Pe pământul nimănui -2.

    0
    281
    Autor: Viorel Nimigeanu

    Cu câtva timp în urmă, am fost iritat de modul în care o emisiune de televiziune produsă și difuzată la ”Realitatea TV”  -având ca subiect ”moștenirea Gojdu”, căuta să focalizeze atenția asupra lui Popescu Tăriceanu și Mihai Răzvan Ungureanu, ca fiind principali vinovați pentru pierderea unei averi de peste 1 milion de dolari.

    Moderată de o doamnă –prea delicată pentru un subiect atât de murdar: politicăria, emisiunea făcea rău, după părerea mea imaginii postului Realitatea TV, din ce în ce mai agreat de ardeleni dar, mai ales nevoii de reconciliere națională!

    ”Dosarul Gojdu”  a fost pus pe masa Guvernului de la București de către redacția în limba română a lui Free Europe, prin anii 1992-1993, când și diplomația ungară dar, și Biserica Ortodoxă Română umblau cu cioara vopsită când era vorba de comunitatea românilor ortodocși din Ungaria!

    Nu sunt avocatul celor sus menționați politruci dar, sunt apărătorul unei prese care se vrea corectă deontologic, chiar dacă termenul a căzut în desuetudine, chiar cu concursul magnaților din media românească de aceea, sunt obligat sa redeschid, după mai bine de 21 de ani, subiectul Ion Iliescu și politica dâmbovițeană față de Budapesta.

    Faptul că, mai nou la Tiraspol –un …”pământ al nimănui”, autorități rusești, camuflate excelent la umbra prerogativelor de drept internațional, respectiv existența unui stat transnistrean autodeclarat, au reînceput acțiuni de intimidare și învrăjbire a populației românești cu frații ortodocși ucraineni și ruși mă determină să iau atitudine tranșantă, conformă cu drepturile pe care mi le conferă calitatea de jurnalist independent și cetățean român. Aceea de om!

    Realitatea TV

     

    Cu câteva zile în urmă, tot la o emisiune ”Jocuri de putere” mi s-a comunicat prin SMS că voi fi contactat telefonic pentru a participa la emisiune dar, din motive –probabil obiective, nu s-a mai întâmplat contactul cu pricina…

    Intervenția mea -așa cum a fost anunțată chiar de către Rareș Bogdan, pleca de la faptul că sunt primul jurnalist român acreditat de autoritățile de la Tiraspol dar, ceea ce moderatorul de la ”Jocuri de putere” nu avea de unde să știe, era faptul că în anul 1993 -la Bratislava, eu l-am avertizat pe Ion Iliescu în legătură cu politica guvernanților de la Budapesta față de … Chișinău și București.

    Se va vedea că ordinea în care pomeneam capitalele nu era deloc, aleatorie!

    Principalul personaj pe care îl acuz public, este ex președintele Ion ILIESCU!

    Apoi, pe cei care se află încă sub ”pulpana politică” a acestuia!

    Public, așadar,  atât materialul documentar realizat pentru Rareș Bogdan apoi, datele singurului interviu acordat în exclusivitate postului de radio Europa Liberă de către Ion Iliescu, la Bratislava, cu ocazia semnării ”Tratatului de bază româno-slovac” iar, dacă acest demers jurnalistic al publicației on-line ”Cronica Vișeuană” deranjează careva din autoritățile celor două state, nu este deloc  o ”patologie” sau ”lipsă de tact” a subsemnatului ci, mai degrabă un deficit de comunicare al acelora cu toate că, consecințele dosarului  ”Minciunile lui Gyurcsányi” ar fi trebuit să producă nu numai efectele cunoscute de la Budapesta dar, mai ales, la București!

    Constat însă, faptul că românii încă mai acceptă coabitarea cu minciuna și asta nu e bine! 

    Cu ocazia semnării ”Tratatului de bază româno-slovac”, am propus departamentului român al Europei Libere, dlui. Nicolae Stroescu Stânișoată, realizarea unui interviu cu președintele Ion Iliescu.

    În legătură cu întrebările pe care doream să la adresez președintelui român, am primit OK-ul din partea directorului Stroescu, din partea căruia însă am primit și un avertisment în legătură cu faptul că este posibil ca Ion Iliescu să refuze dialogul cu mine!

    În ciuda avertismentului l-am contactat pe ambasadorul de la Budapesta, Ioan Donca, cu care am discutat proiectul meu de interviu, rugându-l să remită Cotroceniului lista cu întrebările apoi, am expediat personal și biroului de presă al președinției republicii de asemenea, și  șefului misiunii diplomatice din capitala slovacă aceeași listă de întrebări rugându-l pe Mihai Dinucu să le pună și la dispoziția dlui Meleșcanu.

    Aveam motive să verific căile de comunicare între Europa Liberă și autoritățile românești căci, la acea dată știam ca la Muenchen și în departamentul român se aflau agenți KGB!

    De unde aveam informația?

    Pentru curioși sugerez lectura cotidianului praghez Lidové noviny, din iunie-iulie 1992…

    Așadar, la 13 septembrie 1993, în sala de protocol a ambasadei, unde avea loc un dineu, după ce am așteptat mai bine 7 ore ca Ion Iliescu să îmi răspundă la întrebări –acesta în mai multe rânduri spunându-i lui Meleșcanu, citez: … ”asta înseamnă să-i legitimez pe ăștia de la Europa Liberă”, Președintele României a acceptat proiectul meu și pentru prima oară în istoria post decembristă a postului de radio Europa Liberă el s-a adresat românilor de la acel prestigios microfon.

    Era o mare performanță jurnalistică, întrucât Emil Hurezeanu  fuse-se refuzat ”șmecherește” în două rânduri de către Iliescu!

    Au intrat în biroul  ambasadorului român la Bratislava –Mihai Dinucu, Ion Iliescu,  Traian Chebeleu –șeful său de cabinet,   operatorul TV de la Cotroceni, și subsemnatul realizând un interviu de 27  de minute.

    După terminarea interviului, Ion Iliescu s-a arătat impresionat de calitatea discuției purtate și mi-a cerut opinia cu privire la percepția pe care ungurii o au față de București.

    La această discuție –care s-a extins pe durata a mai bine de 75 de minute, operatorul Cotroceniului nu a fost de față, eu fiind rugat ca discuția să aibă caracter ”off the record”.

    Am informat pe șeful statului român în legătură cu următoarele aspecte:

    1. România este pe cale să piardă întreaga moștenire Gojdu dacă nu face apel la dreptul internațional atacând tratatul de pace încheiat la sfârșitul celui de-al 2-lea război mondial!

    2, Activitatea pastorului Tökés László, complet antiromânească este tolerată de autoritățile de stat ale României suspiciunea unui protocol de neagresiune fiind evidentă, ceea ce preocupă cercurile diasporei românești!

    3. Ungaria, prima țară după România, care a recunoscut independența Republicii Moldova, a creat premizele federalizării României, un proiect de retragere a misiunii diplomatice de la București și mutarea acesteia la Chișinău pentru ambele state românești fiind –deocamdată, în stand-by, ca urmare presiunilor pe care, aripa ”așa zis” democrată a UDMR, Domokos Géza, Kányádi Sándor, le-au exercitat face-to-face asupra primului ministru Antall Jozsef și experților în drept internațional maghiari!

    4. România trebuie ca în cel mai scurt timp să găsească fonduri și resursă umană de specialitate pentru a accede la documente de interes național aflate în ”regim free” la Biblioteca națională Szechenyi, fond la care am fost rugat de Gen. Joarză să apelez în cazul dosarului Alexandru Drăghici!

    Interviul a fost dat publicității, dacă nu mă înșel, trei zile mai târziu, imediat după difuzare fiind solicitat de către ambasadorul Donca să pun la dispoziție Cotrocenilor o copie a înregistrării ”muster”.

    Am acceptat, cerând la rândul meu o copie la ”muster” -ul video și mare mi-a fost mirarea să constat lipsa unor pasaje din răspunsurile lui Iliescu la întrebările ce vizau implicarea în politica externă a instituției președinției!

     

    Autor: Viorel Nimigeanu
    Autor: Viorel Nimigeanu

    Înainte de a posta materialul pregătit pentru Rareș Bogdan din care acesta a făcut o referire în dialogul pe care l-a avut cu Mircea Geoană, vreau sa notez faptul că pe Mircea Geoană l-am cunoscut în timpul parafării documentelor tratatului de bază româno-slovac, tot la Bratislava, când acesta era șeful de cabinet al ministrului de externe Teodor Meleșcanu.

    Cu Mircea Geoană am schimbat câteva idei preț de câteva minute, timp cât mașina oficială în care am fost invitat să iau loc, se deplasa către ministerul de externe slovac, rugându-l să mă ajute cu  informații de culise despre premierul Vladimir Meciar și modul în care acesta construia strategia Slovaciei față de Budapesta.

    Iată, materialul documentar, în cauză:

    1.   Chestiunea ungară

    La începutul anilor 90 România moșteneste o relație bilaterală româno-ungară aflată încă, sub spectrul întâlnirii de la Arad din 1988, între Nicolae Ceaușescu și Károly GRÓSZ, la care ungurii au fost amenințați -notau surse ungare de la Budapesta, cu arma nucleară, dat fiind faptul că România deja producea ”apa grea„ la Turnu Severin…

    Jozsef ANTALL, autointitulat ”prim ministru a 15 milioane de maghiari”, era –doctrinar vorbind, un om politic conservator dar, în ce privește atitudinea sa față de România mult la …extrema dreapta!

    NU IUBEA, DELOC, ROMANIA! –      la un eveniment prilejuit de Ziua Națională a Ungariei, în fața întregului corp al ambasadorilor acreditați la Budapesta, Antall a refuzat sa dea mâna cu Ioan Donca șeful misiunii diplomatice românești…

    Prin ministrul de externe –JESZENSZKY Géza, Ungaria recunoștea independența și suveranitatea Republicii Moldova și la 10. 01. 1991 acesta mergea la Chișinău, în misiune oficială,  pentru a obține sprijinul autorităților moldave de a deschide o misiune diplomatică; câteva luni pe urmă,  Ungaria își deschide porțile ambasadei căci, cabinetul Antall avea o strategie cu totul specială în ce privește această misiune, si anume:

    1. Să creeze după ”modelul Cuza” o misiune diplomatică pentru ambele state românești,

    2. În baza Acordului din 1975 de la Helsinky –care,  permite ”modificarea frontierelor Europei pe cale pașnică” să determine comunitatea europeană să recunoască autonomia Ardealului.

    Szőcs Géza, Tőkés László, Domokos Géza, Sursa Google
    Szőcs Géza, Tőkés László, Domokos Géza, Sursa Google

    Intervenția de urgență a lui DOMOKOS Géza, care a venit la Budapesta și a vorbit vreme de un ceas cu Antall avertizându-l că împinge Ungaria către un conflict armat cu Romania au determinat în cele din urmă Budapesta să ”pună în stand by” acest proiect.

    Gurile rele vorbesc de faptul că, aflat pe patul de moarte –Antall moare la 13. 12. 1993, l-a chemat pe marele său rival, Viktor ORBÁN, căruia pe lângă faptul că i-a înmânat o serie de date confidențiale la adresa adversarilor MDF –Forumul Democrat Maghiar, partidul la putere in `93 , i-a încredințat acestuia  misiunea de lidership pentru lupta în vederea autonomiei maghiarilor din spațiul dunăreano-pontic.

    Trebuie menționat aici și faptul că în această perioadă a anilor 1992-1993 politologul Léngyel László, foarte popular în cercurile intelectuale de la Budapesta, atrage atenția pentru prima oară după căderea regimurilor comuniste din țările satelit ale Moscovei asupra faptului că, ”mafia a întins punți către puterea politică”!

    Antall a fost atât de furios încât autoritățile i-au aplicat o corecție financiară fără precedent, Lengyel fiind obligat la o amendă astronomică pentru acele vremuri: 5 mii de mărci vest germane!

    La scurtă vreme ziarele aveau să constate realismul observațiilor celui amendat ba mai mult, și în cercuri diplomatice s-a vorbit de apariția banilor negri în politică…

    Lengyel László economist, politolog Sursa Google
    Lengyel László economist, politolog Sursa Google   

     

    2. Întrebări pentru Geoană

    Care sunt cauzele –obiective sau subiective,  pentru care MAE nu a făcut nimic –nici în raporturile directe cu Budapesta dar, nici pe plan internațional, așa cum a făcut și face și azi diplomația ungară când militează pentru drepturile maghiarilor, pentru ca în parlamentul de la Budapesta minoritatea română să poată fi reprezentată direct?
    Care este motivația faptului că, deși atât pe vectori diplomatici, cât și mass-media respectiv private, MAE și implicit Guvernul au fost informați în ce privește specificul legii minorităților din Ungaria, cât și despre ”recuperarea” de către țiganii  din Ungaria  –”bea-cigányok”, a calității de etnic minoritar român, Bucureștiul a tolerat și tolerează și în prezent aceasta situație?
    Atenție:  Nu întâmplător comunitățile occidentale dar, mai ales cele din Ungaria  pun eticheta ”țigan” pe obrazul românilor!

     

    Când se va pune capăt mizeriei legată de sintagma rom, care a înlocuit substantivul țigan, pe care a girat-o Petre Roman, un comunistoid care dă lecții de morală și etică a democrației? Păi, nu vă este rușine celor care sunteți în USL să mai tolerați ca cetățenii români să fie împroșcați cu fecalele unui regim împotriva căruia de 24 de ani se revoltă?

     

    Care este explicația pentru care, România a trimis la negocierile pentru constituirea ”grupului de la Visegrad” ofițeri sub acoperire și nu diplomați de carieră? – S-a folosit Moscova -știm că Iliescu avea la îndemână logistica KGB din Europa, de MAE pentru a îngreuna aderarea la NATO a statelor foste satelit ale Moscovei ?
    De ce tolereaza România, – și Guvernul actual aidoma, nerespectarea de către Ungaria a acordurilor prin care este obligată să retrocedeze documente cadastrale și nu numai?

    Post Scriptum

    Domnule Președinte, Traian BĂSESCU!

    Sunt Mircea ȘERBAN, jurnalist independent, fost corespondent la Budapesta, vreme de 10 ani, pentru departamentul românesc al posturilor de radio  Europa Liberă, BBC, Deutsche Welle.

    Cunosc ”fenomenul ungar” și, sunt în măsură să punctez câteva aspecte care ”scapă” de fiecare dată atunci, când provocările unor cercuri interesate, din România sau din Ungaria, sunt activate și de aceea, permiteți-mi să le expun, succint, în speranța că voi putea aduce și eu un plus normalizării acestor raporturi și, indiferent de guvernele care se vor succeda la București sau Budapesta, românii să fie tratați altfel ca până acum…

    1. Budapesta posedă –în comparație cu Bucureștiul, structuri   de stat având ca scop culegerea de informații, procesarea și   analiza lor, pe următoarele domenii de activitate: Economie și Comerț, Cultura și Învățământ, Externe, În aceste ministere există așa numitele  ”román referatúra” adică, referatura românească, unde muncește un personal cuprins între 5-10 persoane, toate vorbitoare de limbă română. Zilnic aceste departamente fac un monitoring în ce privește evenimentul specific derulat în România, pe care îl pun la dispoziția Guvernului și terților!

    2. Departamentul Maghiarilor de dincolo de frontiere –HTMH, este în subordinea –politică, a Cancelariei Primului Ministru dar, este controlat profesional de serviciul secret ungar –TÜSZ

    3. Constituția ungară obligă guvernul să aloce –anual 30% din Bugetul de Stat, fonduri pentru maghiarii de dincolo de frontiere!

    4. Nu există legislație care să permită minorităților reprezentare directă în legislativul de la Budapesta și, nimeni –deși s-au semnat tratate bilaterale, condiție pentru accederea în comunitatea europeană, NIMENI nu a impus guvernului maghiar schimbarea acestei ”cutume”!

    În aceste condiții, domnule Președinte, evident misiunea oricărui Guvern de la București este dificilă căci, informațiile care parvin –exclusiv pe vectorul diplomatic, recte SIE, sunt insuficiente.

    Cu stima, Mircea ȘERBAN

                                                    Vișeu de Sus, 08. 08. 2013

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentPe pământul nimănui…
    Articolul următor”Vaca în chiloți de tablă”
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here