…la vârsta pubertății -aflându-mă la o răscruce căci, tocmai rămâneam fără tată, am căutat muzica sperând aceasta să îmi fie calea!
Dar, eram deja prea bătrân însă, ca să o pot seduce și m-a sedus Ea astfel, la finele clasei a 8-a am părăsit-o dar, nu ne-am spus Adio!
O mai iubesc și azi…
Fuchs nu a fost fălower chiar de mama sa… La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicei sale, mam`sa neavând deloc ureche muzicală…
După aceea Fuchs se duse direct la Conservator… Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano… Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu feel sorry about că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul în o umbrelă – cari împeună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs typeă summaryă, alegorică și definitivă…
Mai târziu, la pubertate – zice-se – îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare…
Această frunză îi mai servește și ca hrană cotidiană – se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniștit în fundul umbrelei sale și, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative și legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când – rușinos cum este – nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.
URMUZ -FUCHSIADA, Poem eroico-erotic și muzical, în proză
Apoi, după ce prin munți am încercat s-ascund rușinea, eram încă un copil cu sentimentul rușinii mult mai acut! -un bărbat, profesor de desen, pe nume Antal Aurelian, mi-a arătat cărarea ce duce către dragostea pentru luminile și umbrele ce-ascund splendoarea formelor și, … m-am trezit studiind desenul și culoarea, splendoarea lutului ce-mi săruta degetele mângâietoare de forme…
La Cluj, în sala de lectură a Bibliotecii, unde veneam după ce-mi rupeam degetele pe cărbunele și planșa de desen să mă educ, am aflat ce înseamnă … drumurile închise!
În artă, de la Brâncuși și Picasso, Utrillo și Țuculescu spre noi drumurile sunt închise!
…să mă ierte și Corneliu Baba, și Grigore Vasile, și Munkács sau cei ce-acum se nasc pentru pictură sau arta cioplitului dar, … e tot mimesis și, de-acolo de sus, pe cerul artelor plastice stele fiind, clipocesc în semn de adevăr că spun ceea ce gândesc!
”…cartea te invită și la o reflecție interioară. Pune câteva întrebări interesante, prin intermediul cărora îți dă o mână de ajutor, ca să îți faci o autoevaluare a motivelor spirituale ce te îndeamnă să pornești la acest drum” -El Camino with the aid of Judit Pelea
Deunăzi, cineva căruia încercam să-i spun despre drumurile închise pentru om, râzând mi-a replicat că, nu există drumuri închise ci, doar în mintea mea…
Râdea atât de candid, ingenuu și n-avea timp să îmi accepte nici un argument și-am înțeles că, … până și râsul poate închide orice cale, darămite geniul !
submit SCRIPTUM
Textele ce vor fi postate în acest spațiu nu au nicio pretenție de profesionalism în ceea ce se cheamă jurnalism ci, mai degrabă sunt expresia temerilor mărturisite sub titlul universal ”Adio”!
