Motto:
Să nu te întrebi niciodată –dacă eşti într-o pădure şi strigi “idiotule” de ce pădurea nu îţi răspunde: …“dragule”!
De la Vişeu de Sus până la Baia Mare nu ai cum să străbaţi distanţa în mai putin de 2 ore, dar dacă te porneşti la drum cu autobuzul timpul se dilată şi cheltui mai bine de 4 ore. Deci, dacă trebuie să ajungi la Prefectură, sau Inspectoratul Teritorial în Construcţii, la Parchetul judeţean, la Administraţia Fiscală, sau la oricare autoritate judeţeană e bine sa pleci dimineaţă devreme pentru ca să prinzi ora de audienţe a şefului, altminteri ai făcut drumul de geaba!
Ghinionul însă, te poate acompania şi la ore matinale asta ca să constaţi faptul, că deşi te-ai încadrat în intervalul de timp, şeful este într-o şedinţă neplanificată, sau înaintea ta a intrat altcineva, iar chestiunea pe care o audiază şeful acelei autorităţi este atât de stufoasă! … dar, pentru tu că ai aflat şi cunoşti aserţiunea lui Jean PIAGET, subscrii la ea cu observaţia că, …timpul curge extrem de repede!
În toată această splendoare a curgerii timpului -tu, petent, ai însă suficientă vreme ca să te întrebi: îşi iubesc funcţionarii ăştia meseria?
Pentru că nimeni din jurul tău nu are un răspuns pentru tine, nu ai de ales şi pentru că tu chiar vrei un răspuns, începi să-i studiezi, … cum se mişcă, cum foiesc de-a dreptul pe coridoare cu hărtii sub braţ, cum unii sunt mari maeştri în facerea de rotocoale de fum, cum alţii îţi încântă simţul muzical cu timbrul vocii -când râd în hohote, sau dimpotrivă, cum te încarcă cu o energie ciudată căci, te furnică pielea când auzi replica ce pune capăt răbdării tale: nu se poate!
Te uiţi la ceas, observi că mai ai doar o singură oră până la plecarea autobuzului spre casă şi neliniştea ta creşte, iar în locul speranţei cu care ai plecat la drum, în inima ta îşi face loc, cu obstinaţie, dezădejdea…
Pentru că eşti om, educat şi cu frică de Dumnezeu începi să spui în sinea ta o rugăciune şi sentimentul unei linişti binefăcătoare te cuprinde şi o pace se aşează în tine!
„Îşi iubesc oare funcţionarii ăştia meseria?” –auzi ecoul întrebării tale, chiar în clipa când se deschide uşa şi eşti poftit înăuntru! Uşoara ta fâstâceală îl enervează pe şeful din faţa ta şi tu îl simţi şi… ca un flash prin faţa ochilor minţii tale vezi rugăciunea scurtă –cea către Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, şi după aceea, te pune în stare de a explica nu numai motivul plângerii tale, dar şi argumentele îţi vin în minte mai uşor. Îţi expui aşadar, cursiv şi bine întemeiat chestiunea şi aştepţi din partea şefului solidaritatea şi deschiderea sa pentru rezolvarea problemei tale. Foarte sobru, cu o mină de om extrem de important şi autoritar el îţi oferă asigurările sale că problema ta poate fi soluţionată…
Ai noroc, căci reuşeşti –în ultima clipă, să prinzi cursa spre casă şi, … aştepţi cele 30 de zile la capătul cărora speri să vezi luminiţa!
Cazul acesta de tentativă şi făptuirea de fraudare a imensei averi a lui „Pop Şimonoaie” mi-a oferit o perspectivă optimă pentru a-l vedea –chiar dincolo de aparenţe, pe funcţionarul public din România, astfel încât să pot înţelege şi formula răspunsul la întrebarea ta, drag petent.
Nu! –oamenii aceştia nu îşi iubesc meseria, căci inima lor are aplecare pentru cu totul şi cu totul altceva. Mai altceva, mult mai mult mai altceva, decât profesiunea de funcţionar, sau înalt funcţionar public.
Pentru că, în fapt oamenii aceştia iubesc numai banul!
Pentru că aceşti oameni au aşteptări materiale de la viaţă şi profesiunea lor!
Pentru că aceşti oameni nu cunosc spiritul, ci numai litera legii!
Pentru că aceşti oameni nu sunt ceea ce par, iar figura lui Shakespeare nu e pe nicio bancnotă din lume şi dilema marelui Will: … „de ce nu sunt oamenii oameni, sau dacă nu să nu mai pară oameni!” e greu de priceput pentru ei!
Roagă-te –aşadar, lui Dumnezeu în fiecare seară şi dimineaţă, dragul meu petent din România, pentru ca să îţi exersezi smerenia, să îţi luminezi calea, să înveţi cum să ierţi aproapelui tău, chiar dacă acesta doar pare a fi om!
Pentru că eu însumi am fost –de câteva ori, în postura ta, dragul meu petent şi aidoma ţie abia după ce i-am privit şi studiat, am aflat răspunsul la întrebare şi acum îl fac public:
-Îmi este milă de funcţionarul public din România căci, este lipsit de iubire!
