În România viața nu este deloc românească întrucât, cu fiecare clipă ce se leapădă se pierde ceva ce dă românitate vieții: mămăliga (pâinea), limba, credința în ortodoxie, tradițiile!
Populația ce încă mai trăiește pe aceste meleaguri nici nu mai gândește românește; puțini, cine opun rezistență și mențin în inima și mintea lor ocupația românească: a felului de a fi, a vorbirii curate, a iubirii de pământ și cerului de deasupra, a familiei!
Ceilalți?
Stâlcesc în bătaie de joc limba română!
Pleacă slugă în străinătate!
Se închină în bisericile occidentului!
Aruncă cât colo familia și-și lasă copiii și bătrânii pe drumuri!
Produc înjurături și bancuri, mărfuri ale ”spiritului” lor creator ca urmași ai lui Vlaicu, Coandă, Racoviță, Buican, etc.!
Cum e posibil să menții în presă, în spațiul public, în administrație, parlament, justiție, oameni ce vorbesc și scriu incorect în limba maternă?
Cum e posibil ca în vecini, la unguri, populația plecată ”afară” să se reîntoarcă, iar la noi exodul sa fie precum al migranților din țările arabe?
De ce nimeni nu dorește să scape Biserica de lepră?
Cine pune la punct ienicerii și spahii familiilor românești?
În aceste zile în Grecia potopul a ars până în temelii orice formă de viață, poate nici rădăcini nu au mai rămas în lutul ars al pământului!
Unii spun, că a fost o mână criminală alții, nu au nici măcar opinie, dar realizează cum groaza paralizează totul: viața, timpul, ce nu mai ”curg”!
În România viața merge mai departe, dar uneori, ploaia înneacă precum la greci focul, orice formă de viață!
Ce ar trebui să înțelegem și ce ar trebui să facem?
În primul rând, cine viețuiește pe aceste meleaguri ar trebui să facă diferența între a viețui și a trăi adică, să înțeleagă faptul, că în curând cozile de topor nu vor mai avea nimic la îndemâna lor spre a garanta împrumuturile externe din care ni se aruncă, lefuri și pensii de mizerie, iar din clipa aceea totul va rămâne de izbeliște!
Asta înseamnă, că până nu e prea târziu o parte, din ceea ce s-a făcut plocon străinilor, trebuie imperios renaționalizat adică, readus în folosul acestei patrii de oameni!
Dacă în Ungaria s-a putut atunci, se poate și în România!
Consiliile locale județene, municipale, orășenești și comunale, potrivit constituției, au această posibilitate juridică de a face legi locale, iar prefecții să aducă la cunoștința celor la București, voința populara!
Bunăoară, nici măcar Înalta Curte de Casație și Justiție nu ar putea anula rezultatele unor referendumuri organizate în toate localitățile României, prin care de pildă, s-ar cere și s-ar obține astfel, modificarea legii electorale!
(Cu alte cuvinte, ”Constituția Cetățenilor” ar putea fi aplicată legal cu mult mai puțină bătaie de cap dacă, dl. Cojocaru și echipa dânsului ar căuta să o implementeze prin aceste CJ, CL!)
Dacă și la alegerile viitoare, vom merge la urne –unii, precum șeptelul la păscut, din tot ce am scris mai sus se va alege praful!
De aceea, fie punem în stare funcționare un partid naționalist, la care să adere toată suflarea diasporeeană, pentru a se prezenta la alegeri, iar dacă nu reușim ei bine, măcar să mergem la vot în proprție de 75-80% pentru a pune în urme voturi nule!
va urma
