Scrisoare deschisă -lui Liviu Dragnea

    0
    779

    Pe mine nu mă rupeţi voi!

    M-am născut în urmă cu fifty nine de ani, la Sighetu Marmaţiei, oraş în care la acea vreme locuia o societate cosmopolită cu evrei, maghiari, români, ucrainieni, turci, egali în demnitate şi drepturi deşi, unii mai bogaţi alţii mai săraci dar, cu toţii înzestraţi cu raţiune şi conştiinţă care, se comportau unii faţă de ceilalţi în spiritul fraternităţii.
    Mama, fructul dragostei dintre un român maghiarizat din Apşa Maramureşului istoric şi o unguroaică din Slovacia lui Benes –cel care şi-a alungat concetăţenii în afara frontierelor doar pentru faptul că visau în altă limbă decît slovaca, mama m-a învăţat să îmi iubesc patria, semenii şi pe Dumnezeu.
    Şcoala m-a învăţat să cum să înţeleg rostul multor îngrădiri, spiritul şi litera legilor care se aşează şi apoi, se ridică pentru a deprinde astfel, respectul faţă de fraţi, părinţi şi străini dar, mai ales respectul faţă de ţară.
    Mama şi şcoala mi-au fost aproape –şi, slavă Domnului, îmi mai sunt şi acum când patria îmi este înstrăinată de cei pe care european, alături de toţi cei care am fost la urne i-am votat, dăruindu-le o parte din voinţa şi suveranitatea mea, a noastră –cea colectivă, într-un exerciţiu nu numai electoral cât mai ales common al „drepturilor omului”!
    La investirea cabinetului Ponta miniştri s-au obligat să respecte acest jurământ de credință față de țară și popor:

    „Jur credință patriei mele România.
    Jur să admire Constituția și legile țării.
    Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.
    Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.
    Așa să mă ajute Dumnezeu!”

    Acesta este un text dar, spiritul său are patrie în conştiinţa celor care l-au rostit şi pe urmă l-au semnat de aceea, dacă aceşti miniştri fac dovada –prin fapte, mai ales, că nu au conştiinţa în casa trupului, textul de mai sus este, moralmente, nul!
    Sunt evidente deşi, încă nu suficient de popularizate interesele unor companii străine, care au atentat la suveranitatea şi integritatea teritorială a patriei mele, cu concursul unor persoane din cabinetul Ponta, în numele cărora vice prim-ministrul Liviu Dragnea şi-a permis să-i ameninţe pe aceia care în 04. 04. 2013 au demonstrat împotriva fracturării hidraulice a subsolului şi au spus că ROMÂNII NU DORESC EXPLOATAREA GAZELOR DE ŞIST, de aceea, prin această scrisoare deschisă intitulată “Pe mine nu mă rupeţi voi!” îi cer lui Liviu Dragnea să-şi facă public “mea culpa” şi să răspundă la întrebarea: îşi mai menţine jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor?
    Dacă va ignora acest apel public voi cere Parchetului general să se autosesizeze şi să demareze cercetarea penală împotriva celor în numele cărora Liviu Dragnea şi-a încălcat nu doar jurământul dar, a ignorant şi unele prevederi ale Constituţiei care obligă pe toţi cei care au calitatea de cetăţean al României

    Vişeuropean de Sus, 10 aprilie 2013

    Mircea ŞERBAN,
    jurnalist

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentJUSTIŢIA, o patologie care ucide – introducere
    Articolul următorby means ofţa noastră, ce-aţi făminimize cu ea?
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. Am pornit, în anul 2022, un post de radio ”CERTITUDINEA”, pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire” iar, în acest an -2024, ”Redio LOCO ROMANIA”, pe net radioloco.ro. Sunt membru DEMISIONAR al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ. Potrivit normelor legii fundamentale am datoria si obligația de a apăra România de aceea, nici gura nu-mi mai tace, iar când scriu eu nu fluier...