevocabil cu mai bine de un mileniu înainte de Hristos, cum ”spune” stela funerară a fiului lui Ramses, faraonul Meremptah), ei izbesc de secole creștinătatea noastră și a Europei cu furia moștenită prin Protocoalele Sionului lor!
Eu am citit acea carte și încă mai bine de o duzină, inclusiv memoriile primului diplomat american trimis în România de Hiram Ulysses Grant (faimosul general devenind al 18 președinte al Statelor Unite), Benjamin PEIXOTTO și îmi permit a cita un pasaj din această lucrare: …”Israelul, ca stat evreu, constituie un pericol nu numai pentru el însuși, ci și pentru toate celelalte popoare.”
Atât Sinagoga de la Sighetu Marmației cât și Memorialul, sau Muzeul Holocaustului solicitat și invocat ca necesitate Primăriei Generale a Bucureștiului, sunt alegoria forței cu care fascismul iudaic –sionismul, trântește cât colo valorile civilizației și culturii europene, dar în mod dedicat suveranitatea și independența României și cetățenilor ei!
Pentru ce?
Pentru că noi, românii, nu doar grănițuim pământul între Occident și Orient ci, ființând tocmai în ”Grădina Maicii Domnului” mijlocim spiritual, o lume apusă întru devenirea ei, iar asta deranjează pe malefici!
Domnule Președinte,
Onorată Instanță!
Vă voi ruga să admiteți acțiunea noastră, iar prin sentința ce o veți lua și pronunța, atât împotriva celor peste 200 de cetățeni străini tot o dată și împotriva persoanelor juridice românești aflate în complicitate penală cu urmașii acelor ápiru, sau hebrew, în engleză, evrei pe românește!
În antichitatea egipteană ápiru erau cel mai mic trib din cele 77 de triburi ai celor numiți în engleză jewish și li se mai spunea ”cei fără de lege”!
(Găsiți domniile voastre versiunea literară corectă pentru limba română a sintagmei jewish!)
Ei au violat o proprietate privată a statului român, la data filmării punerii pietrei de temelie a noii Sinagogi, nefiind nici în posesia unui contract de concesiune, dar nici al unui extras de carte funciară drept probă a verității proprietății lor!
Scopul nedeclarat, dar evident, al acelor rabini hașizi este de inspirație bestială, acela de marcare a unui viitor teritoriu, dar mai ales acela de a frânge devenirea întru ființă a generațiilor de la care am împrumutat pământul din care cresc mormintele eroilor de la Plevna, Smârdan, Mărășești, Canal și… Piața Universității!
O fi un interes public a ne abandona patria de teama acestor străini?