În anul 1993, luna septembrie, la Bratislava, la sediul misiunii diplomatice române, cu concursul domnului ambasador Mihai Dinucu, președintele Ion Iliescu îmi acorda în premieră pentru postul de radio ”Europa Liberă” un interviu de 27 de minute, difuzat fără nici o cenzură în cadrul emisiunii ”Actualitatea românească”.
Obstinația cu care ex președintele României a boicotat emisiunile celebrului post de radio american, căreia i-a căzut victimă în 2 rânduri nu mai puțin celebrul Emil Hurezeanu a fost blocată de încăpățânarea mea căci, după mai bine de 7 ore de ”statuie umană” în fața lui Ion Iliescu, flancat la masa dineului, de Teodor Meleșcanu, Traian Chebeleu, Mihai Dinucu, Corina Crețu, fostul președinte a izbucnit: -”Bine, domnule, vino să îți răspund la întrebări”!
(Încerc să îmi fabric un raft youtube, unde intenționez să așesz materiale audio din perioada mea budapestană astfel, materialul video cu Ion Iliescu realizat la Bratislava în curând probatoriu la cele de mai sus!)
De ce reiterez acel moment după 25 de ani?
Pentru că în acea perioadă jurnalismul însemna –cel puțin în afara frontierelor României, dar pe ici pe colo și în România, mult mai mult respect pentru intervievat și intervievator, pentru opinia publică și puterile statului (de drept) decât poate fi constatat azi, după un sfert de veac!
Cazul Mălin Bot este proba verității nu numai pentru observația ce m-a motivat a scrie, dar și a tulburătoarei sentințe: ”stupid people”!
România se depreciază cu o viteză amețitoare tocmai pentru faptul că la conducerea destinelor statului român (iertată-mi fie expresia ceaușistă!), în fruntea administrațiilor locale, în managementul și PR-ul înaltelor autorități ale statului se află oameni nepotriviți cultural, moral, profesional iar, Mălin Bot face dovada necesității menținerii în viață a uneia din cele mai vizibile specii ale jurnalismului: interviul!
Dacă apariția NET-ului a însemnat ”moartea” jurnalismului, Mălin Bot prin reînvierea interviului ca gen jurnalistic -memorabile vor rămâne interviurile realizate ”din mers” la Gaudeamus cu infractorii-scriitori, pompează în venele ființei cetățeanului român, jurnalist, actor, fermier, agent economic, șomer, educator, profesor universitar, primar, ministru, s.a.m.d. speranța de viață, onoarea, simțul bun al iubitorului de adevăr, cinste, dreptate, corectitudine –ACDC, semințe pe care (și) Cristian ȚOPESCU –plecat de-a dreapta Creatorului, le-a semănat într-un pământ din care vor răsări oameni după chipul și înfățișarea lui Mihai, Radu, Cristian căci, …”Dumnezeu niciodată nu a creat rebuturi”!
Închei (și) în lacrimile tastaturii la scrierea versurilor din ”Ultima scrisoare” a lui Pablo Neruda, ce curg la căpătâiul unei voci unice, Cristian Țopescu: ”Îți spun Adio azi, dar vei rămâne cu mine mereu”!
