Mă încearcă un sentiment straniu acum; crapă zorile unei zile despre care știu doar că este o marți…
Îmi aduc aminte de una din nenumăratele zile de marți ale ”iepocii de aur” când, invariabil, la alimentara de pe strada Hristo Botev se aduceau… ”adidași” –celebrele picioare de pui… de lumea ce stătea ore în șir la coadă și după ce în sfârși mașina apărea, ca din senin, o gloată de țigani care se așeza în față, fără ca cineva să posede curajul de a-i pofti la rând…
Cu toate că –în comparație cu ungurii bunăoară, eram păgubiți rău de tot căci, de pildă, ei puteau deține valută și o data la 3 ani aveau dreptul de a călători în occident noi, cel puțin asta era percepția mea, nu dădeam impresia unei națiuni frustrate cu toate că nu aveam habar de culoarea pașapoartelor și, nu tu dolari sau mărci vest-germane dar, chiar pentru un singur forint găsit asupra ta erai pasibil de pușcărie însă, cu toate acestea, Ceaușescu a insinuat și instaurat în majoritatea românilor un sentiment de mândrie patriotică.
A existat o câtime de lume care nu îl înghițea pe ”nea Nicu” cu toate că, tocmai acestuia ar fi trebuit sa-i mulțumească pentru prosperitatea ei dar, această minoritate a celor care negocia și reprezenta interesul firmelor din economia națională românească, care nu se putea atinge de sumele din ce în ce mai mari obținute cine știe pe ce căi, evident ilicite și-a mascat lipsa de afecțiune, aversiunea față de dictator prin temenele, slăvirea cu vorbe poleite dar lipsite de freamăt.
Aceștia erau adevărații frustrați ai României!
Erau bine îmbrăcați, erau bine hrăniți și … majoritatea aveau ”vidouri” conectate la televizoare color!
Pentru familiile lor birourile de turism organizau excursii în străinătate iar, la revenirea lor în țară vameșii își completau colecția de țigări, whisky sau blue jeansi cât și aceea de mândrie disprețuitoare căci, frustratul pe lângă faptul că e bine hrănit și îmbrăcat este și arogant!
În tot acest timp majoritatea îl ura pe Ceaușescu, pentru faptul că dictatorul i-a luat dreptul liberului arbitru și libertatea ce-i derivă dar, în ciuda greutăților zilei nu am întâlnit oameni frustrați; poate, doar nostalgia României Mari ce mai licărea în ochii unora le frustra de lacrimi plânsul…
Ca să fiu sincer, printre intelectuali totuși, s-au găsit mereu câțiva care s-au lipsit de talanții cu care Dumnezeu I-a dăruit și, prin toate cârciumile, se plângeau, duhnind, de lipsa libertății de creație!
După decembrie 89, lucrurile s-au schimbat radical.
Lipsurile în care trăiește majoritatea populației României i-au transformat pe oameni; ”omul nou” pe care Ceaușescu s-a străduit să îl ferească de tentațiile ”imperialismului capitalist” a devenit un mutant al democrației și economiei de piață liberă. Frustratul nu mai miroase plăcut ci, pute a alcool ieftin și mahoarcă, e străveziu ca urmare malnutriției, are un chip lombrozian și este sleit de orice speranță de viață.
E cadaveric dar, un material excelent pentru pavat drumul către Iad al României!
Senatorul Sorin Ilieșiu cere printr-o scrisoare adresată Delegției Permanente a PNL un loc eligibil pentru alegerile europarlamentare.
Bornele acestui drum către infern sunt minoritatea frustraților așa zișilor intelectuali -de ”lux”, precum Sorin Ilieșiu, Radu Stroe, Liviu Pop, Victor Ponta și cei din gașca lor…
