Ioana Ileana ȘTEȚCO a călătorit și prin viața mea aidoma unui zbor frânt; în căutarea unei aripi care să-i înalțe până la cer și trup -ce pasăre măiastră trupul ei, și cuvânt către fiul, sau fiica, pe care i-a dorit cum numai mama și-i poate dori, dar nu i-a putut avea; numai bunul Dumnezeu știe de ce a fost rânduită astfel dorința acestei FEMEI!
Ea n-a urât pe nimeni dintre semeni, dar milă-i stârneau masculii ce-i tot dădeau târcoale cerșindu-i iubirea și Ioana le dăruia acestora fiorul din trup de cuvinte, așezate cum puține femei găsești a ști că pot, în vorbirea și scrisul românesc.
Ioana Ileana Ștețco este o mare poetă a Maramureșului, și oricine dorește s-o audă, -acum după trecerea ei dincolo de apele Styx-ului, o poate găsi în cartea literaturii române.
Nu o plângeți!
Citiți-i poezia și fie-vă milă de voi, că ați petrecut prea puțin timp lângă inima ei fierbinte cum magma stătută a Toroioagei din vecinătatea copilăriei sale!
Îți mulțumesc, Ioana că ai rămas în inima mea, nu numai ca cel mai frumos nume românesc de fată, cât ramură de flori de sânziene pentru creștetul singurătății care ne-a logodit, iată până ce moartea ne despărți!
Voi veni curând și eu de dor de poveștile de la crăpatul zorilor pe care, atât de suav le spuneai la lecția ta de frumusețe!
Mircea ȘERBAN
Vișeu de sus, 25 iulie 2022
