Pe pământul nimănui…

    0
    235

    Să  cazi de la peste 1400 de m și să rămâi în viață dar, să mori înghețat asta este o cruntă ironie a sorții!

    Este un absurd dus dincolo de Urmuz sau Samuel Beckett! 

    Ironia, absurdul (și) în cazul accidentului tragic din Apuseni au și un nume: statul român.

    De zeci de ani nu este capabil dar, nici nu vrea să își protejeze cetățenii și prin asta demonstrează că, nu-i iubește pe români!

    Probabil niciodată în istoria noastră, trăind, noi românii nu am fost atât de sfâșiați, dezbinați, segregați în egoisme și vanități iar autoritățile statului român au stimulat –la vedere, această crimă!

    Limba română, ”călcată în picioare” nu numai în parlamentul României sau, la televizor dar, așa cum s-a văzut în emisiunea lui Rareș Bogdan –Jocuri de putere, de aseară dar, și de cizma stalinistă, pingelită după destrămarea URSS, la Tiraspol!

    Problematica statului separatist transnistrean este o chestiune ce ține de dreptul internațional pe care, nici structurile euro-atlantice, nici statele din vecinătate nu pot, sau nu vor să o soluționeze!

    Mă deranjează să constat că, întreaga comunitate transnistreană, identică confesional căci, ruși, români, ucraineni cu toții sunt ortodocși, suferă ca urmare inexistenței unei deschideri către liberul arbitru și sunt învrăjbiți unii împotriva celorlalți, aidoma românilor și ungurilor pe vremea lui Avram Iancu!

    În calitate de cetățean român mă  simt jignit să aud din partea unui fost șef al diplomației românești, stat care enunță principiile suveranității și independenței constituționale, că nu își permite să viziteze comunitatea unei școli românești din stânga Nistrului, de teama de a nu fi încondeiat de presa ostilă statului român ca ministru de externe care validează autoritatea separatistă de la Tiraspol!

    Păi, asta este o probă de mentalitate comunistoidă!  

    Realitatea TV

     

    In noiembrie 1996, directorul televiziunii ungare, clujeanul HELTAI Péter, m-a întrebat dacă vreau să reprezint instituția  pe care o conducea la realizarea unei producții tv despre  ”pământul nimănui”, filmările urmând a avea loc la Tiraspol și Insula Șerpilor.

    La acea vreme eu lucram –concomitent, pentru Europa Liberă, BBC și DW iar, tentația de a merge în Republica Moldova m-a copleșit și am acceptat să plec fără să mă gândesc la eventualele surprize, cu toate că Péter mi-a spus că angajații televiziunii ungare se tem de o deplasare la Tiraspol!

    La 05 noiembrie 1996, am plecat din Budapesta cu o mașină branduită MTV –Magyar Televizió și am călătorit în condiții extrem de dificile întrucât de la frontiera ungaro-română și până la Chișinău trebuia să alimentez cel puțin de 2 ori, iar în România motorina și benzina erau încă, raționalizate și riscul de a face ”pana prostului” era imens!

    La punctul de trecere a frontierei de la Albița am fost rugați să luăm ca pasager un grănicer moldovean pe care l-am lăsat în față lângă șofer, de la acel gradat aflând că șoseaua pe care tocmai rulam –flancată pe ambele margini de o pădure de mesteceni, era fosta pistă de decolare a bombardierelor rusești în cazul unui război în Balcani!

    Faptul că pe șosea nu era urmă de marcaje sau semne de circulație îmi sporea emoțiile și –de ce să nu recunosc, pentru câteva clipe am fost tentat să fac cale întoarsă dar, le-am risipit încercând să-mi fac scenarii și calcule cu privire la alegerea din rândul misiunilor diplomatice la care aveam acces a celei care, în mod real, îmi putea fi de folos; în cele din urmă am ajuns la Chișinău miercuri seara, pe 06 noiembrie, ziua când la București Nicolae Văcăroiu preda cheile Palatului Victoria Alianței Civice.

    Ambasadorul României la Chișinău era, la a cea dată, DINU Marcel, iar ministrul nostru de externe era dl. Teodor MELEȘCANU.

    Am decis să intru în contactat misiunea diplomatică ungară, condusă de domnul ambasador Tibor HADICSKA și să solicit sprijinul și logistica lor și nu a diplomaților români!

    Excelența sa mi l-a pus la dispoziție pe secretarul de ambasadă –domnul SZABÓ Gábor care, mi-a fost și interpret și lobby-manager în raporturile cu autoritățile transnistrene, unde am fost primit extrem de civilizat.

    Mi s-a spus că mașina televiziunii va rămâne în curtea ambasadei și toate deplasările vor fi făcute cu una din mașinile cu număr de corp diplomatic.

    Dacă la București autoritățile de stat ale României chiar doresc să-i ajute pe profesorii de la Liceul Lucian Blaga, atunci departamentul pentru românii din diaspora trebuie să le pună la dispoziție un autovehicul cu numere de înmatriculare românești de corp diplomatic astfel, oferindu-li-se securitate și protecție diplomatică!

    Am fost extrem de mirat de atitudinea plină de respect și bunăvoință pe care mi-au arătat-o toate acele oficialități de la Tiraspol cu care am intrat în contact, secondat și consiliat permanent de dl. Szabó și abea la întoarcere am realizat că tratamentul s-a datorat nu pentru că eram jurnalist român în raporturi contractuale cu britanicii, americanii și germanii ci, pentru că atunci și acolo eram ”girat” de televiziunea unui stat cu care regimul de la Tiraspol se afla în raporturi excepționale!

    Fără să cer apoi, fără să refuz, am primit o acreditare de presă spunându-mi-se că sunt, oficial, primul jurnalist român acreditat la Tiraspol unde am realizat interviuri cu persoanele aflate în funcțiile de ministru al justiției –o doamnă căreia i-am uitat numele, cea care a dat sentința împotriva grupului Ilașcu, și cu un domn, nici numele lui nu mi-l mai amintesc, care era însărcinat cu portofoliul externelor!

    Posed casete VHS cu peste 300 de minute de  film, copii ale acelor materiale video, le-am lăsat la cabinetul ministrului de externe al dlui. Meleșcanu!

    Subiectul intereselor Ungariei la Chișinău și Tiraspol este unul extrem de ”fierbinte” și sunt implicate persoane din UDMR dar, evident și din structurile serviciilor secrete ungare cât și al celor diplomatice de la Budapesta.

    Pentru a nu inflama acum –în an electoral, relațiile bilaterale româno-ungare, nu voi da informații explicite dar, informez cititorii că subiectul este ”fulminant”!

     

     

     

     

     

     

     

    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentScrisoare deschisă
    Articolul următorPe pământul nimănui -2.
    Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radiocertitudinea.ro ”Emite muzica si iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here