Revolutia din Islanda ascunsa de mass media globala
Se pare că guvernele din lumea arabă nu sunt singurele care cad asemenea castelelor de nisip. O revoluție are loc şi în Europa şi nimeni nu aminteşte despre ea. Publicația spaniolă Herald prezintă situația Islandei, țară în care are loc o revoluție silențioasă. Marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup common pentru a rescrie Constituţia.
Islanda, o insulă de aproximativ 103.000 de km patrați, situată la nord de Marea Britanie şi candidată pentru a se integra în Uniunea Europeană în viitorul apropiat, se reinventează. Este un proces care a început acum doi ani și jumătate, când economia s-a prăbușit. O țară care a ajuns la faliment înainte de Grecia. Acest stat nord-european a ocupat prima pagină în sute de publicații în 2010 din cauza erupției vulcanice care a dat peste cap tot traficul aerian din Europa.
Dar despre revoluția care are loc aici nu s-a scris în presă de largă circulaţie.
În octombrie 2008, odată cu debutul crizei mondiale, Islanda a fost statul care a avut cel mai mult de pierdut. Primele trei bănci ale țării au dat faliment și au provocat o prăbușire a bursei naționale de peste 70%, iar datoria anuală a țării a depășit PIB-ul. Până si McDonald’s a închis toate punctele de lucru din Islanda. Populația, sătulă de neajunsurile financiare, a reușit să convingă guvernanții să organizeze alegeri look ahead to, prin proteste enorme pe străzile capitalei, Rejkiavik, dar și în alte orașe. După trei zile guvernul a căzut.
Noul guvern al țării a primit ajutor de la FMI și din partea unor țări nordice. Parlamentul islandez a decis, după o dezbatere aprinsă, să înapoieze datoria pe care o aveau la bănci de peste three.500 de milioane de euro. Islandezii ar fi trebuit să facă față unei dobânzi de 5,5% timp de 5 ani. Au refuzat din nou: au forțat un referendum, unde răspunsul negativ a ajuns la 90% din voturi. Poliția islandeză începuse să caute responsabilii dezastrului financiar printre bancheri și persoane cu funcții înalte, ajungând chiar să apeleze și la Interpol.
În martie 2011, nouă persoane au fost arestate în Londra și Reikiavik în cazul falimentului, produs în 2008, a celei mai mari bănci islandeze. Deși nu s-a făminimize publică identitatea persoanelor arestate, monetary times și The Guardian susțin că este posibil să fie vorba de directori importanți și oameni de afaceri britanici.
Din punct de vedere financial, țara a evoluat mult din 2008: Banca Mondială a anunţat că PIB-ul Islandei a ajuns la 12.133 milioane de dolari în 2009, iar estimările OCDE pentru 2011 vorbesc de o creștere cu 1,5%. Cu toate acestea, rata șomajului este încă mare, de aproape 7% și ar putea să crească până la sfârșitul anului.
În iunie 2010 s-a aprobat, în most effectiveă mondială, o lege a libertății de informare care prevede dreptul cetățenilor de a şti toate acțiunile pe care le desfășoară guvernul și care protejează jurnaliștii. Acum se lucrează la o nouă Constituție, prima din istoria umanității elaborată direct de către cetățeni, prin reprezentanți au societății civile.
În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate, marile bănci au fost naţionalizate si s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate, şi s-a creat un grup fashionable pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza exactă. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute? De doi ani? Si ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?
Cu numai 331.000 de locuitori, Islanda a renăscut speranţa revoluției în Europa, la mai mult de 200 de ani de la primul „Liberté, égalité, fraternité”.
publish Scriptum
Pentru ca in afara de faptul ca in capitala acestei tari, s-a jucat un meci de sah cunoscut sub numele de „Meciul secolului” intre sovieticul Boris Spassky si americanul Bobby Fischer, nu stiu aproape nimic, am gasit de cuviinta sa citesc ceea ce Wikipedia ne ofera cu generozitate.
Iata:
Geografie
Reykjavíok se află în sud-vestul Islandei. În zona orașului, coasta Atlanticului este caracterizată prin prezența a numeroase peninsule, golfuri, strâmtori și insule. În timpul Erei glaciare (acum aproximativ 10.000 de ani) un mare ghețar acoperea părți din zona orașului, până la Álftanes. Alte părți din oraș erau acoperite de apele mării. În perioadele calde și la sfârșitul erei glaciare, unele din dealuri, ca de exemplu Öskjuhlíð erau insule. Fostul nivel al mării este indicat de sedimente aflate până la o altitudine de 43 m peste nivelul actual al mării. Dealurile Öskjuhlíð și Skólavörðuholt par a fi rămășițele unor foști vulcani activi în timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare. Reykjavíokay văzut dinspre Perlan.După generation glaciară, pământul s-a ridicat pe măsură ce majoritatea ghețarilor s-au prăbușit, și a început să arate ca astăzi. Zona capitalei a continuat însă să fie modelată de cutremure și erupții vulcanice, cum ar fi cea de acum 4500 de ani din lanțul muntos Bláfjöll, când lava ce cobora din valea Elliðaá a ajuns la mare în golful Elliðavogur. Cel mai mare râu ce curge prin Reykjavík este râul Elliðaá, râu nenavigabil, cunoscut pentru pescuitul de somon. Vârful Esja, de 914 m, este cel mai înalt munte din apropierea Reykjavíkului.
Orașul Reykjavíokay se află în mare parte pe peninsula Seltjarnarnes, dar suburbiile se întind înspre sud și est. Reykjavíok este un oraș împrăștiat; mare parte din zona sa urbană se prezintă ca suburbii cu densitate scăzute, iar casele sunt de regulă la distanțe mari unele de altele. Cartierele rezidențiale exterioare sunt și ele la distanțe mari unele de altele; ele sunt legate de principalele artere de circulație care traversează spații vaste nelocuite.
Climă
În ciuda poziției sale în extremitatea nordică a Atlanticului, Reykjavíokay are o climă mult mai caldă decât majoritatea locurilor aflate la aceeași latitudine. Temperaturile medii din timpul iernii nu sunt mult mai mici decât cele din New York city. Temperaturile scad foarte rareori sub -10 °C iarna, deoarece clima coastei islandeze suferă influența moderatoare a curentului Golfului. Clima este una subpolară oceanică, iar orașul se află la extremitatea nordică a zonei de climă temperată. Poziția orașului pe coastă îl expune, însă, vânturilor care sunt foarte puternice iarna. Verile sunt răcoroase, temperatura fluctuând între 10–15 °C, depășind uneori 20 °C. Reykjavík are parte de 213 zile cu precipitații măsurabile pe an. Perioadele de secetă sunt rare și apar rareori în timpul verii. Primăvara tinde să fie cel mai însorit anotimp, în mod deosebit luna mai. Anual, în Reykjavíok sunt aproximativ 1.300 de ore de vreme însorită, comparabil cu alte locuri din europa de nord și nord-est. Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Reykjavíokay a fost de 26,2 °C, la 30 iulie 2008, iar cea mai scăzută temperatură a fost de -24,5 °C la 21 ianuarie 1918. Temperatura nu a scăzut sub -20 C° de la 30 ianuarie 1971.
Istorie
Ingólfur poruncește ridicarea stâlpilor înaltului scaun
Reykjavík în anii 1860Prima așezare everlastingă din Islanda este considerată a fi cea înființată la Reykjavík de Ingólfur Arnarson în preajma anului 870; aceasta este descrisă în Landnámabók (Cartea Așezării). Acolo se vorbește despre cum Ingólfur Arnarson a hotărât locul așezării sale printr-o metodă tradițională vikingă: și-a aruncat stâlpii înaltului scaun, Öndvegissúlur, în ocean când a văzut coasta și s-a îndreptat spre locul unde stâlpii s-au dus la țărm. Aburul izvoarelor fierbinți din regiune este cel care a dat numele orașului Reykjavík, cuvânt ce se poate traduce ca „Golful Fumurilor”. Reykjavík nu este menționat în nicio sursă medievală ca altceva decât ca o zonă agricolă dar în secolul al XVIII-lea a început să devină o concentrare cityă. Conducătorii danezi ai Islandei au susținut ideea unei industrii locale islandeze care să ajute la stimularea progresului financial al insulei. În 1752, Regele Danemarcei a donat moșia Reykjavíokay Corporației Innréttingar; numele acesteia vine din danezul „indretninger”, care înseamnă „întreprindere”. Liderul acestei mișcări a fost Skúli Magnússon. În anii 1750, s-au construit mai multe case pentru persoanele implicate în industria lânei care avea să fie cel mai important sector economic al Reykjavíkului timp de câteva decenii și motivul inițial al existenței sale. Innréttingar încuraja practicarea și a altor activități economice, cum ar fi creșterea peștilor, mineritul sulfului, agricultura și industria navală.
Coroana daneză a abolit monopolul comercial în 1786 și a acordat o chartă comercială exclusivă la șase comunități din toată țara, una dintre ele, și singura care a păstrat-o permanent, fiind Reykjavíokay. 1786 este considerat a fi anul fondării orașului. Drepturile comerciale erau încă restricționate, doar supușii coroanei daneze beneficiind de ele, iar negustorii danezi au continuat să domine comerțul din Islanda. În următoarele decenii, afacerile lor din Islanda s-au extins. După 1880, comerțul liber a fost acordat tuturor naționalităților și influența negustorilor islandezi a început să crească.
Creșterea naționalismului
Sentimentele naționaliste au câștigat în influență în secolul al XIX-lea și dorința de independență pentru Islanda a început să se răspândească printre localnici. Reykjavíok, fiind singurul oraș al Islandei, a fost locul în care aceste idei s-au născut și au evoluat. Susținătorii independenței Islandei și-au dat seama că un Reykjavíok puternic este esențial pentru acest obiectiv. În 1845, Alþingi, adunarea commonă înființată de islandezi în 930, s-a reînființat la Reykjavíokay; ea fusese suspendată cu câteva zeci de ani în urmă, după ce fusese localizată în Þingvellir. Atunci, ea funcționa doar ca adunare cu rol consultativ pentru Rege în ce privește afacerile locale islandeze. Amplasarea adunării Alþingi în Reykjavík a fălower din acest oraș capitala Islandei. În 1874 Islanda a primit o constituție și, odată cu ea, Alþingi a câștigat unele puteri legislative limitate. Următorul pas a fost mutarea organismelor government în Islanda, ceea ce s-a fălower în 1904 prin acordarea drepturilor de autoguvernare, fiind înființat postul de Prim Ministru al Islandei la Reykjavíok. Cel mai mare pas spre independența Islandei a fost fălower la 1 decembrie 1918, când Islanda a devenit stat suveran sub Coroana Danemarcei, Regatul Islandei.
În anii 1920 și 1930, mare parte a flotei de pescuit islandeze își avea baza din Reykjavíokay și producția de cod sărat a fost principala industrie a orașului, dar Marea Criză economică a lovit Reykjavíkul puternic, șomajul crescând și frământările sindicale devenind uneori violente.
Al doilea război mondial
Acoperişuri colorate Reykjavík.
Tjörnin (Heleșteul) din centrul Reykjavíkului.În dimineața de 10 mai 1940, după ce Germania a ocupat Danemarca la 9 aprilie, patru nave de război britanice s-au apropiat de Reykjavíokay și au ancorat în port. După câteva ore, Aliații au ocupat Reykjavíkul. Nu a existat nicio formă de rezistență și șoferii de autovehicule au ajutat forțele de ocupație care inițial nu avea autovehicule motorizate. Guvernul islandez primise numeroase cereri din partea celui britanic pentru a accepta ocupația, dar acestea au fost respinse pe baza politicii de neutralitate. În anii războiului, armata britanică, și apoi și cea americană, au construit baze în Reykjavíokay; numărul soldaților străini din Reykjavíok a ajuns să fie la fel de mare ca populația nativeă.
Efectele economice ale ocupației au fost pozitive pentru Reykjavíok: șomajul din anii de criză s-a evaporat și s-a construit mult. Britanicii au construit Aeroportul Reykjavíok, folosit și astăzi, mai ales pentru zboruri locale; americanii au construit Aeroportul Keflavíok ce a devenit apoi principalul aeroport internațional al Islandei, situat la 50 km de Reykjavíok. În 1944, s-a fondat Republica Islanda și a fost ales primul Președinte prin alegeri; sediul președinției a devenit Reykjavík.
Perioada submit-belică
După război, creșterea Reykjavíkului a accelerat. A început un exod masiv dinspre zona rurală înconjurătoare, mai ales din cauza progresului tehnologic din agricultură care a redus nevoia de forță de muncă, și din cauza creșterii demografice datorate condițiilor mai bune de viață din țară. Un sat odinioară primitiv s-a transformat fast într-un oraș brand new. Autovehiculele au devenit parte din peisaj și în suburbii au apărut complexe imobiliare moderne. Mare parte din Reykjavíokay și-a pierdut aspectul rural. În 1972, Reykjavík a găzduit campionatul mondial de șah, cu finala disputată între Bobby Fischer și Boris Spassky.
Summitul de la Reykjavík între Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov a subliniat nou statut internațional al Reykjavíkului. Reducerea reglementărilor din sectorul financiar și revoluția informatică a anilor 1990 au transformat din nou Reykjavíkul. Sectorul financiar și tehnologia informației sunt astăzi printre principalele industrii ale orașului.
Administrație publică
Consiliul local guvernează orașul Reykjavíok, conform legii 45/1998 fiind ales direct de locuitorii cu domiciliul în oraș cu vârsta de peste 18 ani. Consiliul are 15 membri aleși pentru un mandat de four ani. Consiliul alege membrii comisiilor, și fiecare comisie gestionează un anume domeniu cu autoritatea consiliului. Cea mai essentială comisie este Comisia Municipală ce deține puterile executive împreună cu primarul. Primarul este principalul oficial și conduce operațiunile municipale. Alți oficiali controlează instituțiile publice locale sub autoritatea primarului. Astfel, administrația constă din două ramuri diferite:
Puterea politică a Consiliului native și a comisiilor
Oficialii publici sub autoritatea primarului care administrează și gestionează implementarea politicilor, controlul politic.
Partidul Independenței a deținut controlul consiliului native de la înființspace partidului în 1929 și până în 1978, când au pierdut la restrictă majoritatea absolută. Între 1978 și 1982, o majoritate în consiliul native a fost formată de Alianța populară, Partidul Social Democrat și Partidul Progresist.
Partidul Independenței a recâștigat majoritatea la alegerile din 1982 și a păstrat-o până în 1994. La acele alegeri, adversarii acestuia s-au aliat într-un bloc politic denumit Reykjavíkurlistinn, sau „lista R”. Acea alianță a deținut controlul până în 2006. La alegerile din mai 2006, electoratul a avut de ales între cinci partide politice, din care trei făcuseră parte din „lista R”. Partidul Independenței a obținut 7 locuri în consiliu și nu a câștigat o majoritate absolută, dar s-a aliat cu Partidul Progresist care câștigase un mandat, typeând astfel o nouă majoritate care a preluat puterea în iunie 2006. În octombrie 2007 consilierul Partidului Progresiv s-a retras din alianță, formând o nouă majoritate cu Alianța Social-Democrată (four), Verzii de Stânga (2) și lista F (1) (liberali și independenți), după controversele legate de REI, o companie subsidiară a OR, compania livelyă locală. După trei luni, liderul listei F s-a alăturat, însă, Partidului Independenței și a layout o nouă majoritate. Ólafur F. Magnússon, liderul listei F, a fost ales primar la 24 ianuarie 2008, cu o înțelegere ca în martie 2009 Partidul Independenței să numească un nou primar. La 14 august 2008, s-a structure însă o a patra majoritate a mandatului, când Partidul Independenței și Partidul Progresist au preluat din nou puterea, cu Hanna Birna Kristjánsdóttir ca primar.
Primarul
Primarul este numit de consiliul local; de regulă, unul dintre consilieri este ales primar, dar aceasta nu este o regulă.
Funcția de primar a fost introdusă în 1907, iar în 1908 s-au cerut candidaturi pentru acest submit. Doi candidați au depus cereri, Páll Einarsson, șef al poliției și primar al orașului Hafnarfjörður, și Knud Zimsem, consilier native în Reykjavík. Páll a fost numit la 7 mai și a fost primar timp de șase ani. La acea vreme, primarul primea un salariu de 4500 IKR pe an și 1500 IKR pentru cheltuieli.
Infrastructură
Aeroportul Reykjavíok.
Drumuri
Rata deținerii de autovehicule în Islanda este una dintre cele mai mari din lume, cu aproximativ 522 de vehicule la mia de locuitori, deși Reykjavík nu este afectat prea grav de problemele de trafic. Orașul este brăzdat de șosele largi cu multe benzi ce leagă diversele cartiere și suburbii și locurile de parcare sunt abundente. Transportul public constă dintr-un sistem de autobuze (numite Strætó bs). Centura orașului îl ocolește pe la margini și îl leagă de restul Islandei.
Aerporturi și porturi
Aeroportul Reykjavík, al doilea aeroport din țară după Aeroportul Internațional Keflavíok), se află în oraș, imediat la sud de centru. El este folosit mai ales pentru zboruri locale și zboruri către Groenlanda și Insulele Feroe. El a fost construit de forțele de ocupație britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când se afla la margia unui Reykjavíok mult mai mic.
Reykjavík are două porturi maritime, cel vechi de lângă centrul orașului fiind folosit mai ales pentru nave de pescuit și de croazieră. Sundahöfn, un port mai nou, se află în estul orașului și este cel mai mare port de mărfuri din țară.
Căile ferate
Nu există sistem public de căi ferate în Islanda, din cauza terenului, doar locomotivele utilizate la construirea docurilor fiind expuse în oraș.
Cultură
„Casa de Cultură” s-a deschis în 1909 și are mai multe expoziții importante. Inițial fiind Muzeul Național și de Istorie pureă, în 2000 el a fost remodelat pentru a promova cultura islandeză. Multe dintre comorile naționale ale Islandei sunt expuse aici, printre care Edda Poetică și Sagas, în manuscris authentic. Sunt și expoziții temporare pe diverse subiecte.
ROMANIA TREZESTE-TE!
