Doamna Mariana POPOVICI este licenţiată în tehnologia construcţiilor de maşini şi a lucrat în cadrul Institutului de Cercetări Nucleare din Bucureşti…
Am fost vecin cu acest institut şi ani de zile mi-am „hrănit” simpatia faţă de oamenii de acolo care, realizau ceva aproape unic în lume, dar cu mijloace materiale mult mai modeste decât în America, de pildă…
Pe Mariana Popovici am reuşit să o cunosc abea după zeci de ani de la plecarea mea din Bucureşti… pe facebook!
Doamna Mariana Popovici îşi sărbătoreşte, azi, ziua de naştere.
Este una din zecile de mii de mame ce îşi cresc copiii cu deficienţe de sănătate la periferia statului român, părăsite de soţi, de autoritatea mamei şi a copilului cu toate că, iată, Mariana Popovici este proba, au servit societatea şi statul prin înalta lor calificare profesională şi prin atitudinea ireproşabilă faţă de muncă!
Creşte singură, dată afară din servici, cu doar câteva sute de lei, o câtime din viitorimea acestei patrii!
(„Kiki” fetita ei de numai câţiva anişori este bolnavă şi necesită asistenţă continuă de aceea, mămica ei şi-a pierdut serviciul adică, sursa de existenţă iar, edilii şi-au pierdut raţiunea pentru care există!
În România, acestor copii, părinţilor (mamelor!) ce întâmpină asemenea dificultăţi statul nu le dă nici o importanţă specifică de aceea, soarta lor este pecetluită şi se află exclusiv la mila Domnului, dar, mărturia doamnei Mariana Popovici este grăitoare, abandonul statului le întăreşte forţele cu care luptă pentru viaţa lor şi a copiilor atât de încercaţi; …”trebuie să reînvăţăm ce înseamna simplitatea, să ne bucurăm de ce avem, să facem tot ce ţine de noi, să nu disperăm.
V-am spus că eu sunt norocoasă pentru că atunci când eram în nevoie Dumnezeu mi-a trimis în cale oameni care mi-au întins o mână de ajutor.
Ajutorul nu trebuie să fie neapărat material, de multe ori este mai preţios cel moral, cel care se face cu sufletul, deschizând alte căi. Pentru că omul trebuie să vadă că are resurse, nu trebuie sa se dea batut.
Poate va răbda un timp dar, sufletul îi va fi mai bun şi frumos.
Eu asta am reusit, nu mă mai simt singura în lumea asta, ştiu că pot sa primesc o vorbă bună, un sfat, o încurajare şi să merg cu fruntea sus.”)
Domnilor parlamentari de Argeş şi de aiurea, nu vă este jenă de îmbuibarea voastră când atâtea mame abea mai răsuflă sub povara greutăţilor?
Mie îmi este ruşine că sunt contemporanul vostru, dar plin de bucurie alături de oameni ce vibrează atât de înalt precum doamna Mariana Popovici şi-i mulţumesc lui Dumnezeu căci, mă ajută să împart şi eu micile mele bucurii !
https://www.youtube.com/watch?v=igSyFewJAHU
LA MULTI ANI, DOAMANA MARIANA POPOVICI!
PS.
Ministerul muncii ar trebui să regândească întreaga strategie tematică a celor cu handicap şi să includă şi părinţii copiilor cu handicap care, iată, îşi pierd locurile de muncă ca urmare creşterii -fără asistenţă exterioară, propriilor copii!
Dacă nu se autosesizează legislativul, măcar guvernul să o facă!
