treceam așa fără de gânduri
pe lângă ograda lui dumnezeu
generation acasă că l-am auzit trebăluind
m-am ridicat în varful degetelor
si l-am intrebat așa cu nasul peste gard
ce faci doamne
iaca și eu încerc un autoportret
pot să văd și ecu l-am mai întrebat
hai poarta e deschisă
și-am intrat
dumnezeu lucra de zor la o piatră
era plin de praf pe șorțul lui albastru
mi-a întins mâna în care ținea ciocanul
l-am strâns de deasupra încheieturii
da tu ce mai faci zise el
treceam pe aici și te-am auzit
și în vreme ce vorbeam mă uitam la lucrarea lui
dumnezeu ma cioplea pe mine
dar ăsta sunt european doamne strig european speriat
serios nici nu mi-am knowledge seama zise el zâmbind
hai șezi și mai spune-mi de tine
am stat de vorbă pâna la asfințit
mi-a spus despre el o căruță de taine
da nu vă zic niciuna
întrebați-l singuri
nu-i faceți cadouri că nu primește
cel mai mult îi place sa fiți desculți
si cu mâinile goale
Mircea LĂCĂTUȘ
Mircea LĂCĂTUȘ este sculptor. În piatră… acolo unde fiecare avem un chip și, materia se lasă ascunsă până ce într-o zi o găsești… măsurabilă, palpabilă, uneori mâncabilă, în majoritatea timpului mobilă!
Cei care doresc să-i vadă opera, sau să schimbe o vorba, mai știu eu ce poate schimba românul, îl găsiți pe fb, locul de unde am cules poezia aceasta, semnată de el…
Am uitat să precizez dar, iaca, o fac: Mircea Lăcătuș scrie poezie și o face nu numai cu ability ci, …cu tâlc! …adică, îndumnezeit.
