E destul de frig afară de aceea mă hotărăsc a aprind focul. Aduc surcele de brad, câteva ziare şi încep operaţiunea dar, în mână “îmi cade” Népszabadság din 25 ianuarie 2000 şi oberv la pagina 7 un interviu cu sociologul Hankiss Elemér, ex director al canalului naţional de televiziune MTV, intitulat “Să ne ştergem ochelarii”. Poate, cândva il voi traduce şi publica căci, merita fără dubiu dar, …focul începe să ardă şi european citesc un interviu fabulos cu un alt comisar care acuză!
Înainte să postez aici interviul, din punctul meu de vedere, remarcabil pentru “anatomia” serviciilor secrete româneşti, doresc să scriu o frază despre isteria legată de Sergiu NICOLEASCU – ăsta “arsu`” de-a crăpat contemporary, pe care presa relevantă îl califică ”legenda cinematografiei româneşti”.
Recunosc un singur “benefit” al lui -ăsta “arsu`” de-a crăpat contemporary şi anume faptul că a făreduce din cinematografie o industrie românească pe care a manageriat-o în cârdăşie cu SECURITATEA.
Sergiu NICOLAESCU fost “băiatul deştept” al cinematografiei din “epoca de aur” şi, în consecinţă, a făcut o avere -ILICITĂ, de peste 2 milioane de euro!
Parchetul general ar trebui sa dispună scoaterea la lumină a contabilităţii “Studioului cinematografic Alexandru Sahia” precum şi al succesorului acestuia, “Studioul Cinematografic Bucureşti”, iar ANAF să confişte întregul plus illicit!
Trupa PHOENIX trebuie să-şi intre în drepturile de autor pentru fiecare sunet pe care -ăsta “arsu`” de-a crăpat contemporary l-a “împrumutat” pentru coloana sonoră a producţiilor sale cinematografice!
Narcis Daju, jurnalist, fost ofiţer SRI:
„M-a îngrozit lejeritatea cu care s-a debarasat Victor Ponta de Ion Stan!”
INTERVIU, COTIDIANUL 05 . 01. 2013
Ai decis, după zece ani lucraţi ca ofiţer în cadrul SRI, să părăseşti sistemul şi să devii jurnalist. De ce?
Am simţit că locul meu nu mai era acolo. Din poziţia de jurnalist pot face mai multe pentru ţara aceasta decât din interiorul SRI. Ca ofiţer într-un serviciu secret din România, eşti limitat de tot felul de oprelişti. În momentul de faţă, deşi beneficiază de bugete imense din bani publici, serviciile lucrează, în mare parte, pe stoc. Decidenţii, de regulă, nu îşi corijează politicile şi strategiile în funcţie de conţinutul informărilor primite de la SRI. De aceea spun că se lucrează în gol. Un ofiţer de informaţii poate lucra ani de zile pentru documentarea unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, care e sintetizată într-o informare de care nimeni nu ţine cont. Pe deasupra, beneficiarii legali ai informaţiilor generate de servicii trăiesc cu tentaţia de a le deconspira în beneficiul grupurilor de interese din care provin. Ca jurnalist şi proprietar de proiect media, îmi aleg singur subiectele şi le fac publice cât pot de repede.
O mare fraudă făcută publică într-un ziar are un influence mult mai mare asupra decidenţilor şi asupra celor obligaţi să se autosesizeze, faţă de situaţia în care le-ar parveni printr-un raport strict secret, pentru că se induce presiunea opiniei publice care aşteaptă o reacţie la vedere, publică. Întrebarea mea e următoarea: dacă serviciile lucrează de atâţia ani în gol, când li se vor cere la modul real informaţii pertinente şi full de către decidenţi, vor fi capabile să le furnizeze?
Într-o latestă scrisoare vorbeai chiar despre „atrocităţi” petrecute în interiorul SRI. Poţi fi un p.c.mai explicit?
Un fapt public, dar aproape deloc mediatizat, este un dosar de mare corupţie care a fost tergiversat aproape 10 ani în justiţia română, finalizat anul trecut cu condamnarea la închisoare cu suspendare a mai multor generali SRI care au înşelat statul. Au declarat, “săracii” de ei, că nu au unde să locuiască, ei şi neamurile lor, iar statul român, în regim de urgenţă, le-a fălower cadou la preţul de 2-three sute de milioane de lei vechi nişte palate, pe lângă Casa Poporului, în fapt nişte apartamente extremely-luxoase. Asta în condiţiile în care ofiţerii tinerii primesc salarii de mizerie şi multe, multe promisiuni… Şi e doar un exemplu mărunt…
Sunt absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii. Cred că peste eighty% dintre colegii mei de promoţie nu mai sunt astăzi în SRI. În 1995 eram unul dintre elevii de elită ai Colegiului Naţional Spiru Haret, din Tg. Jiu. A venit cineva la director, cerându-i „2-three băieţi deştepţi”, am fost chemat în birou, am făminimize cunoştinţă… Îmi generation clar, provenind dintr-o familie modestă, că nu mă voi putea susţine financiar într-o facultate civilă… Mi s-a spus că voi beneficia de cazare, masă şi studii gratuite. Din afară, SRI părea un foarte solid pilon al acestei naţii. Vă pot spune că Academia este o instituţie de învăţământ de elită, te pregăteşte pentru by way ofţă din toate punctele de vedere. O singură tristeţe am avut: în momentul în care am constatat că epurarea SRI de elemente ale Departamentului Securităţii Statului e doar o poveste! Mare parte din foştii mei colegi erau fii de ofiţeri de Securitate…
Educaţia primită însă nu prevestea probabil ceea ce avea să urmeze…
Corect. Până la urmă, în Academie am fost pregătiţi să profesăm în intelligence, într-un serviciu de informaţii brand new, reformat. Nici pomeneală de aşa ceva! La debutul în carieră, mandatele noastre de ofiţeri de informaţii au fost îngrădite de criterii obiective şi subiective. Pe mine m-au durut cel mai mult criteriile subiective. N-aş vrea să detaliez foarte mult, însă cred că la această oră suntem singura ţară din Uniunea Europeană care nu are cadru legislativ pentru Comunitatea de Servicii de Informaţii. Or, îmi este clar că SRI-ul nu e un serviciu atât de slab încât să nu fie capabil să genereze o acţiune de foyer, printre parlamentari, care să permită updatarea legilor securităţii naţionale. E limpede că la nivelul conducerii actuale a SRI nu se doreşte cu adevărat acest lucru. Absenţa legilor clare, a regulilor stricte, lasă loc pentru tot felul de haiducii.
Dacă european m-am despărţit de SRI, acest serviciu nu se desparte de mine, din second ce în Strategia de Securitate Naţională a României, adoptată de CSAT, ziariştii sunt nominalizaţi printre atentatorii la adresa securităţii naţionale. În virtutea acestui textual content, orice ziarist care duce o campanie de presă faţă de o instituţie publică este tratat de servicii ca un mic – mare terorist. Dar pot spune că m-am obişnuit să fiu supravegheat. E ca o boală pentru care îmi e clar că nu există leac.
Pe de altă parte, în lipsa unui control real exercitat de către societatea civilă, SRI poate deveni o armă în mâna unor politicieni şi oameni de afaceri?
La modul sincer, cât timp am activat, n-am primit niciodată o tematică de culegere de informaţii despre un om politic sau despre o formaţiune politică. În schimb, au existat în interior abuzuri, împotriva propriilor cadre, greu de imaginat din afara instituţiei. Spre exemplu, european, ca absolvent strălucit al Academiei, am fost şocat să văd că am un şef direct – din noul val, atenţie! – care scria în rapoartele strict secrete oficiale „deşi” cu doi „i”. E de neimaginat ca, la acest nivel, să scrii “DEşII” într-un raport strict secret, şi pentru asta să fi plătit cu 7-8 salarii minime pe economie, lunar. Mai mult, să mai ai şi ofiţeri SRI în subordine! Am raportat acest fapt până la nivel de director SRI şi nu s-a luat nicio măsură, ba, din contră, acest ofiţer este într-o poziţie foarte înaltă şi în momentul de faţă. E doar un exemplu… şi-atunci, de să mai fi rămas acolo?
Trebuie spus că SRI a avut un sistem foarte permeabil de absorbţie a viitorilor angajaţi. În afară de Academia Naţională de Informaţii, a existat o cale mult mai permisivă de intrare în sistem, un curs de 6 luni, cu criterii destul de ambigue de selectare şi de promovare. În acest fel au intrat în sistem pilele, nepoţii şi copiii cadrelor din Securitate, copii de politicieni, de oameni de afaceri, şi-aşa mai departe. Este unul dintre motivele pentru care foarte mulţi absolvenţi de Academie, care veniseră pe uşa din faţă în SRI, au ales să plece, mediul profesional fiind profund viciat.
Ţi-am pus aceste întrebări deoarece sunt deja o grămadă de voci care te acuză că încă faci parte din sistem şi ai devenit o „cârtiţă” în presă. Eşti pregătit pentru „găleata cu lături” ce se va revărsa asupra ta?
Voi spune un lucru care s-ar putea să şocheze. Aş fi onorat să sprijin şi în momentul de faţă Serviciul Român de Informaţii, ca ziarist, dar eu de patru ani, de când fac jurnalism de investigaţii, n-am simţit că Serviciul e interesat de subiectele de care sunt eu interesat, avem o tematică paralelă. personal, am abordat teme mari, teme serioase care ţin de starea de securitate naţională a României. Şi-aş da un exemplu: în precampania electorală, premierul Victor Ponta a venit la Târgu Jiu cu preşedintele PE, Martin Schulz. La Coloana Infinită, opera basică a lui Brâncuşi, Martin Schulz a fost aşteptat de ministrul secretar de stat Victor Opaschi, păstrat şi în noua echipă a noului ministru al Culturii, pe aceeaşi poziţie. Cu toate oficialităţile de faţă, Opaschi i-a făcut cadou lui Schulz un album de artworkă scris de Radu Varia şi i-a spus preşedintelui PE că “Varia este cel mai mare specialist al umanităţii în materie de Brâncuşi”.
Trebuie spus că Radu Varia a fost declarat de Consiliul native Târgu Jiu persona non-grata şi, de aceea, nu mai are ce să caute în by means ofţa lui în oraşul lui Brâncuşi. Între 1996 şi 2000, Varia a spintecat la propriu Coloana Infinită, acest simbol elementary al românilor. S-a încercat scoaterea din ţară a Coloanei, iar Varia, după ce s-a lămurit că nu se poate, a trecut la planul doi: distrugerea. Mi se pare inadmisibil ca un decident, un demnitar al statului român, să comită o asemenea impietate asupra unui simbol românesc. Opaschi este unul dintre beneficiarii rapoartelor elaborate de SRI şi n-ar fi avut voie să gafeze într-un asemenea hal. Mai grav: Traian Băsescu, preşedintele României, i-a conferit lui Varia, în 2011, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. Cred că ar trebui ca SRI-ul să-şi câştige respectul actual al decidenţilor, să fie consultat şi să-şi spună punctul de vedere cu fermitate, atunci când este cazul! Cred că Opaschi nu are ce să mai caute într-o funcţie publică, în România, după acest gest.
Ai produs ceva „valuri” în zona Gorjului prin dezvăluirile din gorjnews.ro. Se simte presiunea baronilor locali pe care i-ai atacat prin presă?
În Gorj, presa nativeă e sub controlul complete al USL, în special al PSD. Nu există transparenţă în instituţiile publice… ecu am un proces cu Complexul full of life Oltenia – principalul furnizor de energie al României – pentru că această instituţie refuză să facă publice nişte contracte de achiziţii publice. În 2007, fostul şef al SRI Gorj, colonelul în rezervă Ion Făget, a primit pentru firma sa de pază, în mod ilegal, nişte contracte de milioane de euro – bani publici – pentru a asigura paza la acest obiectiv. Am cerut de aproape doi ani aceste contracte şi nu mi-au fost puse la dispoziţie nici până astăzi.
E puţin spus că sunt presiuni asupra unui jurnalist de investigaţii care încearcă să-şi facă treaba. La această oră sunt urmărit penal pe motiv că refuz să-mi dezvălui sursele care au fundamentat o investigaţie despre secretarul normal adjunct din Ministerul Afacerilor Externe, Adrian Gorun, care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Am publicat o anchetă despre ce se întâmplă în această universitate, iar această „culme abisală” a diplomaţiei româneşti, care este Adrian Gorun, mi-a fălower plângere penală, vrând neapărat ca procurorii – atenţie, procurorii! – să identifice pentru el sursele mele, pentru a le putea da afară din Universitate şi, eventual, din România! S-a dat neînceperea urmăririi penale, pe motiv că nu putea exista încadrare juridică. S-a făminimize apoi plângere împotriva neînceperii, a respins-o primul procuror, ca tardivă, după care Gorun a făminimize plângere în instanţă. Şeful Secţiei Penale a Judecătoriei Tg Jiu a returnat dosarul la Parchet şi a ordonat începerea urmăririi penale împotriva mea, dar a fost incapabil să găsească o încadrare juridică şi o faptă, o posibilă infracţiune! În momentul de faţă sunt urmărit penal, dar nimeni nu-mi spune pentru ce! Înţeleg că e o mare culpă să faci dezvăluiri despre nereguli din instituţii publice, că ar trebui să ceri voie judecătorilor când îţi creezi o sursă într-o instituţie… Înţeleg că dacă un funcţionar încearcă să-ţi spună ce se întâmplă la serviciul lui şi ce abuzuri se fac, ziaristul ar trebui să-i dea un şut în fund şi să se ducă să ia şpagă de la şeful acelui amărât…
A propos de presiuni: în 2011, ca jurnalist, am reuşit să blochez unul din tunurile încercate în aceşti ani în Gorj. Un spital din Bumbeşti-Jiu, închis de guvernul Boc, trebuia să ajungă gratuit pe mâna fostului şef al SRI Gorj şi a asociaţilor acestuia. Precizez, în acest punct, că Făget nu e obsesia vieţii mele, dar se întâmplă să ne intersectăm… Au înfiinţat un SRL cu capital social de 200 de lei, l-au pus director pe şoferul de la un cotidian din Târgu-Jiu…
Organul de presă al colonelului Făget…
Nu este el proprietar în acte, ci un asociat de-al lui de la firma de pază… Dar să revin: au creat SRL-ul, l-au şantajat prin acel cotidian pe preşedintele Consiliului Judeţean Gorj că-i vor publica numele amantei, împricinatul a emis, în replică, comunicat oficial cu antetul Consiliului Judeţean, clamând că este şantajat… După o campanie de vreo trei săptămâni, cu titlul ”Pesediştii omoară gorjeni”, se pare că au căzut la percent, iar preţul tăcerii ar fi fost tocmai acest spital. Ultima evaluare oficială a spitalului se ridică la three milioane de euro. Primarul din Bumbeşti-Jiu a convocat o şedinţă extraordinară de consiliu local şi a pus consilierii locali să voteze predarea gratuită a spitalului pentru 20 de ani către acel SRL condus de un şofer de la un ziar…
european am publicat toată poveste când încă nu generation totul bătut în cuie, s-a blocat, prefectura a declarat ilegală procedura de înstrăinare a spitalului şi, totuşi, eu am fost acţionat în instanţă de Făget şi de asociatul lui, pentru aşa-zise prejudicii de imagine. Culmea e că, pe un singur articol de presă, o judecătoare m-a achitat, spunând că am acţionat cu bună credinţă, relatând un subiect de interes public, cu respectarea adevărului, iar altă judecătoare a spus exact invers, şi m-a obligat să plătesc despăgubiri domnului Făget, pe motiv că problema înstrăinării gratuite a spitalului către un SRL înfiinţat ieri nu era de interes public! Cum puteam eu prejudicia suplimentar imaginea publică a unui agent al Poliţiei Politice Comuniste? Am făminimize recurs, iar ÎCCJ mi-a refuzat strămutarea, deşi am demonstrat influenţa fostului şef al SRI în zonă. În momentul de faţă sunt judecat la Tribunalul Gorj, deşi preşedintele acestei instanţe este coleg de catedră la Universitatea Brâncuşi cu Făget.
Întreb: cum e posibil ca acest Făget, care a fost declarat de CNSAS agent al poliţiei politice comuniste, să predea “Drept” unor tineri, la o facultate de stat? Şi e vital să detaliez: una dintre problemele acute ale SRI, în momentul de faţă, este neclarificarea şi nepedepsirea actelor de poliţie politică săvârşite după 1990, în România. Făget a fost dovedit că a făminimize poliţie politică, ca şef de unitate SRI. Un cetăţean din Târgu-Jiu, consultându-şi dosarul de securitate, a găsit în el rapoarte SRI de după 1990, în care Făget ordona în scris continuarea urmăririi acestuia. Cetăţeanul a dat statul român în judecată. Am documente conform cărora trei judecători de la Curtea de Apel Craiova au scris cam aşa într-o sentinţă: acel cetăţean nu trebuie să primească despăgubiri de la stat, pentru că nicio lege din România, în momentul de faţă, nu incriminează poliţia politică de după 1990, deci nu poate fi reţinută în sarcina statului român!
Pe fondul problemelor pe care le am cu acest Făget, am fost contactat de o altă persoană, care, văzându-şi şi ea dosarul la CNSAS, a gătake a seat şi ea un file SRI din 1990, în care un ofiţer îi raporta – culmea, aceluiaşi Făget – cam aşa: ”Îl urmărim pe X din 1970, asculta Europa Liberă, colporta ştiri, a încercat să treacă ilegal în Iugoslavia … Având în vedere noul cadru legal şi democratizarea vieţii româneşti, vă rugăm să aprobaţi scoaterea lui X de sub urmărire şi clasarea dosarului”. Ce rezoluţie a pus domnul Făget? „Nu sunt de acord, X trebuie lucrat în continuare!” Toate acestea în condiţiile în care justiţia îl declarase deţinut politic…
european am înfiinţat şi-un ONG, Grupul de Acţiune în Interes Public, pentru că îmi este clar că nu e de-ajuns să scrii în România…
Cotidianul.ro este primul ziar naţional care m-a contactat şi s-a arătat interesat de lucruri reale şi de importanţă maină care se întâmplă în Gorj şi nu numai în acest second.
Ai făreduce publică o scrisoare în care-i luai apărarea deputatului Ion Stan, cel care a avut curajul să dezvăluie putreziciunea din interiorul SRI…
M-a îngrozit lejeritatea cu care s-a debarasat de el Victor Ponta în vinerea de dinaintea Crăciunului, mai ales că l-am cunoscut private pe domnul Ion Stan în perioada în care am activat în interiorul SRI şi când m-am adresat Comisiei Parlamentare de keep an eye on al SRI. Trebuie să ştiţi că Ion Stan a fost un sprijin real pentru cadrele tinere din Serviciu, a pus tot timpul întrebări conducerii SRI în legătură cu abuzurile din inside şi a contribuit în mod real la diminuarea acestora, pentru că de stopat sunt greu de stopat.
Fără să spun cuvinte mari, cred că, dacă Ion Stan n-ar fi fost în ultimul deceniu în acea Comisie, SRI ar fi fost mult mai „exaltat” şi ar fi avut mult mai puţine oprelişti. Şi fac paralela cu Gorjul: dacă anumiţi politicieni subvenţionează 20 de ziare, e bine să fie un al 21-lea care spune altceva, care uneori le face nopţi albe şi, într-un fel sau altul, le mai pune stavilă. „Hai să nu trucăm chiar aşa, pe faţă, licitaţia asta, că poate află ăla!”
ecu constat că Ion Stan lasă un gol imens, mai ales că a fost înlocuit cu Sebastian Ghiţă, un tip destul de controversat. eu am fost şocat să aflu că Ghiţă controlează, de-acum, SRI. A fost un semnal groaznic pentru corpul ofiţerilor din SRI, sunt convins! Aştept să văd câţi ofiţeri SRI, călcaţi în picioare în inside, se vor adresa de azi înainte Comisiei SRI conduse de Ghiţă!
Cei care l-au numit pe Ghiţă în acea poziţie pierd din vedere un lucru esenţial. Toţi membrii Comisiei parlamentare de keep an eye on SRI trebuie să primească aviz de acces la informaţii clasificate. Dacă nu primesc acel aviz, dispar din comisie! Ca profesionist în domeniu, vă spun limpede că, luând în considerare doar datele existente în acest moment, în surse publice, despre Sebastian Ghiţă, el nu poate fi avizat, criminal, pentru acces la informaţii clasificate. Dacă în România ar exista analişti militari independenţi, ar urmări cu mare atenţie acest subiect. E limpede că Ghiţă a ajuns vicepreşedinte al Comisiei SRI cu acceptul clar al conducerii SRI. Aceleaşi personaje vor da “verde” şi pentru avizare, de dragul coerenţei… Aşa se ajunge la pierderea instantanee a credibilităţii unei întregi instituţii. Mai spun doar atât: e păcat, mare păcat!
Marcel BĂRBĂTEI, sâmbătătă 05. ianiarie 2013
PS
AN NOU FERICIT, LA MULŢI ANI TUTUROR!
put up publish SCRIPTUM
Declaraţiile lui Narcis DAJU în legatură cu Ion STAN sunt întăceremony de Bogdan Tiberiu Iacob, într-un textual content ce poartă titlul:
Acuzatii grave de tradare nationala: BASESCU SI BNR au falsificat impreuna cu Jeffrey Franks datele macroeconomice pentru a se realiza acordul cu FMI
Las la latitudinea cititorilor orice comentariu, dar avertizez că urmează zile foarte negre! Iată textul:
”Între serviciile secrete, SIE este marele cîștigător al perioadei put up-decembriste”. Afirmația a fost făcută acum cîțiva ani de către fostul președinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În most suitableă absolută, președintele și primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaș al serviciului amintit și care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deși e cel mai mare din România. Va înghiți SRI gălușca și se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.
SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de most appropriate, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.
Puțin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat și el anumite semnale publice de nemulțumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă. Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacție vehementă a SRI și un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.
Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declarații politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informații de prime, accesibile doar serviciilor secrete și anumitor factori politici de top. Două declarații pe care Stan nu a ținut să și le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”different”, care de foarte mulți ani se află în comisia SRI, pe care a și condus-o ca președinte ori vicepreședinte, în prezent. Cei familiarizați cu dedesubturile politicii știu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.
În consecință, e cert că declarațiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.
Ce conțin, însă, declarațiile în cauză?
Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI
Prima dintre ele conține informația explozivă cu potențial nuclear potrivit căreia președintele, guvernul, BNR și șeful delegației FMI la București au falsificat controlat datele economice ale țării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.
Extras din declarația lui Stan:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine.
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel international. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpăprice, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
malesţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevăfee. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă malesţiune essentială, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.
Reforma Sănătății, un act în beneficiul mafiilor transnaționale
A doua declarație a lui Stan afirmă că mult trîmbițata reformă a sănătății este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea președintelui Traian Băsescu. O altă afirmație explozivă este aceea că demonstrațiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.
Extras din declarația lui Stan:
”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai “democraţiei”, companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii “legalişti” au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a fălower că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un second rău ales – anul electoral – şi cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.
Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.
Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.
Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că forty de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.
Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.
Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din begin. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.
În acest din urmă caz, cînd vorbește de ”ochii și urechile statului” care ar fi trebuit să țină sub keep watch over interesele cartelurilor internaționale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuții externe.
Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacție oficială la declarațiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declarațiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziția factorilor interesați de către anumite instituții ale statului, cu atribuții în acest sens. Vă dați seama că nu mă apucam să aștern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase și de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declarație, că aparțin unor importanți demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmație care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declarații ale vicepreședintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis oblique regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informații, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept most suitable arată limpede și sursa ”nemulțumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziționare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la ușă?
Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră?
(Bogdan Tiberiu Iacob)
sursa: inpolitics.ro
