După Pacea de la Adrianopol -1829, care a stabilit pierderea influenței Turciei asupra Principatelor Române, dar și trecerea Țării Românești și Moldovei sub ”protectoratul” Rusiei, putem admite –istoric, dar și socialmente, startul unui lung proces de emancipare a românilor (individuala, colectivă și statală) pe care, mai ales marile puteri de la acea vreme, îl promovau în intenția de expansiune a intereselor lor economice în întreaga Europă a acelor vremuri.
Procesul capătă consistență după acordul de la București -16 aprilie 1877, prin care trupele rusești capătă permisiunea de a traversa teritoriile românești în drumul lor spre Balcani, în cadrul războiului ruso-turc, război la care aderă și Principatele Române, în urma căruia Turcia va recunoaște independența Moldovei și Țării Românești, dar Anglia, Prusia, Piemontul și Franța refuzând-o românilor, din motive pe care abea discursul din 7 octombrie 1879 din Senatul României al lui Vasile Alecsandri îl va face atât de clar: refuzul țăranului român de a-și vinde pământul evreilor!
Dacă în principate masoneria, care-i aduc la putere pe Alexandru Ioan Cuza și pe Principele Carol I, sunt ”protectorii” emancipării românilor, în Ardeal acest rol este jucat de Biserica Catolică și regii apostolici angevini.
Bardul de la Mircești –Vasile Alecsandri, și Mihai Eminescu –poetul național al românilor, sunt expresia ființei naționale și personajele cheie ce semalează și se opun, agresiunii împotriva Principatelor Române, iar după episoadele ”Alexandru Ioan Cuza și Principele Carol I” împotriva României!
–Relațiile între Regii Apostolici angevini și nobilimea română din Maramureș este tema unui colocviu organizat azi la Vișeu de Sus de către Fundația ”Ion și Livia Piso” la care va fi prezent ”vârful” Academiei Române (cea care n-a protestat deloc, față de implementarea în documentele oficiale ale statului român, pe căi ocultat politice de către un bastard bolșevic, a sintagmei ”rroma”!), Ionel-Valentin VLAD, Alexandru SURDU, Emil BURZO, Ioan Aurel POP, din partea cărora nu numai eu, dar toată suflarea ardeleană așteaptă un sprijin real pentru a demara un proces, la fel de anevoios și lung, precum cel al emancipării românilor de pe meleagurile locuite candva de agatârci și apoi, dacii liberi –protopărinții noștri, prin care raporturile româno-ungare și ungaro-ungare să ajungă la o concordie suficientă, dar și necesară în actualul context geo-strategic!
Politicienii din cele două țări au tulburat și aproape distrus ceea ce divinitatea a creat prin alipirea geografică –ulerioară, a urmașilor lui Decebal și Attila (într-o ordine inversă!), adică concordia ce a oferit forța de a supraviețui la răscrucea imperiilor, atât pentru români cât și pentru unguri, ambele nații fiind insulițe în mările unor puteri stăine tradițiilor noastre lingvistic-culturale!
Într-atât de otrăvită este azi concordia, încât singura soluție este aceea ca, proiectele de țară atât la București cât și la Budapesta, nu numai că trebuie girate instituțional, prin Academiile noastre, guvernele și parlamentele, dar și Justiția și Bisericile, și mai ale populațiile trebuie să nască acest gând, apoi să îl crească și să îl păstreze pentru zilele ce vor să vină pentru ființa umanității noastre!
Excepționalul tenor Ion PISO, fundația ”Ion și Livia Piso” plasează orașul Vișeu de Sus pe o axă culturală unică în istoria cultural-educațională a ultimilor 150 de ani și îmi doresc ca acest așezământ unic al nobilimii maramureșene să devină cât mai rapid posibil o Arcadia departe de zgomotul și ura politică contemporană, unde oameni de cultură din România și Ungaria –lideri de opinie, să se întălnească cu tineri din cele două țări pentru o educare aleasă a celor mai alese sentimente de iubire și devotament creștin și cultural!
