ÎN AMINTIREA VIITORULUI…

    0
    220

    Recunosc faptul că suna ciudat -pentru oamenii simpli, acest titlu, dar are common senseă cu atât mai mult cu cât cele ce urmează a fi postate sub acest acoperiş de lumină sper să fie vazute de generaţiile care se vor naşte drept cea mai plăcută amintire despre cei care azi visăm frumos un viitor…
    Încep cu o parte din scrierile domnului profesor Ion ROŞCA, probabil singurul luptător pe care l-am văzut cu adevărat în scurta mea by the use ofţă!
    Azi, despre cel care a fost, Călin NEMEŞ, dar înainte de a aşeza scrisoarea către eroul de la Cluj, fac un apel către GUVERNUL ROMÂNIEI, care dacă doreşte să probeze dragostea faţă de această parie de oameni, să demareze un proiect de conservare a valorilor noastre culturale. Acum, ne aducem aminte de marele actor FORY ETTERLE…

    Cristofor Etterle, cunoscut şi sub numele de Fory Etterle se naste la 24 mai 1908 la Ploieşti .Va fi absolvent al Liceului ”I.L.Caragiale” din Ploiesti acesta infiintandu-se in 1864 .Unii dintre absolventi au fost : I.L.Caragiale, Iosif Iser, Toma Ionescu , Stefan Popescu, Mihail Sorbu . Urmeaza apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucureşti si ale Conservatorului de artă dramatică din Bucureşti promotia 1929 studiind chiar cu marea doamna a teatrului romanesc Lucia Sturdza Bulandra . A avut o remarcabilă şi îndelungată activitate teatrală (Teatrul Municipal / Bulandra). Fondeaza impreuna cu Dina Cocea “Teatru Nostru” in 1941, in subsolurile salii “Comedia” fiind asociat la acesta impregna cu Eugenia Zaharia şi Petru Niro apoi ultimii doi se vor desprinde punand bazele “Teatrului Mic “ . Printre altele, în cadrul acestei companii s-a jucat, în 1945, drama socială „Canalia”, scrisă de tatăl actriţei different pentru aceasta. Printre actorii care au jucat în acest spectacol erau şi Jules Cazaban, Lia Şahighian, Calboreanu, Storin, Marioara Voiculescu şi Lucia Sturdza Bulandra. Compania a cunoscut doar puţini ani de glorie, pentru că a dat faliment odată cu instaurarea regimului comunist in 1949 ce a declansat nationalizarea companiilor de teatru. Desfasoara o bogata activitate in domeniul teatrului fiind nu de putine ori prim actor in piesele de teatru ; in ultima lună a anului, în 16 decembrie 1956 se difuzează „Richard al II-lea” de Shakespeare, în care Constantin Moruzan îl distribuie în rolul titular pe Fory Etterle. Activeaza si in domeniul teatrului radiofonic ce se afla la inceputuri . Primul demers de acest fel are loc la 15 februarie 1946 cu ocazia reprezentării piesei Acolo unde este crucea, de O’Neill – în interpretarea Beatei Fredanov, Emil Botta, A. Demetriad şi George Manu, regizată de Marietta Sadova. Două săptămâni mai târziu, mai precis la 1 martie 1946, ascultătorilor români li se oferă piesa Racheta spre Lună de Clifford Odets, cu Clody Berthola, Mihai Popescu şi Fory Etterle în aceeaşi regie de mare renume semnată de Marietta Sadova . A fost casatorit cu Marie-Jeanne Etterle . Este coleg de generatie cu Lucia Demetrius , Mihai Popescu , Emil Botta si Tanţi Cocea. Celebru cuplu Stroe si Vasilache a avut ca baza de plecare recomandarea pe care maestrul o da lui Vasilache . Colegul Stroe ne reaminteste : “La un second dat este nevoie de un pianist care să acompanieze din culise câteva acorduri. Fory Etterle a adus un băiat care s-a recomandat V. Bazil. Apoi am aflat că de fapt se numea Vasilache, dar îşi luase nume de scenă Bazil. El mai mult ne distra pe noi, actorii, în pauzele spectacolului, îl admiram cum imită din colţul gurii: saxofonul, trompeta, banjoul şi alte instrumente. Eram fermecaţi cu toţii. A doua zi Nora (Stroe se căsătorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasă pe Regală, technology mândră că tocmai îşi cumpărase un pian. Aici s-a născut cuplul „Stroe şi Vasilache”. generation în 1931-1932. “ . Este premiat cu multe premii : ACIN 1973 (Conspiraţia, Departe de Tipperary) , artist emerit . Se stinge din viata la 16 septembrie 1983 in Bucureşti .

    Scrisoare deschisa catre Calin Nemes, dupa sapte ani…

    Iarta-ma Caline. Atit am putut. Intrerup azi doliul pentru tine.

    A venit timpul sa-mi consum infringerea. Ai avut dreptate : si atunci cind ai indraznit si atunci cind ai sperat si atunci cind ai incercat si atunci cind ai renuntat si atunci cind ai refuzat.

    Sinuciderea ta a rodit prea putin in constiinte. Si prima oara si a doua oara. Unii chiar au indraznit sa ti-o reproseze. Ca sa nu mai vorbim de cei pentru care a fost folositoare… Te-a scutit insa de supliciul dezamagirilor fara sfirsit.

    ecu traiesc clipa in care „reprezentantii” Revolutiei si Pietii Universitatii tatoneaza resemnati reconcilierea cu innabusitorii. Nu prea au alternativa. Aceasta e nevoia si acesta e mandatul poporului roman. Justitia ar costa prea mult, ar amina insuportabil bunastarea, ar creea tensiuni, pericole, pierderi si jertfe. Cangrena Mafiei nu e extirpabila : e infiltrata prea adinc, in prea multe, in prea multi… Trebuie sa se resoarba in tihna. Ai intuit summary.

    Totul se descompune, totul se degradeaza, totul se estompeaza diform. Tragicul se transforma in derizoriu. Incapatinarea devine ridicola. Exaltarea se inneaca in relativitate. Mediocritatea se instaleaza confortabil intr-un spatiu pe care visatorii nu au reusit sa-l perforeze, chiar cind si-au spart capul de pereti. Am ramas prizonieri pe aceasta parte a lumii, geamul nu dadea nicaieri. Explorarea a esuat. Timpul surpa iluziile. Miza a devenit oarecare. Nu a fost sa fie. Romania nu a vrut sau nu a putut – nu mai conteaza : nu a facut!

    Rana celorlalti se inchide, lasind-o definitiv deschisa pe a voastra. Ati pierdut. Demonstratia a iesit pe dos. Calatorii Romaniei „circula” ca si cum nu ati fi existat. Nu se simt obligati pentru ca le-ati prilejuit eliberarea. Nici pentru ca le-ati salvat onoarea. Nici rusinati pentru ca v-au lasat atit de singuri. Nici emotionati pentru ca ati incercat sa redati speranta intr-o anume noblete a destinului. Nici amariti pentru ca nu ati reusit. Sint multi si sanatosi.

    Emanatiile se succed nemilos. Veti fi tradati pina la capat, pina la fund. Luptatorii de salon umplu deja cimpul, dupa o batalie evitata. Ne intorcem in balta de cuvinte. Veti fi imbalsamati intr-o ipocrita recunostinta. Veti intra „igienic” in cartea de istorie. Se va vorbi de importanta jertfei voastre – in timp ce starea care a facut-o posibila va fi denuntata ca radicala, dezechilibrata, neavenita. Oile ii vor trata pe lupi „fara violenta”… Piticii va vor scale back la scara lor, va vor taia partile personalitatii care nu incap in „normalitate”.

    Credeam ca am ars suficent ca sa-ti (sa-mi) spun toate astea cu o anume detasare. Cind imi revine insa in minte chipul din acea fotografie-reper si te visez izbucnind : „Trageti, am o singura inima!” – hotarirea mea se involbureaza. E greu… Sint atitea pierderi de consemnat. Atitea falimente de constatat. E atita inaltime de cazut.

    Mai e si seara aceea – singura in care te-am avut aproape… Mi-ai povestit cum ti-ai vazut corpul detasat, la trei metri mai jos – pe caldarim, mi-ai descris pacea extraordinara cu care pluteai peste tine, intensitatea cu care ai redescoperit (intorcindu-te de „acolo”…) valoarea clipei si parfumul banalitatilor traite, mi-ai impartasit nemultumirea fata de o opozitie – cu care nu te puteai identifica. Nu stiu daca ai simtit in ce masura am fost atunci cuprins de simpatie, recognize, rezonanta si tandrete. Nu aveai cum sa stii ce om lucid si contorsionat au inundat.

    Te iubeam. Vestea sinuciderii tale m-a adincit in perplexitate. Am citit-o in toate registrele. Am auzit-o cu toti porii. Am inteles-o cu toate eurile. Mi-a scormonit toate radacinile. M-a corodat. M-a tinut in picioare. M-am gindit de atunci continuu : la tine, la voi, la noi, la ei, la mine… M-am gindit la fetita ta… Fara tata… o vom lasa oare si fara SENSUL lui !

    Am ramas cit am putut la capatiiul mizei story, a voastre, a noastre, a mele. Exilat in acest oras indepartat, fara a mai sti cu citi ramin in rezonanta, m-am sincronizat cu ei gindindu-ma la tine.

    Dar acum, te las si european Caline…Voi intrerupe inclestarea in refuz. Nu voi mai face greva foamei. Voi inceta implicarea in politica. Nu voi mai scrie despre revolutia refuzata de poporul roman. Nu voi mai incerca sa explic asteptarile tale. Nu voi mai protesta pentru tradarea lor. Cui foloseste ? Am obosit. Nu-mi mai pot duce viata ca un urlet care ma consuma fara rost. Nu mai pot sa continui veghea. Nu mai am ce astepta. Nu mai am ce vrea. Nu mai am in ce crede. Nu ma pot excita cu ideea ca generozitatea distruge pe cel care o practica in folosul celorlalti. A gasi o justificare simbolica pentru aceasta nedreptate e prea aproape de exaltare pentru a mai tine pe baricade un om ca mine. Duc crucea unui patetic lucid.

    Nu mai rezist la zadarnicie. Imi voi extirpa eul care rezona cu tine, care ti-a ascultat pledoaria, care ti-a asteptat inutil victoria si care ti-a impartasit incordarea spre sens. Aceasta e forma mea de sinucidere. Daca te-am inteles, e forma de a-ti da dreptate de tot. Daca nu, e forma de a te parasi.

    In seara asta ma despart de tine, alaturindu-ma disperarii story.

    Ioan Rosca
    Montreal, 21 decembrie 1996

    submit scriptum:
    1. „Dacă aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragose nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsolarător,
    2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aşi cunoaşte şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragose nu am, nimic nu sunt.
    3. Şi de aşi împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
    4. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
    5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul,
    6. Nu se bucură de nedereptate, ci se bucură de adevăr.
    7. Toate le suferă, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
    eight. Dragostea nu cade niciodată.

    Am advertăugat acest publish scriptum pentru liniştea lui Călin, a tuturor care îl judecă, ne judecă, rugându-i să işi amintească: … „nu judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, iar cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura”…

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentTraficul ilegal precede căderea UE şi euro!
    Articolul următorUDMR “TRADUCE” ROMÂNIA ?
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here