Am devenit o ţintă!
România, populaţia, eu însumi…
Am ajuns la această concluzie nu doar în urma ştirilor din presa tabloidă cât mai ales în urma unor întâmplări pe care toată lumea le vede (şoferii, mai ales!), dar nu există reacţii din partea prefecţilor, preşedinţilor curţilor de apel, adică din partea autorităţilor statului român, a cărei constituţionalitate este violată la vedere !
Dacă moartea –mai mult decât suspectă, a unui copil de abea 3 ani –David Dologa, din Săcel, nici după aproape doi ani de la tragicul eveniment nu generează atitudine din partea autorităţilor statului român, atunci eşti îndreptăţit să studiezi nu numai măsura teoretică, dar mai ales consistenţa confortului social de care beneficiezi, adică să cercetezi în ce mod te afectează şi trăieşti ca cetăţean eşecul autorităţii statului român, căruia tu îi aparţii!
Oricâtă indulgenţă să poţi avea, aici, acum, în această cercetare faţă de oamenii de stat (avem în România, oare?), sau faţă de statul român, suveran şi independent, şi nu ai cum a nu pune verdict de insolvenţă la adresa lor!
A devenit un loc comun constatarea abuzurilor faţă de stat şi faţă de cetăţenii statului roman, indiferent de domiciliul lor, cât şi aceea, că în România justiţia macină încet, şi uneori, deloc, că toţi procurorii generali ai României –în frunte cu cea mai lăudată de americani, acum şef al DNA, sunt vinovaţi de abuz în serviciu şi nici unul nu a fost tradus în justiţie, sau demis cu toate că, împotriva Laurei Codruţa Kövesi eu însumi am depus o plângere, dar fără rezultat…
“Corb la corb nu-şi scoate ochii”!
În cei 26 de ani de la lovitura de stat România şi-a năruit economia încât a devenit o colonie, iar cetăţenii ei migranţi!
Semnul că suntem deja colonie e pus cu atât tupeu încât e încălcată până şi constituţionalitatea principiului de suveranitate şi indepenedenţă pe care şi tăbliţele indicatoare de intrare într-o localitate îl incumbă, îl impun prin aceea că ele reprezintă codul rutier şi statul roman !
Oraşe precum Sibiu, Timişoara, Cluj dar până mai ieri şi Vişeu de Sus, au semnul masonic al Clubului Rotary pe aceste tăbliţe iar prefecţii şi preşedinţii curţilor de apel –aidoma simbolului justiţiei, sunt legaţi la ochii căci, nu văd abuzul!
De aceea, eu doresc să pun în alertă necesitatea de reacţie ca semn de sănătate civică individuală şi colectivă atunci când, în jurul tău se petrec evenimente, chiar dacă imediat ele nu te afectează (temporizarea este perfidă!), pentru ca trezirea să nu fie târzie la o realitate ce poate deveni fatală!
Mă bucură faptul că la Vişeu de Sus, în urma reacţiei mele, pe tăbliţele indicatoare de la intrarea în localitate a rămas doar semnul mocăniţei, brandul cel mai popular al vişeuanilor, chiar dacă şi acesta este un abuz!
