Când Vaclav Havel a afirmat ”căderea comunismului ne-a luat pe nepregătite”, lumea –și eu însumi, a ridicat din umeri, mirată și cu siguranță nepregătită pentru o realitate atât de nudă dar, plina de expresivitate și frumuseți ascunse.
Fără nici o excepție, noii lideri ai popoarelor -apăruți după ce acestea au renunțat la doctrina și administrația comunistă, obosite de jugul unei politici securistoid-dictatoriale -și asta în România a fost mai vizibil decât în oricare parte geografică a Europei ”roșii”, fiecare în patria sa, s-au grăbit să proclame statul de drept.
A fost pregătită societatea românească să treacă de la dictatura securist-inchizitorială a lui Ceaușescu la dictatura legii? Nu!
( Majoritatea parchetelor a rămas înțesată de procurori care au servit cu abnegație ”societatea socialistă multilateral dezvoltată” iar, tinerilor care ar fi dorit să acceadă pe locurile fostelor procuraturi –doar rebotezate așadar, accesul le este –încă, oprit!
În loc să monitorizeze și să afle adevărul și pe făptași, persoanele din magistratură s-au străduit să fabrice hârtii care să-i exonereze pe cei care încă din decembrie 1989 au început să fure statul.
Este notoriu furtul de medicamente din holul TVR din noaptea de 22-23 decembrie 1989!
La televizor, în loc să fie prezent oricare din reprezentanții Curților de Casație și Justiție –prin șefii parchetelor afiliate, ”pe sticlă” doar politruci agramați și jurnaliști obedienți mai marilor zilei!
A fost pregătită școala românească să treacă de la dictonul leninist ”învățați, învățați, învățați”, la maieutica și tehnicile de învățare dar, mai ales la dezbaterea, chiar polemică, elev-profesor, individ-societate, pornind de la principiul teză-sinteză-antiteză, când verbul libertate devine premiza majoră, termenul major al deducției? Nu!
Sistemul a rămas ”înghețat”, inspectoratele școlare s-au politizat mai abitir, sindicatele apărute ”instantaneu” cu enunțul economiei de piață și libertăților conferite universităților prin sintagma autonomie universitară au manifestat interese politice și salariale prin care erau ascunse sub preș problemele de fond ale învățământului românesc care, a devenit competitiv în ce privește emisia de diplome prin care se licenția …agramatismul cras al celor care deja conduceau destinele țării!)
După 23 de ani de libertate –declarată!, continuă statul în genunchi, mormăitul rugăciunilor și un canon scris de apostolii capitalismului de sorginte neoliberală, iar cu ferestrele și ușile conștiinței lor închise cu lacătul obscurantismului românii ignoră nu numai dreptul lor la suveranitate dar, renunță la propria lor identitate!
( Am fost, de curând, într-o localitate aflată în centrul geografic al României. La intrare are inscripționată în limbile română, germană și maghiară numele dar, localitatea este locuită în proporție aproape egală de români și… țigani. Denumirea în limba lor maternă lipsea de pe panou! O singură familie de unguri și vreo 5 de sași în toata acea comună! )
La Vișeu de Sus lumea a scăpat de electricianul cocoțat în fotoliul de primar și speranțele localnicilor au validat nu numai pe Vasile Coman ”Vărzaru” dar, chiar ideea de a aduce o persoană din sfera privată în administrația locală!
Autosuspendat din partid căci, Vasile Coman ”Vărzaru” era în cunoștință de cauză în ce privește insolvența alianței ”bolșevic-liberale” –USL, persoana celui mai bogat om de afaceri din oraș, probabil, în Top 10 pe județ, a fost o…pernă de aer pe care mașinăria rula!
( Și la Vișeu de Sus ca și la București sau în celelalte localități din țară lumea s-a dumirit destul de repede că, … perna de aer a USL se fâsâie! Voi scrie, după vacanța magistraților un text critic la adresa lui Vasile Coman ”Vărzaru”, acest răstimp fiind un bonus din partea presei locale în urma mesajului din articolul ”Pe cont propriu”.)
Dacă în administrația băsesciană sloganul era ”cine nu e cu noi, nu ne interesează dacă crapă!” acum, la modă este ideea de ”coabitare” adică, forma comparativ favorabilă relației ilegitime, concubinajului dar, fiecare i-o trage celuilalt asta ca să se știe cine e bossul!
Dacă România ar fi cu adevărat un stat de drept atunci, fiecare ar trebui să trăim onest, să nu vătămăm pe celălalt și să dăm fiecăruia ce i se cuvine.
Adică, … „Juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere“
PS.
Azi se împlinesc 35 de ani de la disidența lui Ioan Mihai PACEPA. Canalul B1TV a dedicat spațiu de emisie evenimentului, comemorării acestuia. Poate, cine știe, ar trebui -fiecare din noi, să fim mult mai atenți la ambalajul unor informații căci, dacă nici după 23 de ani încă nu am deprins dragostea pentru adevăr și libertate, Dumnezeu își va întoarce fața de la noi, românii!
Vișeu de Sus, 28. iulie 2013 seara
