Cândva, demult,cu 4 mii de ani înainte de Hristos, într-o lume care tocmai descoperea tehnica prelucrării bronzului, Dumnezeu a încuviințat și a dăruit putere, acelorlor păgâni pentru să poată naște omenirii pruncii cei mai frumoși din câți vor fi existat în civilizația noastră și, …așa ei au născut Teatrul.
El era unul din așa numitele ”mistere ale lui Osyris” și a crescut, frumos și plin de har și avea daruri pentru toți cei care se opreau să îl asculte.
El a călătorit până la noi, venind de la Egiptul antic, prin Africa ritualistă și țara limbii lui AKU zis și Yaruba, în pași de dans și ritualuri felurite omagiat fiind, sau dimpotrivă ignorat în alte părți…
Povestea Teatrului, a nașterii, viața și lunga-i epopee, ajunsă până la noi, e încă vie în ciuda vârstei, doar măștile-i au bătrânit, iar corul și bocitoarele au dispărut în cimitire…
Aidoma cubului perfect ce ar fi fost, dacă nu ar fi avut un colt fărâmat, statul…, autointitulat național, suveran și independet, în fapt un teatru de umbre, cândva spiritual dar, care azi este al animalelor, cu osebirea că măștile sunt triste, ciobite, locuitorii mai săraci și mai proști -vorba unui mare meșter și măiestru, decât la vremea cand Teatrul ne-a vizitat pentru întâia oară!
Vorbelor lui Constantin Brâncuși, paradoxal, dar pline de dragoste de țarină și lume i-au urmate cele ale unui evreu, înțelept dar strain și intereselor și tradițiilor ființei noastre naționale, acel ”stupid people” trebuid să ne trezească, în fapt însă somnul și mai vârtos l-au adâncit…
Acum, cineva bate toaca, nu în somn ci, în vie!… semn că și acolo, UN OM, adunat în el, părăsind orice îndeletnicire e gata să lupte cu răul, din el, din lume…
https://www.youtube.com/results?search_query=toaca+manastirea+putna
