Cronica Viseuana

Pe 15 septembrie 1960 –o zi de joi, aidoma celei în care m-a născut mama, l-am cunoscut pe Alexandru RUJA –omul care s-a străduit să mă învăţe carte adică, să scriu litere, cuvinte şi propoziţii, să le citesc dar, aflând că ştiu “despre minunea care mă depărtează de pisica Şari” –astfel i-am spus la prima lecţie de scriere a liniuţelor, anunţându-l că ştiu să scriu şi să citesc, el nu m-a certat nici pe mine, nici pe mama ci, cu o blândeţe pe care niciodată nu am mai întâlnit-o la vreun bărbat, m-a ajutat să cresc… om, cu dragoste de învăţături. În urma cu două zile pe facebook am descoperit numele unui tânăr căruia i-am mărturisit faptul că este purtătorul numelui întăiului meu învăţător şi el mi-a răspuns că, … a fost bunicul lui. În amintirea lui Alexandru RUJA în acest sfârşit de săptămână am recitit –a câta oară doar Dumnezeu ştie, povestea lui Harap Alb, căci minunatul basm al lui Ion Creangă a fost primul text pe care l-am citit în viaţa mea. Nu ştiu câţi dintre cititorii care seară de seară, zi de zi şi-n zoriori de ziuă îmi citesc cuvintele aici aşezate –dacă nu chiar cu talent aparte în mod sigur cu dragostea moştenită de la Alexandru RUJA, nu ştiu dacă sunt, dacă simt, dacă se simt în pielea lui Harap Alb dar, eu am acest sentiment care a pus stăpânire pe mine din primele zile ale exilului! Acum, de la această distanţă fizică –datorată unei aparente izolări faţă de oraş căci, eu locuiesc într-o pădure, pe un deal, percepţia îmi spune că semenii mei sunt aidoma lui Harap Alb. Patria noastră –România, este pusă, aidoma lui Harap Alb, la grele încercări şi, fără ajutorul unor personaje precum cele din basmul lui Creangă: Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă, furnicuţe, sfânta Duminică, şansele de a duce la bun sfărşit povestea vieţii noastre şi a patriei care ne locuieşte inimile este greu de imaginat! De memoria lui Alexandru Ruja dar, mai degrabă de tâlcul moştenirii lăsate mie, textele de mai jos, descoperite de mine pe facebook, semnate de profesorul Ioan ROŞCA şi nu numai…

Nu am pierdut ştiinţa de a scrie dar, mă aflu într-o fundătură, criză -dacă sintagma vă pare mai la modă, o stare de cumplită îndoială în ce priveşte motivaţia actului de a face jurnalism căci, nici societatea pare că nu are nevoie de informaţie reală, învăţături ci, mai degraba de "spectacol", nici presa nu are nevoie de o atare masă imposibil de educat! Am să recurg la un panaceu -poezia... Multumesc, celor în medie 55 de cititori zilnic care, fie ploaie fie vant se ţin scai de cuvânt. Cel pe care îl aşez, cu smerenie, aici...

Înainte să postez aici un articol de ziar care, din punctul meu de vedere este remarcabil pentru “anatomia” serviciilor secrete româneşti, doresc să scriu o frază, două, despre isteria legată de Sergiu NICOLEASCU, ăsta “arsu`” de-a crăpat recent, pe care presa centrală îl califică ”legenda cinematografiei româneşti”. Recunosc un singur “merit” al lui ăsta “arsu`” de-a crăpat recent şi anume faptul că a făcut din cinematografie o industrie românească pe care a manageriat-o în cârdăşie cu SECURITATEA. A fost “băiatul deştept” al cinematografiei din “epoca de aur” şi, în consecinţă, a făcut o avere -ILICITĂ, de peste 2 milioane de euro! Parchetul General ar trebui sa dispună scoaterea la lumină a contabilităţii “Studioului cinematografic Alexandru Sahia” precum şi al succesorului “Studioul Cinematografic Bucureşti”, iar ANAF să confişte întregul plus illicit! Trupa PHOENIX trebuie să-şi intre în drepturile de autor pentru fiecare sunet pe care ăsta “arsu`” de-a crăpat recent l-a “împrumutat” pentru coloana sonoră a producţiilor cinematografice! Acesta este introul meu pentru un text, interviu, pe care publicaţia COTIDIANUL l-a publicat ieri…

Fiecare comunitate –decând e lumea, a căutat să îşi protejeze valorile spirituale şi cele materiale prin elaborarea unor texte, care în cele din urmă sunt numite în limbajul de azi legi fundamentale, sau constituţii. Textele care alcătuiesc aceste legi fundamentale deşi sunt editate astfel încât să fie pe înţelesul oricărui cunoscător al limbii în care au fost scrise, conţin totalitatea înţelesurilor cuvintelor, evoluţiei acestora, semanticii, semasiologiei care derivă din cultura acelei comunităţi!

Au trecut şi aceste alegeri -parlamentare, scorul trezeste nostalgii -pentru unii, apropierea datei comemorării evenimentelor din decembrie 1989, alte nostalgii altora şi, cum este firesc, încep comentariile, analizele, reproşurile, mai puţin autocriticile ... Cred că nu sunt singurul care, cu atât mai mult cu cât de 23 de ani constat degradarea calităţii vieţii românilor, tendinţele distrugerii deliberate a valorilor acestei culturi, constat grave abateri de la normele constituţionale, de pildă în ce priveşte imixtiunea BEC -Biroul Electoral Central, în chestiuni de fond ale legii organice, toate acestea sub ochii celor din politica românească şi, mai ales, sub nasul nostru, al tuturor! Declaraţia lui Liviu Dragnea cu privire la creşterea numărului de parlamentari –la 550, cu 80 de mandate în plus, este o chestiune ce pune sub semnul nulităţii absolute textul art. 62³ din Constituţie, conform căruia… “Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.” Nimeni –adică, nici “celebra” CCR, nici ICCJ, nici una din autorităţile statului român, vreun ONG, Academia, nimeni nu reacţionează la încălcarea, la punerea în “gaura neagră” a principiului primordialităţii legii organice asupra textului legii ordinare ba, dimpotrivă, românilor li se spune de către premier că banii, bugetul alocat noului legislativ, supraponderal, rămâne neschimbat! În ce mă priveşte reiterez aici, fragmente dintr-un document de drept internaţional, recte prevederile Comisiei de la Veneţia în ce priveşte “Codul bunelor practici în materie electorală”, speranţa că această chestiune cu privire la “sfinţenia” textului Constituţiei şi amendării interpretărilor abuzive, politicianiste să fie abordată în cadrul unei dezbateri naţionale prilejuită de iminenta modificare a textului legii fundamentale, Constituţia! Îmi exprim indignarea cu privire la tratarea superficială –şi de către liderii USL, a prevederilor legale cu privire la actualizarea listelor electorale permanente, care, aşa cum a fost abordată la unul din posturile naţionale de televiziune, conţin un număr mereu ascendant în contextual în care populaţia României scade!

Liviu Borlan -fostul meu diriginte, ne-a îndemnat la lecturi spunând că rămânem pentru tot restul vieţii cu cele citite în anii de şcoală. Atunci, probabil, niciunul din elevii săi nu l-a crezut, dar azi ştiu că a avut dreptate căci, puţinele lecturi de după acei ani m-au învăţat să nu caut adevărul dincolo de inima mea căci, orice construcţie a minţii -inclusiv universul, este nimic altceva decât forme ale materiei! Din dragoste pentru Dumnezeu si pasiunea pentru a trăi frumos toată viaţa mea am căutat un om, un loc, o clipă... Şi încă le mai caut!

Presa din România este posesoare a suficiente înscrisuri prin care este probat derizoriul în care se află Justiţia din ţara noastră. Nu numai cetăţeanul, dar însuşi statul este lăsat la cheremul infractorilor, întreaga ordine de drept fiind într-o evidentă izbelişte. Enclavizarea României este girată de Parchet, în fapt acest fenomen fiind nu numai expresie a politicianismului la care se dedă clasa politică, dar -ceea ce este extrem de grav, este o realitate pornită din sălile de tribunal, din sistemul de jurisprudenţă românească! Deocamdată, o probă, locală...

Academicianul Dinu C. GIURESCU este -de câtva timp, unul din personajele fără de care emisiunile unui post de televiziune parcă nu pot începe. Mai cu seamă când e vorba de istoria naţională! Textul semnat de domnia sa -pe care totuşi îl voi prelua, poate da verde celor care sunt gata să lipeasca anateme, mai ales cele în verde, dar, şi printre aceştia mă număr şi eu, şi oportunitatea unor polemici cordiale pe tema minorităţilor, a ungurilor şi maghiarilor (apropos, credeţi că este vreo diferenţă între unguri şi maghiari?), dar mai ales pe tema identităţii noastre! În ce priveşte alegerile din 09 decembrie -la fel ca mai toate alegerile din 1992 încoace, le consider superficiale şi extrem de dăunătoare atât pentru democraţia românească cât şi pentru identitatea, fiinţa românească! Sunt superficiale întrucât nimeni, nici candidaţii la statutul de legiuitor, nici partidele politice, nici societatea civilă, nu verifică temeinicia actului votării, cel puţin în sensul numărului celor care au dreptul la vot! De 20 de ani în România şi morţii merg la vot! Acum, academicianul Giurescu, vrea moartea -politică, a ungurilor! De ce domhule profesor? Ce vină au avut străbunii mei români, pe care o putere politică şi administrativă i-a maghiarizat! -ce vină au ungurii, maghiarii, secuii, din Ardeal că UDMR este o târfa politică, predilect folosită de partidele româneşti? Care este vina ungurilor, românilor, ţiganilor, evreilor, turcilor şi al celor a căror alteritate dă culoare şi valoarea acestui popor român, că între cei care fac politică nu există genul proxim ci, numai diferenţa specifcă a etniei?! M-aţi dezamăgit nu numai pentru atitudinea dvs. faţă de minorităţi, dar şi pentru cârdăşia cu o clasă politică care nu reprezintă deloc idealurile mele, al tuturor celor care în 1989 am ieşit în stradă pentru a-l debarca pe Nicolae Ceauşescu, mulţi dintre cei care am rămas în viaţă fiindu-ne jenă că trăim! Nu ungurii, evreii, ţiganii -nu rromii, ţiganii, turcii, secuii, saşii -câţi or mai fi, sunt vinovaţi pentru că textul Constituţiei nu face nici 2 bani! CU TOŢII SUNTEM VINOVAŢI PENTRU MODUL ÎN CARE AUTORITĂŢILE NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ÎŞI BAT JOC DE ISTORIA ROMÂNILOR -şi nu numai de cea a românilor! Când VATAMANIUC -vulturul de pe stema morală a României, a căzut dumnevoastră, nu aţi scos nici un cuvânt, iar acum cereţi românilor să meargă masiv la vot! Să voteze pe cine?

Ai auzit şi tu? E adeărat? -m-a întrebat o prietenă aseară. Nu, despre ce e vorba? -i-am răspuns. A MURIT DAN PURIC!

O soluţie -fără precedent, pentru răi platnici a fost gândită de noul primar al oraşului Vişeu de Sus, care în şedinţa CL a căpătat putere de lege şi are şi caracter retroactiv!