Un suflet e simțire

    0
    221
    Peste câteva zile se naște pentru 164-a oară Mihai Eminescu!
    În noaptea de 14 spre 15 ianuarie, cu 37 de ani în urmă, am ”cărat” în spate, de la Vișeu de Sus până la Petrova, acest portret al lui Mihai Eminescu…
    L-am pictat în tehnica tempera cu ou și dăruit cenaclului din comună…
    Este o imagine mai putin vehiculată, dar vă asigur că este ”în caracter” -cum se spune în termenii artelor plastice, cu portretul celui despre care am învățat la școală, că este cel mai mare poet al românilor, că ar fi murit de sifilis la vârsta de 39 de ani…
    Nu s-a vorbit niciodată până deunăzi, de faptul că jurnalistul Mihai Eminescu -probabil, este mult peste poetul de geniu, nici despre faptul că el, Mihai Eminescu,  a fost asasinat!
    Peste numai patru zile se naște pentru 164-a oară Mihai Eminescu!
    Încerc -a câta oară Doamne, de ziua lui a te ruga, fă cumva să nu mai moară…
    Eminescu

    Nu încercaţi a mă distruge,
    Cum aţi făcut-o cu ceilalţi,
    Căci şi-n mormânt vă va ajunge,
    Blestemul celor torturaţi.

    Pe adevărul ce-au rostit,
    Prin vorbele lor aspre,
    Aşa cum sufletul a simţit,
    Sau cum şoptit-au astre.

    Mustrarea mea este iubire,
    Eu nu am scris din ură,
    Ce mi-a fost dat este menire,
    Eu ce-am gândit, am spus din gură.

    Puţini mai sunt să spună drept,
    De aceea-i multă răutate,
    Şi mai puţin un înţelept,
    Mai vezi azi prin cetate.

    Am scris din simţ şi din durere,
    Crezând în adevăr,
    Şi să aduc o mângâiere,
    Mă tem că am să mor.

    Şi nu aş vrea o lume rea,
    Aşa cum am văzut,
    Plăcută mi-a fost pacea,
    Dar nu am cunoscut.

    Căci îndrăzneală am avut,
    Să spun un adevăr,
    Şi asta lumii n-a plăcut,
    Şi a dorit să mor.

    Cu nimeni n-am vrut să ma cert,
    Eu am iubit din suflet,
    Şi tot din inimă să iert,
    Şi să ascult la cuget.

    Dar cât ai vrea să fii de bun,
    Nu poţi, căci te provoacă,
    Asta încerc lumii să spun,
    Un adevăr nu o să placă.

    Acesta doare pe cei mândri,
    Ce sufletul şi l-au vândut,
    Şi de le-ai spus c-au vândut codrii,
    Ei n-au recunoscut.

    Să recunoşti un adevăr,
    Aproape-i lecuire,
    Doar trupurile mor,
    Un suflet e simţire.

    Şi dacă simţ nu ai avut,
    Trăind doar o plăcere,
    Oricâte în viaţă ai făcut,
    In veci n-ai mângâiere.

    Ioana Ilie

     

     

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentANUNȚ important ELECTRICA
    Articolul următorHermeneutica mișcării …
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here