De câțiva ani, de când am revenit din exilul impus de ”revoluție” mă tot minunez de prostiile din mediile de informare românești care, aidoma societății din care provine –ca putere, și pe care caută să o manipuleze –presupuneam până deunăzi, pozitiv, … ele abundă! Pe vremea lui ”nea Nicu” –când lumea citea mai ales ”Sportul popular”, un periodic rebranduit apoi, în ”Sportul”, majoritatea ziarelor care apăreau erau pline de … minciuni!
În mintea mea de elev, mai apoi de tânăr în așteptarea schimbării regimului de dictatură –pe care tot media dar, cea occidentală o insinua, toate aveau o (aceeași) imagine suprarealistă, a unei …vaci în chiloți de tablă!
O formulă inventată de copiii care ne jucam în Sighetul Marmației de după război, pentru lucrurile mincinoase, ieșite din comun, aiurea, tâmpite…
De ”perenitatea” acestei metafore s-a îngrijit chiar Nicolae Ceaușescu, …eternul ”reales”!
Apropos, analiști, oameni buni, nu vi se pare ciudat, discriminatoriu, anormal aidoma unei vaci în chiloți de tablă, ca președintele de republică să fie obligat constituțional, consecință a unui scrutin similar alegerii primarilor, la doar două mandate dar, edilii orașelor la câte vor mușchii de partid?!
Recent, la auzul unei știri de presă am tresărit căci, aproape instantaneu și-a făcut apariția, cu o sclipire specifică unei picturi de Jérôme Bosch și un onirism chagallian, vaca în chiloți de tablă din tinerețea mea ! Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov ar trebui promovați (și) în panteonul politichiei românești întrucât curentul ai căror ”părinți” sunt –onirismul, părăsind literatura română contemporană pe care doar Cărtărescu se ambiționează a-l încă, promova iată, a primit aviz favorabil și, prin Crin Antonescu, Traian Băsescu, Klauss Johannis, Virgil Tănase, onirismul a devenit noul curent al doctrinei originalei democrații dâmbovițene!
”Fenomenul Johannis-primar este unul cu totul special, unic în România. Un om care, după 16 ani, nu renunţă uşor să plece de acolo de unde a făcut atâtea, nu e un om care construieşte de la o lună la alta, nu e un om venit să împuşte ocazii. Are timp Johannis să fie şi premier şi, dacă vine vicepremier acum, bag mâna în foc că preocuparea lui va fi să fie un foarte bun ministru şi vicepremier. Johannis este un om care atunci când a pornit într-un proiect, a plecat din el sau s-a retras când proiectul nu din cauza lui şi-a încetat existenţa”, a spus Antonescu.
(Eu mi-am permis a scrie corect numele eroului liberal pentru a inspira nu numai autorii noilor cărți de istorie a politicii post ceaușiste cât mai ales a nu știrbi din valoarea –nulă, pentru populație a acestei metafore: vaca în chiloți de tablă!)
Trebuie să recunosc faptul că Johannis Klauss încurcă extraordinar interesele de partid ale PSD și tulbură apa potabilă a USL căci, probabil, el va număra viitoarele buletine de vot ale scrutinelor la care fi-vom invitați!
Afirm însă, faptul că el, Klauss Johannis este o creație a presei românești căci, nu se deosebește –politic, cu nimic de ceilalți ”primari de succes” din România ultimilor ani. Sondați opiniile celor din Bacău, Piatra Neamț, Timișoara sau Iași, Brașov sau Constanța, răsfoiți ziarele locale și o să aflați că fiecare primar din aceste localități a fost, cândva, de … mare succes!
De aceea, a spune că primăria orașului Sibiu este o instituție mai performantă decât a Constanța-ei, Timișoara-ei, Cluj-ului sau Iaș-ului este o minciună, o … ”eroare în fals”! Cu toate că freamătă în aceste orașe mari sau mai puțin mari ale României și multinaționale, și capital și know-how occidental, șomajul nu depășește –cu multe procente, în minus, media pe țară!
”Nihil sine mayor” nu este un slogan de partid, cât mai ales un ”password” pentru accesul la aplicația ce capitalizează bugetele locale –dacă primarul este în cărțile partidului la guvernare!
Cocoțații în vârful gardului politic –ce desparte România de mai bine de douăzeci de ani, în milioane de săraci și mulți miliardari, să nu care cumva să creadă că aici, la talpa țării, oamenii văd în fostul/încă primar al Sibiului altceva decât o metaforă a politicianismului exacerbat prin care eu, tu, el/ea, noi suntem ”împuscați” de fiecare dată de cei cărora le încredințăm dreptul a reprezenta suveranitatea, unicitatea, democrația românească!
Că, a-l numi pe Johannis ”de dreapta” nu este altceva decât o glumă proastă pentru etnicii germani din România dar, mai ales pentru memoria unui Corneliu Coposu, de pildă…
Luați, vă rog, ”vaca în chiloți de tablă” și pașteți-o …la București!
Mircea Șerban, Vișeu de Sus
PS. Sunt curios să aflu opinia germanilor din România, a sibienilor, dacă viața acestora a fost apreciată –nu politic ci, economic-social ca urmare faptului că Forumul Democrat German din România a născut ”copilul (politic) teribil” al noului liberalism românesc…
