Abdicarea lui Alexandru Ioan CUZA, deschide larg porțile Principatelor Române prin care încep să pătrundă primii asasini economici, care nici până în ziua de azi nu și-au încetat activitatea.

Pentru că suntem în plină campanie electorală și martori ai unor alianțe -așa zis politice, precum ”Alianța pentru Maramureș”, mi-am propus răsfoirea unor pagini din istoria -din ce în ce mai interzisă, ocultată, a patriei noastre tocmai pentru a lumina fața câtorva din asasinii economici, ce candidează la fotoliile unor autorități locale, județene, iar peste câteva luni și la cele centrale, naționale.

Primul asasin economic, care a pășit pe pământ românesc, sosește în anul 1870 venind de la New York. Are asupra lui o recomandare din partea lui Ulysses Grant, al 19 Președinte al Statelor Unite ale Americii, adresată principalelor cancelarii europene și mandatat a reprezenta interesele americane la București.

Numele lui este Benjamin Peixotto.

Om de afaceri, avocat, tată a 9 copii,  acest evreu este  fondatorul primei loji  din B’nai B’rith ,1860 Cleveland și face parte din grupul de inițiativă și al întemeitorilor Alianței Israelite Universale.

Primul președinte al alianței, înființată la Paris tot în1860 este fostul ministru al justiției din Franța, israelitul Adolphe Crémieux -Mare Suveran și Comandor în Consiliul Francez Suprem.

Amiciția lui Peixotto față de Crémieux era alimentată de interesul Alianței Israelite Universale de a obține emanciparea și naturalizarea evreilor ori, Adolphe Crémieux devenise notoriu în Franța în urma inițiativei sale de a acorda cetățenia franceză evreilor din Algeria, legiferând prin ”Decretul 136” dreptul la naturalizare al alogenilor.

Crémieux l-a vizitat pe Principele Carol în mai multe rânduri, căruia i-a și pus la dispoziție -cu statutul de împrumut, suma de 100 de mii de lire sterline.

Benjamin Peixotto sosește în Europa și călătorește în principalele capitale occidentale, somând liderii de la Paris, Londra, Berlin și Viena, ba chiar și pe cancelarul rus Gorceakov să pună presiuni asupra Bucureștiului în vederea eliminării articolului 7 din Constituție!

La București Peixotto îl racolează pe Adolphe Stern, primul avocat evreu din România, pe care îl și numește la conducerea comunității israelite.

Misiunea avea să îi fie încununată de succes și Benjamin Peixotto, pleacă de la București la Lyon, tot în calitate de consul. 

Se întoarce în Statele Unite în anul 1885 după ce, ca efect al Acordului de la Berlin, România este recunoscută de Prusia, Franța, Anglia, Austro-Ungaria, alături de Serbia și Muntenegru ca, stat independent și suveran.

Darea și luarea de mită a consfințit un statut internațional  al României și privilegii pentru străinii israeliți care obțineau libertatea de a emigra și legalizarea uriașelor averi făcute pe spinarea țăranului român!

Emanciparea evreilor din România culminează în urma asasinării lui Mihai EMINESCU apoi, după ocuparea țării noastre de către trupele sovietice la încheierea celei de-a 2-a conflagrații mondiale, dar mai ales după eliminarea fizică a mareșalului Antonescu și a spiritului național pe care Legiunea Arhanghelului Mihai avea să îl insufle în toată suflarea românească inclusiv în Transilvania și Maramureș, leagănul românismului.

În ciuda atrocităților pe care românii le-au suportat -mai ales după obținerea independenței, ar fi o eroare să punem anateme antisemite pe fruntea societății românești, îngenunchiată din perspectiva viitorului, ca efect al unor legi fundamental anti-românești: Legea 217/2015 ți Legea 157/2018!

Îmi permit să afirm că, în anii care urmează în România vom asista mai puțin la o recrudescență a urii față de alogeni -cu toate că actualmente la conducerea statului român nu avem nici o persoană etnic-confesională, ortodox română ci, la o formidabilă ridicare a conștiinței naționale, care -paradoxal, este sub firul ierbii!

Îmi bazez afirmația pe următoarele elemente din realitatea imediată:

  1.  Ortodoxia este mai puternică ca oricând, în ciuda corupției din Biserică, în antiteză cu catolicismul, ale cărei bisericii sunt transformate în spații de divertisment și nimeni nu mai contestă o realitate de-a dreptul contondentă: tentativele Vaticanului din perioada secolelor XI-XIII de a catoliciza frontiera estică a Europei se întorc aidoma bumerangului, iar continentul, grație românilor nu își va pierde identitatea creștină, în ciuda fundamentalismelor sioniste sau islamice! 
  2. Forța genetică a poporului român a fost recunoscută, este o realitate ce durează de milenii!
  3. A  2-a cea mai veche religie din istoria umanității nu își poate pierde nici ființa și nici persoana, de aceea sunt convins că în scurta vreme vor fi mult îmbunătățite prin restartare, relațiile româno-ruse-sârbe.

Alegerile locale apoi, cele parlamentare la care vom lua parte în număr suficient și necesar au ca miză atât pentru mediul controlat de structurile corporatocrației cât și pentru cele al statelor naționale, dilema lui Shakespeare: a fi sau, a nu fi!

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentARS MORALIA
Articolul următor
Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

2 COMENTARII

  1. SPRE LUARE LA CUNOSTINTA si mai ales fara barbi, d.le Friedman: In Vişeu de Sus s-au editat ziare în limba maghiară încă de la finele secolului XIX: „Visó és Vidéke” (săptămânal economic, social şi literar, redactat de Cseh Nándor între anii 1896-1914) urmat de „Visói Hírlap” (săptămânal maghiar,1900-1910), „Éjféli Újság” (1903), „Felsővisó” (1906-1911), „Felsővisói Hétfői Hírlap” (1911) la care se adaugă anuarele şcolare „A Felső-visói m. kir. állami elemi népiskola értesitője az … tanévről” (1898-1901) şi „A Felsővisói m. kir. áll. polgári fiú-iskola értesitője az … tanévről” (1909-1915). În perioada interbelică acolo au apărut periodicele „Maramureşul” (1923-1926), „Curierul Maramureşean” (1925), „Slova” (1935-1939) şi Căminul Maramureşean” (mutat apoi la Sighet), iar după 1989, publicaţiile „Astra Vişeuană”, „Ecou Nordic”, „Comunicator”, revista de satiră şi umor „Colac peste Pupăză” şi periodicul şcolar „Zimbrul”.

    • Multumesc dle. Echim VANCEA. Cu excepția periodicului scolar ”Zimbrul” care a aparut pe vremea cand eram elev de liceu, nu stiu daca aparitia lui a depasit 2 trimestre scolare, nu stiu sa fi aparut (editat, nu distribuit!) in afara de ”Comunicator” un alt ziar romanesc! Fărăr bărbi, domnule! ”Revista de satira” este o colectie de parodii…

Lasă un răspuns la Mircea Serban Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here